ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 168/2017

Cererea de chemare în judecată; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. 59789/G/II din 16 decembrie 2013, emis de pârâta B.

Soluția instanței de fond; Prin sentința nr. 124 din 22 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., ca nefondată și a admis cererea de intervenție accesorie (în favoarea pârâtei) formulată de C. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență că, prin raportare la dispozițiile legale incidente, este evident că reclamantul, participând la adoptarea hotărârii Consiliului Local Săceni nr. 7 din 17 iulie 2012, prin care au fost închiriate 460 ha din islazul comunal D. Săceni, în cadrul căruia soția sa are calitate de membru și deține funcția de președinte, a avut, prin soția sa, un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii, astfel încât trebuia să anticipeze situația și să se abțină de la vot, potrivit dispozițiilor art. 77 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 393/2004. S-a mai arătat că, având în vedere principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese, respectiv imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public (conform art. 71 din Legea nr. 161/2003), rezultă încă o dată nerelevanța argumentelor reclamantului legate de caracterul non profit al Asociației, neremunerarea funcției de președinte al Asociației exercitate de soția sa, nedeținerea de animale în proprietate, folosirea legală a subvenției acordate de la bugetul statului, obligativitatea încheierii contractului conform O.U.G. nr. 34/2013 sau creșterea nivelului chiriei față de contractul anterior.

Cererea de recurs; Împotriva sentinței nr. 124 din 22 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, în esență, următoarele: - hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât menține Raportul de Evaluare nr. 59789/G/II din 16 decembrie 2013 care stabilește și concluzionează în mod nelegal, prin interpretarea eronată și vădit subiectivă a normelor legale, precum și bazarea pe indicii lipsite de orice probe în privința interesului personal patrimonial, existența conflictului de interese. - instanța de fond trebuia, ca efect al cercetării structurii textelor de lege, să observe că, în speță, conflictul de interese definit în toate textele de lege menționate de intimată în cuprinsul raportului de evaluare, are în vedere întrunirea cumulativă a două condiții: 1) exercitarea funcției publice, participarea la deliberări, negocieri sau vot, participarea la deliberarea și adoptarea hotărârilor (a unei persoane dintr-o categorie anume stabilită de lege), pe de-o parte, dar și 2) existența interesului personal patrimonial, pe de altă parte. - cu atât mai nelegală este motivarea instanței că scopul normelor enunțate și aplicate este de a sancționa chiar și numai posibilitatea existenței unui interes personal patrimonial, nefiind necesară dovedirea lui, în fiecare caz în parte, ceea ce creează o situație discreționară la îndemâna intimatei B. și o nelegală aplicare a normelor, care toate fac referire completă la existența interesului personal patrimonial ce trebuie cu siguranță dovedit de fiecare dată.

Apărările intimatului; Prin întâmpinare depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 124 din 22 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, arătând că: - prin dispozițiile legale incidente cauzei, legiuitorul nu pretinde pentru constatarea existenței conflictului de interese, ca interesul personal de natură patrimonială al persoanei ce ocupă o funcție publică sau o demnitate publică, să influențeze efectiv îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin în cadrul funcției sau demnității, fiind suficient, în acest scop, să se constate că acest interes este de natură să ridice suspiciuni asupra obiectivității acelei persoane în îndeplinirea atribuțiilor. - câtă vreme reclamantul a votat Hotărârea Consiliului Local Săceni nr. 7 din 17 iulie 2012 prin care au fost închiriate 460 ha din islazul comunei Săceni, teren aflat în proprietatea privată a Consiliului Local Săceni către D. Săceni, Teleorman, asociație unde soția acestuia deține calitatea de asociat, precum și funcția de președinte-director general, se poate concluziona că acesta putea să anticipeze că Hotărârea votată ar putea prezenta un beneficiu pentru familia sa, mai ales că Hotărârea a fost pusă în aplicare prin încheierea contractului de închiriere din 18 iulie 2012.

Procedura de filtrare a recursului; Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 20 iulie 2016, conform alineatului (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din 29 septembrie 2016, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu o acțiune îndreptată împotriva B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. 59789/G/II din 16 decembrie 2013. Prima instanță a respins acțiunea ca nefondată, motiv pentru care reclamantul a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale. Astfel, prin Raportul de evaluare nr. 57989/G/II din 16 decembrie 2013, s-a constatat că începând cu data de 17 iulie 2012 și până în prezent, recurentul-reclamant, în calitate de consilier local și viceprimar al com. Săceni, se află în conflict de interese, întrucât a participat la adoptarea Hotărârii Consiliului Local Săceni nr. 7 din 17 iulie 2012, prin care au fost închiriate 460 ha din islazul comunal D. Săceni, în cadrul căreia soția sa deține calitatea de asociat și funcția de președinte-director general, fiind încălcate astfel dispozițiile legale prevăzute de art. 76 și 77 din Legea nr. 161/2003, de art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, precum și de art. 77 alin. (1) din Legea nr. 393/2004. Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003: „Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative”.În temeiul art. 71 din același act normativ: „Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public”. Este de necontestat faptul că la momentul intervenirii pretinsului conflict de interese intimatul-reclamant îndeplinea funcția de viceprimar al com. Săceni . Înainte de a analiza dispozițiile legale care reglementează conflictul de interese de natură administrativă raportate la situația de fapt dedusă judecății, se impune a stabili statutul legal al viceprimarului ca ales local. Potrivit dispozițiilor art. 57 alin. (3) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, viceprimarul este ales cu votul majorității consilierilor locali în funcție din rândul membrilor acestuia. Sintagma „membrilor acestuia” se referă la consilierii locali, membrii ai consiliului local. Alin. (7) al aceluiași articol arată că pe durata exercitării mandatului, viceprimarul își păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizația aferentă acestui statut. Or, în aceste condiții viceprimarul este ținut să respecte atât interdicțiile legale prevăzute în cazul consilierilor locali cât și interdicțiile legale date de funcția de viceprimar. Această situație specială a viceprimarului rezultă și din analiza atribuțiilor sale, pe de o parte viceprimarul este subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuțiile (art. 57 alin. (2) din Legea nr. 215/2001) iar, pe de altă parte, având statutul unui consilier local, viceprimarul își exercită această funcție în cadrul ședințelor consiliului local atunci când nu reprezintă primarul într-o astfel de ședință. Conform art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali: „Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv; b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia; c) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri; d) o altă autoritate din care fac parte; e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceștia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora; f) o asociație sau fundație din care fac parte.” Art. 25 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 ne arată că aleșii locali sunt primarul, consilierii locali, președintele consiliului județean și consilierii județeni. În asigurarea liberului exercițiu al mandatului lor, aceștia îndeplinesc o funcție de autoritate publică, beneficiind de dispozițiile legii penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat. În cazul consilierilor locali, dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea administrației publice locale, prevăd că: „nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local”. Ca o detaliere a acestei interdicții legale, în art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali se arată: „(1) Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă. (3) Anunțarea interesului personal și abținerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței”. Potrivit dispozițiilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, primarii, viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I. În cauza de față, se constată că recurentul-reclamant, în calitate de consilier local și viceprimar al com. Săceni, a participat la adoptarea Hotărârii Consiliului Local Săceni nr. 7 din 17 iulie 2012, prin care au fost închiriate 460 ha din islazul comunal D. Săceni, în cadrul căreia soția sa deține calitatea de asociat și funcția de președinte-director general Or, în lumina principiului transparenței decizionale și a dispozițiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 393/2004, se impunea ca recurentul-reclamant „să anunțe” interesul personal la începutul dezbaterilor, precum și faptul că din această cauză nu va vota. Această situație de fapt este recunoscută de recurentul-reclamant, însă acesta susține că nu a avut un interes personal patrimonial în sensul legii. Înalta Curte nu poate reține această susținere întrucât, în cazul interesului personal de ordin administrativ, nu se pune în discuție existența unui beneficiu, a unui folos, ci sancțiunea intervine chiar pentru simplul fapt al posibilității anticipării deciziei autorității. În același sens s-a pronunțat Înalta Curte și prin Decizia nr. 5764 din 14 iunie 2013.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia; Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 124 din 22 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.