ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4920/2019

Ședința publică din data de 18 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea raportului de evaluare nr. x/27.05.2016 emis de către Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 220 din 12 octombrie 2016, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că judecătorul fondului a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale, în condițiile în care, prin probatoriul administrat în cauză s-a făcut dovada situației de fapt invocate. Inspectorii de integritate au reținut în mod eronat că s-ar fi aflat în conflict de interese pentru perioada 2012-2016 prin participarea la adoptarea Hotărârii nr. 29/29.05.2013 a Consiliului Local, prin care a fost adoptată darea spre închiriere, prin licitație publică, a pajiștilor alpine din patrimoniul privat al comunei Valea Doftanei.

Prin hotărâre s-a aprobat darea spre închiriere prin licitație publică, procedură la care ar fi putut participa orice formă de asociere, persoana fizică sau persoana juridică interesate.

Aprobarea dării spre închiriere nu a influențat în niciun fel înscrierea la licitația publică a vreunei forme de organizare interesată.

Închirierea pajiștilor se realizează de foarte mult timp, în condițiile legii, întrucât administrarea de către Consiliul Local al comunei nu este posibilă.

Prin urmare, recurentul consideră că nu a exercitat niciun fel de influență prin darea spre închiriere a acestor suprafețe, fiind un demers obișnuit pentru comună.

În opinia recurentului, acceptând raționamentul pârâtei, ar fi însemnat că, indiferent de câștigătorul licitației, cumnata recurentului sau orice alt membru al familiei sale nu ar fi putut lasă animalele din gospodăria proprie să pășuneze pe pajiștile comunei, pentru evitarea conflictului de interese în care s-ar afla și ar fi fost nevoită ori nevoiți să își ducă animalele să pască pe pajiștile unor comune învecinate.

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin raportul de evaluare nr. x/27.05.2016 s-a reținut că în perioada 2012-2016 reclamantul ar fi fost în conflict de interese.

Inspectorii de integritate au reținut că s-ar fi aflat în conflict de interese în perioada 2012-2016, prin participarea la adoptarea Hotărârii nr. 29/29.05.2013 a Consiliului Local, prin care a fost adoptată darea spre închiriere, prin licitație publică, a pajiștilor alpine din patrimoniul privat al comunei Valea Doftanei.

Înalta Curte constată că raportul a fost întocmit cu interpretarea eronată a textelor de lege incidente.

Dispozițiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 definesc conflictul de interese ca fiind "situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

De asemenea, dispozițiile art. 77 din același act normativ prevăd că, în ce privește conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni, acestea sunt cele prevăzute în cadrul Legii nr. 215/2001.

Totodată, dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 prevăd că "nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local".

Înalta Curte consideră că, în cauză, nu este îndeplinită condiția interesului personal, de natură patrimonială, reglementată de dispozițiile art. 70 din Legea nr. 161/2003, astfel cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

Din probele administrate în cauză, se constată că ruda reclamantului, respectiv cumnata acestuia, B., este crescător autorizat de animale și deține calitatea de membru în cadrul C..

Prin ședința Consiliului Local Valea Doftanei din data de 29.05.2013, s-a adoptat hotărârea nr. 29/2013, care avea pe ordinea de zi, la punctul 2, "proiect de hotărâre cu privire la aprobarea închirierii suprafețelor de pajiști disponibile proprietarilor de animale din comuna Valea Doftanei.

Susținerile intimatei în sensul că recurentul-reclamant avea obligația să anticipeze dacă o decizie a autorității publice din care face parte ar putea prezenta un beneficiu pentru afini sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv, sunt vădit netemeinicie și abuzive, lipsite de temei legal.

Nici un text de lege invocat în Raportul contestat nu prevede o astfel de obligație. Raționamentul folosit de intimată în motivarea Raportului contestat este ambiguu și confuz, prin interpretarea forțată a termenilor legali.

Prin hotărâre s-a aprobat darea spre închiriere prin licitație publică, procedură la care ar fi putut participa orice formă de asociere, persoană fizică sau persoană juridică interesate.

Deoarece cumnata recurentului-reclamant nu ocupa funcție de conducere în cadrul C. cu drept de semnătură, contractul de închiriere a fost semnat de președintele Asociației, pe de o parte și de recurent, ca reprezentant desemnat de Primar, de cealaltă parte.

Înalta Curte are în vedere și faptul că recurentul a precizat că B., cumnata acestuia, este un simplu membru în cadrul unei asociații a crescătorilor de animale din comuna Valea Doftanei.

De asemenea, instanța de control judiciar apreciază că Agenția Națională de Integritate nu a arătat, în raportul contestat, în ce modalitate ar avea de câștigat un simplu membru al unei asociații, din participarea sa la aprobarea dării spre închiriere prin licitație publică, și nu prin atribuire directă, către oricine era interesat, a pajiștilor din comună. Simpla relație de rudenie nu justifică situația de conflict de interese, ci ea trebuie corelată cu beneficiul direct sau interesul direct pe care l-ar fi putut manifesta prin aprobarea acestei notări și semnarea contractului de închiriere. Din această perspectivă, motivele din cuprinsul raportului contestat nu sunt întemeiate.

Expresia "în interes patrimonial sau personal" nu este susținută, întrucât aceasta s-ar fi justificat în situația în care ar fi avut vreun beneficiu, dar reclamantul nu obține niciun beneficiu. cumnata acestuia, ca toți ceilalți crescători de animale din comună plătesc, și nu încasează, pentru hrănirea animalelor pe pajiștile comunei, indiferent de cine le administrează.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod greșit a apreciat existența conflictului de interese reținut de pârâtă prin raportul de evaluare contestat în cauză.

În consecință, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile formulate de recurent sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, motiv pentru care o va casa cu consecința admiterii acțiunii.

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată, va admite acțiunea reclamantului A. și, pe cale de consecință, va anula raportul de evaluare contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 220 din 12 octombrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, admite acțiunea reclamantului A..

Anulează raportul de evaluare nr. x mai 2016 emis de Agenția Națională de Integritate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2019.