ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 858/2020

Ședința publică din data de 13 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 la data de 4.01.2017 la Curtea de Apel Bacău, reclamantul A. a contestat raportul de evaluare nr. x/20.12.2016 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea acestuia.

Prin sentința civilă nr. 55/06 aprilie 2017, Curtea de Apel Bacău a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 55/06.04.2017 a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat că instanța de fond nu i-a respectat dreptul de a beneficia de dispozițiile O.U.G. nr. 34/2013 privind închirierea prin licitație publică a unei suprafețe de pajiște în vederea hrănirii animalelor deținute pentru asigurarea hranei celor cinci membri ai familiei sale, rezultatul licitației publice neputând fi anticipat. Totodată, arată că cei treisprezece consilieri locali ai UAT Români ar fi discriminați în situația în care nu ar putea participa la licitație publică și ar fi forțați să încalce legea ducând animalele la pajiște în mod ilegal.

A menționat reclamantul că actele normative invocate de ANI nu interzic dreptul său de a beneficia de dispozițiile O.U.G. nr. 34/2013 și că la 02.06.2015 a participat în calitate de viceprimar și consilier local la ședința Consiliului Local Români, ședință în care toți consilierii locali au votat în unanimitate hotărârea nr. 27 bis privind închirierea pajiștilor comunei către deținătorii de animale din comună. La acea dată, reclamantul nu deținea nici un contract de închiriere cu UAT, astfel că votul a fost acordat în deplină legalitate și nu a existat conflict de interese. Ulterior, la 08.06.2015, reclamantul a încheiat cu UAT contractul de închiriere nr. x, arătând că a participat la licitație în calitate de locuitor al comunei și deținător de animale.

Intimata-pârâtă ANI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile.

A arătat că recurentul a menționat doar generic textul art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., fără să arate, în concret, care sunt argumentele care s-ar circumscrie acestui motiv de casare. Totodată, a arătat că sentința instanței de fond nu cuprinde motive contradictorii, recurentul-reclamant nearătând care sunt aceste motive și care sunt argumentele care susțin o astfel de afirmație.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., intimata a arătat că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile legale ce reglementează materia regimului conflictului de interese raportat la situația de conflict de interese în care se află reclamantul.

Astfel, a arătat intimata că starea de conflict de interese a reclamantului rezidă din calitatea acestuia de consilier local care a participat la deliberarea și adoptarea HCL Români, jud. Neamț nr. 27BIS/02.06.2015, ulterior reclamantul încheind contractul de închiriere nr. x/02.06.2015 cu Primăria Români. Nu a existat nici un document din care să reiasă că persoana evaluată a anunțat la începutul dezbaterilor interesul pe care îl avea în problema supusă dezbaterii sau că a părăsit sala înainte de începerea dezbaterilor, astfel că sunt lipsite de orice relevanță juridică alte motivații personale invocate de reclamant.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Examinând cererea de recurs formulată, Înalta Curte constată că reclamantul și-a întemeiat cererea de recurs pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost indicat doar formal de recurent, acesta menționând doar cu titlu generic motivele contradictorii.

Verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situația de fapt și susținerile părților, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

Astfel, motivarea hotărârii atacate este clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele de la dosar, judecătorul fondului expunând în mod logic și gradual argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Instanța de fond a fost învestită cu o acțiune prin care s-a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/20.12.2016 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate, cu privire la reclamantul A., prin care au fost identificate elementele unui conflict de interese, motivat de aspectul că, reclamantul, în perioada exercitării mandatului de viceprimar 2012-2016, în care și-a păstrat și calitatea de consilier local, a participat la deliberarea și adoptarea hotărârii Consiliului local Români nr. 27bis/2.06.2015 privind închirierea pășunii aparținând com. Români, jud. Neamț pentru anul 2015.

Ulterior, la data de 8.06.2015, în temeiul hotărârii mai sus menționate, între Primăria com. Români (în calitate de locator) și reclamant (în calitate de locatar) s-a încheiat contractul de închiriere nr. x/8.06.2015, având ca obiect închirierea unei suprafețe de pajiște de 1,33 ha pe o durată de 7 ani, pentru pășunatul a 11 caprine și o bovină. Pentru suprafața ce i-a fost dată spre închiriere prin contractul sus menționat, reclamantul a încasat în anul 2015 de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură subvenții în sumă de 911,26 RON.

În raportul de evaluare contestat sunt reținute, ca fiind incidente, dispozițiile art. 70, 71 și 77 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, art. 46 alin. (1) și art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001 și art. 2 alin. (1), art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004.

Soluția instanței de fond de respingere a acțiunii este împărtășită de către instanța de control judiciar, care constată că hotărârea atacată nu este rezultatul unei aplicări și interpretări greșite a normelor de drept material și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de recurent.

Înalta Curte apreciază că, în mod corect prima instanță a reținut existența conflictului de interese în ceea ce-l privește pe reclamantul A., iar criticile de nelegalitate expuse prin recursul declarat în cauză sunt nefondate.

În ceea ce privește critica recurentului în sensul că instanța de fond nu i-a respectat dreptul de a beneficia de dispozițiile O.U.G. nr. 34/2013 privind închirierea prin licitație publică a unei suprafețe de pajiște în vederea hrănirii animalelor deținute pentru asigurarea hranei celor cinci membri ai familiei sale, rezultatul licitației publice neputând fi anticipat, Înalta Curte reține că aceasta nu este fondată față de faptul că, în calitatea sa de consilier local, recurentul trebuia să aibă în vedere faptul că pot fi influențate anumite decizii și pot fi create situații favorabile, cum ar fi în legătură cu suprafața de pășune care va fi scoasă la licitație (mărime, poziționare, calitate), în legătură cu prețul închirierii, în legătură cu criteriile de acordare a suprafețelor de pășune.

Chiar dacă rezultatul licitației publice nu putea fi anticipat, singurul care putea anticipa totuși dacă în ceea ce privește închirierea suprafețelor de pajiște are un interes personal este chiar recurentul. În funcție de această apreciere, recurentul își putea regla conduita, fie prin abținerea de la luarea unei hotărâri care să vizeze acest aspect, fie prin luarea în posesie a unor suprafețe de pășune prin alte modalități decât de închiriere din suprafețele aparținând comunei.

Nu poate fi primită nici critica recurentului în sensul că la momentul acordării votului nu deținea nici un contract de închiriere cu UAT, astfel că votul a fost acordat în deplină legalitate și nu a existat conflict de interese.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că reclamantul A. este viceprimarul com. Români, jud. Neamț în mandatul 2012-2016, perioadă în care și-a păstrat și calitatea de consilier local.

În această calitate, reclamantul a participat la adoptarea hotărârii nr. 27 bis din data de 2.06.2015, prin care a fost aprobat Regulamentul privind activitatea de organizare, administrare și exploatare a pășunii comunale aparținând com. Români.

În condițiile în care reclamantul este crescător de animale, acesta se afla în situația reglementată de art. 77 din Legea nr. 161/2003, raportat la art. 46 alin. (1) din Legea 215/2001, în sensul că în problemele ce țin de administrarea suprafețelor de teren cu destinație pășune are un interes personal care îi interzicea să participe la deliberarea și adoptarea hotărârii de consiliu local pe aceste aspecte.

Interesul personal este definit de legiuitor prin art. 75 din Legea nr. 393/2004, care prevede că aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine.

În acest context, instanța de control judiciar constată că sunt nefondate susținerile recurentului, câtă vreme legiuitorul stabilește condițiile conflictului de interese în raport de participarea consilierului local la deliberarea și adoptarea unei hotărâri de consiliu local în legătură cu o problemă asupra căreia are un interes personal de natură patrimonială.

Astfel, conflictul de interese este definit de art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și a mediului de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, ca fiind situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.

O definiție a conflictului de interese privind funcționarii publici este inclusă în art. 13 din Recomandarea nr. 10/2000 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, în sensul că " Conflictul de interese se naște în situația în care un funcționar public are un interes personal de natură să influențeze sau să pară a influența exercitarea imparțială și obiectivă a funcțiilor sale oficiale".

În acord cu instanța de fond, în raport de dispozițiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 393/2004, în lumina principiului transparenței decizionale, Înalta Curte apreciază că recurentul avea obligația să anunțe interesul său personal la începutul dezbaterilor, precum și abținerea de la procesul de votare.

Aceasta deoarece art. 77 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 interzice participarea sa la deliberare, impunând ca recurentul să anunțe interesul său personal la începutul dezbaterilor asupra problemei în care are interes, tocmai pentru a se preveni participarea sa la deliberare în cadrul ședinței autorității deliberative, respectiv pentru a preveni influențarea hotărârilor acestei autorități prin prezența sa la deliberări.

Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind nefondate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 55/2017 din 06 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 55/2017 din 06 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2020.