ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.05.2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 860/2017

HOTĂRÂRE
19.05.2017
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 860/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 860/2017

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 364 din 22 decembrie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă,

a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 271/PI din 11 februarie 2014. pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă; a admis apelul declarat de apelantul-pârât primarul Municipiului Timișoara împotriva aceleiași hotărâri, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins în întregime acțiunea.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs la data de 20 februarie 2017 recurenta-reclamantă A.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 01 martie 2017, sub nr. x/30/2014.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cete ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finala din același aci normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Litigiul dedus judecății are ca obiect acțiunea reclamantei A., exercitată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, care vizează anularea dispoziției nr. 51 din 16 ianuarie 2014, emisă de primarul Municipiului Timișoara, prin care a fost respinsă notificarea nr. 243 din 05 iulie 2001, formulată prin executorul judecătoresc B. și înregistrată Ia Primăria Municipiului Timișoara din 10 iulie 2001, privind restituirea în natură a imobilului situat in municipiul Timișoara.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevede, în art. 25 alin. (1), obligația unității deținătoare de a se pronunța în termen de 60 de zile de ia înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

De asemenea, a reglementat dreptul persoanei îndreptățite să atace decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității Investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, hotărârea tribunalului fiind supusă recursului, care este de competența curții de apel (art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. 12 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor).

În cauză, cererea de chemare în judecată având ca obiect contestația formulată de reclamanta A. împotriva dispoziției nr. 51 din 16 ianuarie 2014, emisă de primarul Municipiului Timișoara în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția civilă, la 25 februarie 2014, dată la care erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Ca atare, împotriva sentinței pronunțate de tribunal, ca instanță de fond, putea fi exercitată numai calea de atac a apelului, conform dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care stipulează că, în cazul in care în acest act normativ nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menționează că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, dispozițiile alin. I fiind incidente și in cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.

Or, apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 271/PI din 11 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă, a fost soluționat definitiv de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin Decizia nr. 364din 22 decembrie 2016 - obicei al recursului pendinte.

Conform prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Având în vedere că Decizia nr. 364 din 22 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, este definitivă, în înțelesul textului legal menționat, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil.

Prin punctul de vedere exprimat cu privire la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, recurenta-reci amantă a susținut că recursul este admisibil în principiu. A menționat că notificarea formulata în baza Legii nr. 10/2001 a fost soluționată după trecerea unei perioade de 13 ani de la data depunerii acesteia, iar contestația împotriva dispoziției nr. 51/2014, emisă de primarul Municipiului Timișoara, a fost exercitată în termenul legal.

Recurenta-reclamantă și-a exprimat nemulțumirea față de faptul că. potrivit opiniei raportorului, exprimată în raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, singura cale de atac ce poate fi formulată în cauză este apelul. Ca atare, a arătat că mențiunea din raport cu privire la faptul că hotărârea tribunalului este supusă recursului nu concordă cu faptul că, prin Decizia nr. 364 din 22 decembrie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a pronunțat asupra unui apel, nu asupra unui recurs.

Pentru considerentele deja expuse, Înalta Curte reține că nu pot II primite susținerile recurentei-pârâte cu privire la admisibilitatea căii extraordinare de atac, invocate în punctul de vedere exprimat la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, întocmit în cauză.

Pentru considerentele arătate în precedent, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurenta-reclamantă A.

împotriva Deciziei nr. 364 din 22 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A., domiciliată în Timișoara, jud. Timiș, împotriva Deciziei nr. 364 din 22 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2376/2011
Asupra recursului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 18 noiembrie 2008, J.A. a formulat, în temeiul Legii nr. 10/2001 și în contradictoriu cu Primarul municipiului Timișoara, Primăria Timișoara,
ÎCCJ 2025-11-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2076/2025
Prin modificarea cererii de chemare în judecată din data de 21 septembrie 2016, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a Primarului Municipiului Timișoara, Primăriei Municipiului Timișoara, Unității Administra
ÎCCJ 2018-05-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1744/2018
Asupra cauzei de față, văzând și dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2367/PI din 30 septembrie 2016, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis, în parte, acțiunea precizată de reclamantul A.,
ÎCCJ 2010-02-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 839/2010
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele: Reclamantul S.E. a chemat în judecată pe pârâții Primarul municipiului Timișoara, Primăria municipiului Timișoara, Consiliul local al municipiului Timișoara, U.A.T. municipiul Timișo
ÎCCJ 2014-09-16
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2175/2014
Asupra recursului civil de față, constată: Prin Decizia nr. 1609 din 20 iunie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins recursul declarat de reclamantul C.N.T. împotriva sentinței civile nr. 5756/PI din 05 decembrie 2011 a
Sursă