ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2117/2016

Decizia nr. 2117/2016

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1404 din 27 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 855 din 24 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Împotriva deciziei nr. 1404 din 27 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a formulat contestație în anulare contestatorul A..

Contestația în anulare a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 04 iunie 2015.

Prin încheierea de ședință din 22 septembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a suspendat judecata contestației în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la dezbateri.

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 10 octombrie 2016, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele art. 248 alin. (1) din același cod.

Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1 an.

Ca atare, perimarea apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancțiune, cât și de desistare de la judecată.

În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra căilor de atac.

În speță, din culpa părților, cauza a rămas în nelucrare, de la 22 septembrie 2015 - data suspendării cauzei - nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind îndeplinite astfel condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată așadar că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., cererea de contestație în anulare fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.

În consecință, se va constata, din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1404 din 27 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă fiind perimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1404 din 27 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 noiembrie 2016.