ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 50/2016

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 28 ianuarie 2014 sub

nr. 1655/1/2014 contestatorul D.A.

a

solicitat anularea Deciziei nr. 1235 din 10 aprilie 2014 a acestei instanțe.

Cererea

nu a fost încadrată în drept și nici motivată.

Analizând cauza, Înalta Curte,

constată următoarele:

Contestația

în anulare formulată de contestatorul D.A. împotriva Deciziei nr. 1235 din 10

aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost

înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28 ianuarie 2014, judecata

cauzei fiind suspendată la data de 1 octombrie 2014, în temeiul art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ., dată de Ia care nici una din părți nu a mai efectuat

vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu, a fost

repusă pe rol în vederea discutării perimării conform art. 252 alin. (1) C.

proc. civ. la data de 16 noiembrie 2015, părțile fiind legal citate pentru

termenul din 20 ianuarie 2016.

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, „orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor,

dacă a rămas în neluerare din vina părții mai mult de un an".

Perimării i

s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune

procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o

prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în

judecată.

Reglementată

ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor

privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul

admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este

absoluta, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în

interesul părților dar șî în interesul unei bune administrări a actului de

justiție,

Pentru a

interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în neluerare a

procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție

simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de

timp reglementat de lege.

În

speță, de la data când a intervenit suspendarea, respectiv 1 octombrie 2014 și

până la data repunerii pe rol din oficiu, și anume, 16 noiembrie 2015, rsiciima

din părți nu a întrerupt cursul suspendării, lăsând în nelucrare recursul.

Față de

cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în neluerare se datorează

culpei părții, în baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată

perimarea contestației în anulare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Constată

perimată contestația în anulare formulată de eontestatorul D.A. împotriva Deciziei

nr. 1235 din 10 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2016.