ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2270/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2270/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2270/2016
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin decizia
nr. 1240 din 10 aprilie 2014, pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respins,
ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile
nr. 663/AS din 12 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel
Constanța, secția I civilă.
Împotriva
acestei decizii, la data de 3 aprilie 2015, contestatorul A. a formulat
contestație în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de
Casație și Justiție sub numărul de mai sus.
Prin
încheierea din data de 5 iunie 2015, constatându-se că niciuna dintre
părți nu s-a înfățișat la dezbateri și nici nu
s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, s-a dispus suspendarea
judecății cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
De la data
suspendării cauzei, niciuna din părți nu a solicitat repunerea
pe rol a cauzei, motiv pentru care s-a dispus citarea părților pentru
termenul din 18 noiembrie 2016 în vederea discutării perimării
cauzei.
Examinând
excepția dirimantă și peremptorie a perimării,
invocată din oficiu, la termenul de judecată din 18 noiembrie 2016,
Înalta Curte reține următoarele:
Întrucât de
la data suspendării, 5 iunie 2015, cauza a rămas în nelucrare, mai
mult de un an, sunt incidente dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc.
civ., ce reglementează instituția perimării.
Astfel,
potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în
judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și, orice cerere
de reformare sau de revocare, se perimă de drept chiar împotriva
incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții,
timp de un an.
Prin urmare,
perimarea implică prezumția de renunțare tacită a
părții la judecată și constituie, totodată, o
sancțiune a pasivității ei, vizând orice cerere de chemare în
judecată sau de exercitare a unei căi de atac recurs,
contestație, revizuire, operând de drept, la împlinirea termenului legal,
împotriva oricăror persoane fizice, inclusiv a celor lipsite de
capacitate, precum și a oricăror persoane juridice.
Termenul de
perimare începe să curgă de la data ultimului act procedural
făcut în cauză. El se întrerupe prin îndeplinirea unui act de
procedură în scopul judecării, se suspendă pe timpul cât partea
este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor împrejurări
mai presus de voința sa.
Perimarea
este indivizibilă, în sensul că cererea de perimare sau actul
întrerupător de perimare făcut de unul din reclamanți sau
pârâți, folosește și celorlalți. Perimarea se constată
din oficiu sau la cerere și are ca efect stingerea procesului,
fără a stinge însă dreptul la acțiune, care poate fi
exercitat cât timp nu este prescris.
Curtea
Constituțională, prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001,
publicată în M. Of. nr. 25/17.01.2002, a statuat că: „perimarea
reprezintă o sancțiune procedurală determinată de
necesitatea de a curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor
juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare
timp de un an, din vina părții.”
În
cauză, de la data suspendării judecății, 5 iunie 2015,
niciuna din părți nu a depus diligențe, pentru repunerea pe rol
a cauzei în vederea continuării judecății și cum de la data
ultimului act procedural din 5 iunie 2015 a trecut mai mult de un an, timp în
care cauza a rămas în nelucrare, neexistând cazuri de suspendare sau de
întrerupere a cursului perimării prevăzute de art. 249 și art.
250 C. proc. civ. și, nici acte de procedură ce trebuiau îndeplinite
din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 252 C. proc. civ.,
Înalta Curte urmează a constata perimată contestația în anulare
formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1240 din 10 aprilie
2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I
civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/36/2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată
perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A.
împotriva deciziei nr. 1240 din 10 aprilie 2014 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția I civilă,
pronunțată în Dosarul nr. x/36/2012.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2016.