ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2116/2016

Decizia nr. 2116/2016

Deliberând

asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin

încheierea de ședință din 24 februarie 2015 a Curții de Apel

Pitești, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/197/2010*

s-a respins, ca tardivă, cererea formulată de petenta A. privind

reexaminarea modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru aferente

recursurilor declarate împotriva deciziei civile nr. 349 din 16 octombrie 2014

pronunțate de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/197/2010*.

Împotriva

încheierii din 24 februarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția

I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/197/2010* a declarat

recurs petenta A.

Recursul a fost

înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 25

februarie 2015.

Prin

încheierea de ședință din 24 martie 2015, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, a suspendat

judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la dezbateri.

Înalta Curte

constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 248 C.

proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele

considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă

pe rol, din oficiu, la data de 10 octombrie 2016, pentru a se verifica

dacă sunt întrunite cerințele art. 248 alin. (1) din același

cod.

Conform

acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în

nelucrare, din vina părții, timp de 1 an.

Ca atare,

perimarea apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de

stăruință a părților în soluționarea litigiului,

ea având un caracter mixt, atât de sancțiune, cât și de desistare de

la judecată.

În definirea

perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa

părții sunt două elemente esențiale, sancțiunea

procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra

căilor de atac.

În

speță, din culpa părților, cauza a rămas în nelucrare,

de la 24 martie 2015 - data suspendării cauzei - nemaifiind întocmit niciun

act de procedură, fiind îndeplinite astfel condițiile art. 248 alin.

(1) C. proc. civ.

Se

constată așadar că, în cauză, sunt aplicabile

dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., cererea de recurs fiind

perimată de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință

a părților în desfășurarea activității judiciare.

În

consecință, se va constata, din oficiu, că a operat

sancțiunea prevăzută de lege, recursul declarat de petenta A.

împotriva încheierii din 24 februarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția

I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/197/2010* fiind perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimat recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 24 februarie

2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă,

pronunțată în Dosarul nr. x/197/2010*.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 08 noiembrie 2016.