ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2016/2010

Constată

că prin încheierea pronunțată la 22 aprilie 2008 Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis cererea de

suspendare provizorie a executării Deciziei nr. 279/R/ CM din 31 martie 2008 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, formulată de SC A.V.

SA (în cadrul soluționării cereri de revizuire), până la soluționarea cererii

de suspendare pe calea dreptului comun.

Împotriva acestei încheieri a formulat

contestație, în condițiile art. 582

5

alin. (4) C. proc. civ., B.Ș.

care a solicitat anularea suspendării de executare dispusă, întrucât este o

măsură netemeinică și nelegală.

Învestită cu judecarea acestei

contestații, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 26 noiembrie 2008, suspendarea

judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a

nepraEentării părților legal citate.

Cauza a rămas în nelucrare până la 11

februarie 2010, când instanța a dispus, la cererea intimatei SC A. SA repunerea

pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de

24 martie 2010.

La acest termen, înalta Curte a

reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se impune a fi admisă

pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire

și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un

an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni

perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se

află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a

pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Altfel spus, perimarea operează cu

condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de

procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligentă a

părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță,

unde după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., măsură dispusă la termenul din 26 noiembrie 2008, părțile au lăsat

să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act

de procedură în vederea reluării judecății cererii.

Astfel, din verificarea actelor

dosarului reiese că până la data de 26 noiembrie 2009, când s-a împlinit

termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ.,

niciuna din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în

vederea continuării judecății.

Reținând, așadar, întrunirea în cauză

a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația

formulată de petentul B.Ș. împotriva încheierii din 22 aprilie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 martie 2010.