ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 518/2017

Decizia nr. 518/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj la data de 13 ianuarie 2015, sub nr. x/95/2015, reclamantul A. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe intimata SC B. SA, solicitând ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata despăgubirilor morale în cuantum de 25.000.000 (douăzecișicincimilioane) RON, reprezentând daune morale în formă continuă și continuată - 240 (douăsutepatruzeci) de zile de întrerupere abuzivă a furnizării energiei electrice către atelierul electric - aduse sănătății, demnității, onoarei și reputației și familiei sale prin întreruperea furnizării energiei electrice, perioadă cuprinsă între 12 mai 2014 și 12 ianuarie 2015.

Prin Sentința nr. 167 din data de 14 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/95/2015 a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., prin procurator C., în contradictoriu cu SC B. SA.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Din oficiu, la data de 25 mai 2016, Curtea a invocat excepția privind tardivitatea declarării apelului și a acordat un nou termen de judecată pentru ca apelantul să-și formuleze apărarea cu privire la această excepție.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 632 din 6 iulie 2016, a respins ca tardiv, apelul declarat de reclamantul A.

În fundamentarea acestei decizii instanța de apel a reținut că, în raport de situația de fapt relevată de actele de procedură ale cauzei, apelul a fost formulat cu depășirea termenului prevăzut de art. 468 alin. (1) C. proc. civ., situație în care intervine sancțiunea decăderii reglementată de art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Față de aceste considerente Curtea a apreciat că nu se mai impune cercetarea pe fond a motivelor de apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant A. solicitând admiterea acestuia.

Recurentul-reclamant își subsumează criticile motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire la următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate.

Recurentul-reclamant invocă faptul că instanța nu a respectat dispozițiile imperative ale art. 22 (1) pct. 2, 7 C. proc. civ., art. 161 (1) și urm. C. proc. civ.

Arată că instanța nu a luat în considerare actele pe care le-a depus la dosarul cauzei, în condițiile în care precizează că a intrat în posesia sentinței apelate abia la data de 14 martie 2016 în urma depunerii la Grefa Tribunalului Gorj a cererii de eliberare a unei copii xerox după sentință.

Consideră recurentul că a depus cererea de apel cu respectarea dispozițiilor art. 468 (1) C. proc. civ., reproșând instanței de apel că nu a stăruit suficient în aflarea adevărului conform art. 22 pct. 7 C. proc. civ.

Consideră recurentul-reclamant că reprezentantul SC B. SA trebuia să invoce în întâmpinare sau la primul termen de judecată excepția tardivității și nu după ce excepția a fost invocată din oficiu, judecarea pricinii fiind făcută astfel cu rea-credință.

Recurentul precizează că din notificarea trimisă de către Oficiul Poștal Motru, rezultă că există cutie poștală a locuinței sale la parterul blocului, că are încuietoare, că e funcțională. Dacă scrisoarea cu motivarea sentinței ar fi fost pusă în cutia poștală sau dacă un aviz de a se prezenta la Oficiul Poștal ar fi fost depuse în acest mod le-ar fi găsit și pe baza actului de identitate ar fi ridicat scrisoarea. Documentul aflat la dosarul cauzei privind înaintarea scrisorii a fost semnat numai de factorul poștal D.

Intimata-pârâtă SC B. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepție respinsă conform celor consemnate în practicaua prezentei decizii.

Pe fond, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit mențiunilor înscrise în procesul-verbal de înmânare a sentinței apelate (dosar fond), aceasta a fost depusă la cutia poștală a locuinței reclamantului - ca destinatar al corespondenței - dar recurentul nu a fost găsit. Domiciliul pe care și l-a indicat atât în acțiune, cât și ulterior, în căile de atac a rămas neschimbat, astfel că procedura de comunicare a hotărârii instanței de fond s-a realizat cu respectarea întocmai a cerințelor art. 161 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța de apel s-a raportat astfel, în mod corect, în calcularea termenului procedural reglementat de norma imperativă cuprinsă în art. 468 alin. (1) C. proc. civ., la data de 11 februarie 2016, ca moment al comunicării hotărârii, sancțiunea decăderii fiind riguros aplicată prin raportare la data declarării apelului, 14 martie 2016.

Nu se poate reproșa instanței de apel nici încălcarea art. 22 (1) pct. 2, 7 C. proc. civ. întrucât, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt, în exercitarea rolului său activ, la data de 8 iunie 2016 instanța a repus cauza pe rol pentru a se solicita Oficiului Poștal Motru lista privind distribuirea corespondenței în data de 11 februarie 2016, adresa din 14 iunie 2016, emisă de Oficiul Poștal relevând, la poziția 16, că sentința apelată a fost comunicată reclamantului la data de 11 februarie 2016.

Cât privește modul în care se invocă excepția tardivității apelului este de arătat că art. 185 C. proc. civ. reglementează regimul de drept al sancțiunilor ce intervin în cazul nerespectării termenelor procedurale.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ. când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.

Așadar, acest text de lege, aplicabil speței, vizează sancțiunea incidentă în ipoteza nerespectării unui termen procedural imperativ.

Întrucât norma juridică de reglementare a acestui termen imperativ este de ordine publică, decăderea poate fi invocată și de către instanță, cazurile în care instanța este limitată la a invoca decăderea fiind expres și limitativ reglementate.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată prin prisma criticilor formulate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 632/2016 din 6 iulie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 martie 2017.

Procesat de GGC - CT