ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1127/2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 mai 2017 pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II a civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata de despăgubiri civile reprezentând daune morale în cuantum de 375.000 euro, reprezentând prejudiciul moral ce i-a fost cauzat personal, dar și familiei sale prin întreruperea furnizării energiei electrice în perioada 3 martie 2016, până în 30 aprilie 2016.

Prin sentința nr. 45 din 26 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. A fost obligată pârâta la plata sumei de 10.000 euro - echivalentul în RON, către reclamant, pentru perioada 03.03.2016 - 30.04.2016, reprezentând daune morale.

Prin decizia nr. 63 din 5 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A., împotriva sentinței nr. 45 din 26 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a Civilă. A fost schimbată sentința apelată, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea. A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.000 RON, reprezentând daune morale, pentru perioada 03.03.2016-30.04.2016. A fost respins apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva aceleiași sentințe.

Atât reclamantul, cât și pârâta au declarat recurs împotriva acestei decizii.

Motivele recursului declarat de reclamant sunt, în esență, următoarele:

O primă critică invocată de către recurentul-reclamant vizează faptul că instanța de apel a dat o interpretare greșită a dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., în sensul că nu a ținut seama de circumstanțele cauzei, de principiile generale ale dreptului, de cerințele echității.

Astfel, în opinia recurentului-reclamant, instanța de apel a considerat greșit că prin majorarea sau menținerea cuantumului daunelor morale acordate de prima instanță s-ar putea produce o îmbogățire a familiei recurentului fără just temei, diminuând suma acordată la un procent de doar 4%, respectiv 2.000 RON.

Recurentul susține că instanța s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut, prima instanță acordând despăgubirile în euro, prin cererea de apel, solicitându-se majorarea cuantumului tot în euro.

Arată recurentul că suma acordată cu titlu de daune morale are valoarea unei amenzi, în condițiile în care intimata a urmărit să obțină, pe lângă profit și foloase necuvenite, folosindu-se de un sistem de facturare fraudulos.

Susține recurentul, de asemenea, că instanța de apel nu a observat că pârâtă a săvârșit acte (fapte) ce cad sub incidența art. 207 alin. (2) C. civ., art. 348 C. pen., în sensul că a desfășurat activități neautorizate.

Totodată, potrivit recurentului, instanța de apel nu a observat că debranșarea din noaptea de 11 spre 12 februarie 2013 (care a durat 4 ani) s-a făcut înainte de data scadentă a avizului de plată cu 14 zile, data scadentă fiind 26.02.2013. Cum o singură zi fără curent electric la bloc reprezintă o traumă fizică și o suferință morală pentru o familie care nu avea nici o datorie la furnizor, valoarea daunelor morale trebuia apreciată la un cuantum rezonabil, care să producă o satisfacție morală și să acopere parțial prejudiciul creat de intimată. Suma de 2.000 de RON acordată nu acoperă nici cheltuielile de judecată suportate de către recurent, fiind încălcate prevederile art. 252 și art. 253 alin. (4) C. civ.

Prin hotărârea pronunțată, astfel cum afirmă recurentul, instanța de apel nu a observat dispozițiile Legii nr. 123/2012 - art. 47 alin. (1) lit. a), b), c), fiind încălcate și dispozițiile art. 44 alin. (2) din Constituție.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivele recursului declarat de pârâtă sunt, în esență, următoarele:

Un prim motiv de recurs, prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., vizează faptul că instanța de apel a pronunțat o soluție cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Instanțele judecătorești s-au pronunțat definitiv și irevocabil în sensul că recurenta-pârâtă a acționat în conformitate cu prevederile legale și contractuale, prin respingerea cererii formulate de către apelantul-reclamant, prin care a solicitat reluarea furnizării energiei electrice.

Recurenta invocă, în acest sens, sentința nr. 1287/2013, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. x/2013, soluție rămasă irevocabilă prin decizia nr. 575, pronunțată de Tribunalului Gorj la data de 27.11.2013.

Astfel, în condițiile în care instanțele judecătorești au stabilit definitiv și irevocabil că deconectarea locului de consum s-a efectuat în limitele legale și contractuale rezultă, pe cale de consecință, că cererea privind acordarea de daune morale era inadmisibilă, astfel încât soluția pronunțată de Curtea de Apel Craiova este nelegală.

Un alt motiv de recurs, prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează faptul că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Potrivit recurentei-pârâte, instanța de apel nu a respectat principiul libertății contractuale, reglementat de art. 1.270 alin. (1) C. civ.

Instanța de apel, potrivit recurentei-reclamante nu a avut în vedere faptul că deconectarea s-a efectuat în conformitate cu prevederile legale și contractuale și nici expertizele tehnice efectuate în dosarul civil nr. x/2015, cat și în dosarul penal nr. x/2013

Potrivit recurentei, soluția instanței de fond cuprinde și elemente contradictorii, având în vedere că se susține că nu s-ar fi respectat prevederile art. 152 alin. (1) lit. c) și e) din H.G. nr. 1007/2004, în condițiile în care s-a făcut dovada că s-a emis un preaviz care a fost primit de către reclamant și deconectarea s-a realizat pentru neplata contravalorii energiei electrice prevăzute în preaviz.

Recurenta arată, de asemenea, că prin soluția pronunțată, instanța de apel a făcut abstracție și de prevederile art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, precum și de dispozițiile art. 152 alin. (1) lit. a), c) și e), art. 200 alin. (1) lit. b) și alin. (5) din H.G. nr. 1007/2004 și de art. 11 din contractul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin decizia A.N.R.E. nr. 57/1999.

Recurenta arată, de asemenea, că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru atragerea răspunderii sale, respectiv existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și culpa sau vinovăția sa și mai mult decât atât, nu există nici o dovadă privind valoarea daunelor solicitate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare față de recursul declarat de recurenta-pârâtă, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

Recurenta-pârâtă a formulat întâmpinare față de recursul declarat de recurentul-reclamant, prin care a invocat excepția nulității recursului, având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost întocmit și comunicat părților, pentru a depune puncte de vedere cu privire la acesta.

Părțile au prezentat puncte de vedere.

Raportat la dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va analiza excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant A., invocată de recurenta-pârâtă B. S.A. prin întâmpinare, excepție care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurentul-reclamant.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

În speță, Înalta Curte constată că argumentele expuse de recurentul-reclamant în susținerea recursului declarat vizează exclusiv situația de fapt, respectiv: împrejurarea în care s-a produs debranșarea locuinței de la furnizarea energiei electrice, faptul că instanța de apel nu a apreciat legal și temeinic valoarea prejudiciului moral cauzat de recurenta-pârâtă, desfășurarea de către pârâtă de activități neautorizate.

Invocarea de către recurentul-reclamant a dispozițiilor art. 252, art. 253 alin. (4) C. civ., art. 47 lit. a), b), c) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 este formală, în condițiile în care acesta nu expune critici de nelegalitate a hotărârii recurate din perspectiva încălcării sau aplicării greșite a acestor norme de drept material.

Se tinde, așadar, la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Analizând recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Recurenta-pârâtă au indicat ca temei de drept al cererii dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., însă, în expunerea motivelor de recurs a reluat, integral, criticile exprimate în cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Susținerile recurentei-pârâte prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel, dar care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurenta-pârâtă tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, de exemplu atunci când nu se arată și dezvoltarea motivelor de nelegalitate. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, susținerile recurentei-pârâte nu vizează decizia atacată, ci doar temeinicia afirmată a cererii de apel, deși recursul nu are caracter devolutiv.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant A., invocată de recurenta-pârâtă B. S.A. și, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursurile declarate de recurentul-reclamant A. și de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 63 din 5 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant A., invocată de recurenta-pârâtă B. S.A.

Anulează recursurile declarate de recurentul-reclamant A. și de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 63 din 5 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2020.