ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.05.2024

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1250/2024

HOTĂRÂRE
30.05.2024
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1250/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Gorj – secția a II-a Civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei de 325.000 euro, reprezentând daune morale, ca urmare a întreruperii abuzive a energiei electrice trifazice (380 volți) la atelierul electric, în perioada 14 iunie 2015 - 1 ianuarie 2016.

Prin încheierea din 24 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus conexarea cauzei la dosarul nr. x/2018.

Prin sentința nr. 8 din 15 ianuarie 2020, pronunțată de Tribunalul Gorj – secția a II-a Civilă au fost respinse excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocate de pârâtă. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, fiind obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentințe, pârâta B. S.A. a formulat apel.

Prin decizia nr. 308/2020 din 15 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă a fost admis apelul pârâtei, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă acțiunea. De asemenea, a fost obligat intimatul la plata către reclamantă a sumei de 553 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii reclamantul A. a formulat recurs.

Prin decizia nr. 2730 din 15 decembrie 20210, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În rejudecare dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2018*.

Prin decizia nr. 616/2022 din 15 decembrie 2022, Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat, sub forma prezumției de lucru judecat, fiind respinsă acțiunea.

Împotriva acestei decizii și a încheierii de amânare a pronunțării din 8 decembrie 2022, reclamantul A. a formulat recurs, care, prin decizia nr. 2340 din 14 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, a fost respins ca nefondat.

La 8 decembrie 2023, A. a formulat, împotriva deciziei instanței supreme, cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând anularea acesteia.

În susținere, după prezentarea situației de fapt, a motivelor care au stat la baza procesului ce a format obiectul dosarului nr. x/2018 și a etapelor procesuale ale litigiului, cu referire la unele considerente de ordin teoretic privind efectele autorității de lucru judecat, revizuentul a arătat, în esență, că hotărârea atacată contravine deciziei nr. 265 din 9 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, prin care s-au menținut hotărârile instanțelor de fond prin care au fost acordate despăgubiri morale revizuentului din cauză.

A mai arătat că intimata nu era în drept să opună cu titlu de autoritate de lucru judecat hotărârile pronunțate în dosarele nr. x/2014, y/2015 și 2852/95/2016, având în vedere că acestea au fost date în soluționarea unor excepții procesuale, și nu ca urmare a unor dezlegări pe fondul cauzei.

La 19 martie 2024, revizuentul prin notele de ședință depuse, a invocat și incidența ipotezei de la art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., justificat de faptul că ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită au fost descoperite înscrisuri noi, reținute de partea potrivnică.

Astfel, a afirmat că în dosarul nr. x/2022, la 5 martie 2024, intimata a depus contractul de furnizare a energiei electrice nr. x din 18 februarie 2013 încheiat de aceasta cu C., pe care, în temeiul art. 304 C. proc. civ., înțelege să îl denunțe ca fals pentru motivele indicate în cuprinsul notelor de ședință.

La 3 ianuarie 2024, respectiv 27 martie 2024, intimata a formulat întâmpinare la cererea de revizuire, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea condițiilor legale prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., înscrisul pretins nou descoperit regăsindu-se în dosarul în care a fost pronunțată hotărârea supusă revizuirii.

Revizuentul a depus răspuns la întâmpinare la 26 ianuarie 2024.

Luând în analiză, cu prioritate, cererea de revizuire prin prisma excepției inadmisibilității invocate de către intimată, prin raportare la dispozițiile art. 509 - art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prezentul demers judiciar este fundamentat pe motivele de revizuire reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În prealabil, cu privire la prima ipoteză, față de argumentele expuse în susținerea ei, Înalta Curte constată că acestea privesc, în esență, condițiile legale pentru exercitarea acestei căii de atac din perspectiva momentului în care înscrisul pretins a fi nou descoperit putea fi valorificat de către autorul căii de atac în cadrul litigiului, motiv pentru care o califică ca fiind excepția tardivității, urmând a fi analizată în cele succed în aceste limite.

Astfel, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5 din același act normativ, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă, în caz contrar, fiind incidente dispozițiile art. 185 din același cod, respectiv decăderea părții din exercitarea dreptului.

În speță, în acord cu intimata, înscrisul nou doveditor care justifică promovarea revizuirii de față se regăsește la dosarul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se solicită, acesta fiind depusă de intimata din cauză în primul ciclu procesual în fața Tribunalului Gorj – secția a II-a Ciivlă la 29 iunie 2018, înscrisul aflându-se la dosarul acestei instanțe.

Hotărârea atacată a fost pronunțată la 14 noiembrie 2023.

În consecință, demersul inițiat de revizuent pentru valorificarea înscrisului în proces apare ca fiind tardivă, acesta fiind promovat cu încălcarea prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Așa fiind, dând eficiență normelor legale evocate, Înalta Curte, va respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din același Cod, ca tardivă.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de revizuire, se reține că reglementarea art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care se poate anula o hotărâre a instanței, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

Accesul părții la acest remediu procesual este subordonat îndeplinirii cumulative a mai multor condiții; pe de o parte, trebuie să existe hotărâri judecătorești definitive contradictorii, pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, adică să fi existat triplă identitate de elemente – părți, obiect și cauză –, cererea de revizuire să se îndrepte împotriva celei de-a doua hotărâri, pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat a celei dintâi, iar excepția care asigură respectarea acesteia, fie să nu fi fost ridicată în al doilea proces, fie să nu fi fost soluționată.

Totodată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevedea că revizuirea unei hotărâri definitive poate fi solicitată dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre (...)".

Abia ulterior modificării aduse art. 513 alin. (4) C. proc. civ., prin Legea nr. 310/2018, care s-a inserat posibilitatea ca instanța de revizuire să anuleze cea din urmă hotărâre și să trimită cauza spre rejudecare, a fost creat cadrul legal pentru ipoteza de revizuire ce vizează încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

În consecință, în litigiile pornite anterior modificării normelor procedurale prin Legea nr. 310/2018, cum este și cazul de față - în considerarea datei începerii procesului și a dispozițiilor art. 24 C. proc. civ. -, retractarea unei hotărâri judecătorești în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se poate obține numai pentru încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat, nu și a celui pozitiv.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identități de părți, obiect și cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu îngăduie ca unul și același litigiu să fie judecat de două ori. În acest sens, dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează efectul negativ al autorității de lucru judecat, prevăd că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Pe calea revizuirii, autorul căii de atac a invocat incidența ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 265 din 9 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.

Decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată în dosarul nr. x/2018, proces inițiat pe rolul instanțelor judecătorești la 5 iunie 2018.

Prin urmare, în raport cu prevederile art. 25 și art. 27 C. proc. civ., cererii de revizuire îi sunt aplicabile normele C. proc. civ., în forma anterioară modificării acestora prin Legea nr. 310/2018.

Așa fiind, cum în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., incidente pentru considerentele ce preced, revizuentul nu poate invoca, ca temei al promovării căii extraordinare de atac, autoritatea de lucru judecat în manifestarea efectului ei pozitiv, ci numai prin prisma efectului negativ, cererea de revizuire de față este inadmisibilă.

Aceeași soluție se impune, de altfel, și din perspectiva examinării prin hotărârea atacată a autorității de lucru judecat a deciziei nr. 265 din 9 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă în cuprinsul căreia instanța de recurs a statuat asupra modului în care autoritatea de lucru judecat a hotărârii amintite a fost respectată, împrejurare care demonstrează că autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri a fost avută în vedere în al doilea litigiu.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Așa fiind, Înalta Curte, pentru toate rațiunile înfățișate, în temeiul art. 513 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din același Cod, analiza celorlalte condiții de admisibilitate și a cererilor formulate de revizuent neimpunându-se.

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2340 din 14 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva aceleiași decizii, întemeiată pe dispozițiile pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Definitivă, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de revizuire ca tardivă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, cu privire la dispoziția de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-06-02
0,99
ÎCCJ, Decizia nr. 97/2025
Asupra cauzei de față, reține următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la 5 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Gorj – Secția a II-a Civilă, sub nr. x/95/2018, reclamantul A a chemat în judecată pe pârâta B S.A., solicit
ÎCCJ 2024-06-18
0,99
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1381/2024
Deliberând asupra contestației în anulare de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 5 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Gorj – Secția a II-a Civilă, sub numărul x/95/2018, rec
ÎCCJ 2023-11-14
0,99
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2340/2023
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2023 Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată la 5 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, sub numărul x/2018, reclamantul A. a
ÎCCJ 2024-10-09
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1728/2024
Ședința publică din data de 9 octombrie 2024 Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 16 iunie 2020 pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr. x/202
ÎCCJ 2021-03-25
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 760/2021
Ședința publică din data de 25 martie 2021 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă la data de 24 iunie 2019 sub dosar nr. x/2019, reclamantul A., în contrad
Sursă