ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3376/2018

Asupra contestației în anulare, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrata la data de 09.10.2014, pe rolul Judecătoriei Motru, sub nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 25.000.000 RON reprezentând daune morale, aferente unei perioade de 250 zile, aduse sănătății, demnității, onoarei și reputației reclamantului și familiei acestuia, prin întreruperea furnizării energiei electrice în locuința reclamantului, în perioada 02.11.2013-12.07.2014.

Prin sentința nr. 169 din 5 februarie 2015, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția civilă, în raport de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, care depășește suma de 200.000 RON, reținând incidența art. 94 pct. 1 lit. k) coroborat cu art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. x/2015.

Prin sentința nr. 149 din 12.05.2015, Tribunalul Gorj, secția I civilă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A.

Prin Decizia nr. 2023 din 11.09.2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, s-a admis apelul reclamantului, a fost schimbată sentința atacată în sensul admiterii, în parte, a acțiunii, fiind obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 15.000 RON despăgubiri civile reprezentând daune morale.

Împotriva acestei din urmă decizii an declarat recurs reclamantul și pârâta.

Prin încheierea pronunțată în ședința Camerei de Consiliu de la 29 martie 2018, în complet de filtru, s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2023 din data de 11 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, fiind fixat termen de judecată la data de 24 mai 2018, în ședință publică, cu citarea părților, și a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva aceleiași decizii.

Prin Decizia nr. 2055 din 24 mai 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul reclamantului.

Împotriva încheierii pronunțate în ședința Camerei de Consiliu de la 29 martie 2018, în complet de filtru, a formulat contestație în anulare pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanței sa constate că aceasta și-a îndeplinit obligația de timbrare a recursului, iar ca o consecință a acesteia să se dispună admiterea în principiu a căii de atac și fixarea unui termen de judecată pentru soluționarea recursului.

În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a cerut respingerea, ca neîntemeiată a contestației, precum și obligarea contestatoarei ia plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu de avocat în cuantum de 25.000 RON, justificat cu chitanța nr. x din 04.10.2018.

Analizând excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

încheierea împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac a fost pronunțată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fiind anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 2023 din data de 11 septembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. dispun:

"În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Rezultă deci că legiuitorul a optat ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinară sau extraordinară, ceea ce duce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi susceptibile de a fi atacate cu contestație în anulare sau revizuire.

Așa fiind, încheierea pronunțată în ședința Camerei de Consiliu de la 29 martie 2018 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a contestației în anulare.

În aplicarea prevederilor legale evocate anterior, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. B. S.A. împotriva încheierii din 29 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015.

Față de soluția dispusă în cauză, potrivit art. 453 alin. (1) coroborate cu art. 451 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea S.C. B. S.A. va fi obligată, la cererea intimatului A., la plata către acesta a cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește cuantumul acestor cheltuieli, din perspectiva solicitării onorariului de avocat de 25.000 RON, conform chitanței nr. x din 04.10.2018, instanța urmează a da eficiență prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său. " urmând a-l reduce la suma de 500 Iei, deoarece apare ca nepotrivit de mare față de complexitatea cauzei și munca îndeplinită de avocat, văzând că fața Înaltei Curți a existat un singur termen de judecată.

În acest sens, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 401 din 14.07.2005, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, referitoare la cheltuielile de judecată, care au fost reluate și prin art. 451 alin. (2) din Noul C. proc. civ., reținând în motivare:

"nimic nu interzice, în absența unei prevederi constituționale exprese, consacrarea prin lege a prerogativei instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial cuvenit prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse." în considerentele aceleiași decizii, Curtea Constituțională a reținut și faptul că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale "a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil."

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. B. S.A. împotriva încheierii din 29 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015.

Obligă pe contestatoarea S.C. B. S.A. la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul A., reduse în condițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.10.2018.