ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2055/2018

Obiectul cauzei; Reclamantul A. a învestit instanța cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei S.C. B. S.A. să-i plătească despăgubiri morale în cuantum de 25.000.000 RON aferente unei perioade de 250 zile, respectiv 02.11.2013 - 12.07.2014, timp în care energia electrică a fost întreruptă de către pârâtă în mod abuziv.

Hotărârea pronunțată de prima instanță; Prin sentința civilă nr. 149 din 12.05.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel; Prin Decizia civilă nr. 2023 din 11.09.2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, s-a admis apelul reclamantului, a fost schimbată sentința atacată în sensul admiterii, în parte, a acțiunii, fiind obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 15.000 RON despăgubiri civile reprezentând daune morale.

Cererea de recurs împotriva Deciziei civile nr. 2023 din 11.09.2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, au declarat recurs reclamantul și pârâta. Reclamantul a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., exprimându-și nemulțumirea față de cuantumul daunelor morale acordate de către instanța de apel, iar pârâta a invocat incidența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., susținând că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1287/2013 a Judecătoriei Motru, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 575 din 27.11.2013 a Tribunalului Gorj, că instanța de apei nu a ținut cont de întregul material probator depus la dosarul cauzei și că nu a fost respectat principiul libertății contractuale.

Procedura derulată în recurs; Investită cu soluționarea cererilor de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la comunicarea acestora. Prin rezoluția din 21 noiembrie 2017, respectiv prin cea din data de 8 decembrie 2017, s-a dispus comunicarea cererilor de recurs între părțile litigante, cu mențiunea de a se depune întâmpinare, precum și efectuarea celorlalte formalități de comunicare menționate în dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ. Atât reclamantul, cât și pârâta au depus întâmpinări, în termen legal, iar reclamantul a formulat și răspuns la întâmpinarea depusă de către pârâtă. Față de cele arătate, s-a constatat încheiată etapa comunicărilor prealabile, fiind întocmit prezentul raport în conformitate cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ. La data de 01 februarie 2018, constatând finalizată procedura de comunicare, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 15 coroborate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 89 din 12.02.2013, magistratul asistent raportor a trecut la întocmirea raportului invocat doar formal, astfel încât calea de atac va fi analizată din perspectiva pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., cu referire la cuantumul daunelor acordate. Referitor la motivul de recurs ce vizează cuantumul despăgubirilor morale acordate reclamanților, Înalta Curte Curtea va constata caracterul nefondat al criticilor subsumate acestui motiv, astfel încât nu va fi incident cazul de casare înscris în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Astfel, despăgubirile pentru daunele morale se acordă în baza art. 50 și urm. din Legea nr. 136/1995, cât și prin Ordine ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, la data producerii accidentului fiind în vigoare Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care prevede, la art. 49 alin. (2) lit. d), că daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România. În speță, criticile reclamantului vizează chestiunea respectării acestor criterii legale de către instanța de apel și prima instanță. Referitor la modalitatea de cuantificare a daunelor morale, Înalta Curte constată că în mod judicios instanța de apel a avut în vedere că cererea reclamantului de acordare a unor daune morale pentru prejudiciul suferit prin alterarea vieții de familie urmare a faptei culpabile de debranșare nelegală de la rețeaua electrică pentru o perioadă de cea. 9 luni, în contul unei datorii inexistente - astfel cum au statuat instanțele judecătorești, se justifică pe deplin, fiind evident disconfortul general suferit de reclamant și familia sa. Sub aspectul cuantumului acestor daune, în mod just instanța de apel s-a raportat atât la cuantumul daunelor la care pârâta a. mai fost obligată față de reclamant, dar având în vedere și conduita intimatei pârâte și modul în care aceasta s-a raportat la obligațiile impuse prin hotărârile judecătorești, repetabilitatea modului de a acționa, dar și perioada lungă de timp în care reclamantul și familia sa au fost lipsiți de beneficiile unei existențe decente prin întreruperea furnizării energiei electrice, și a apreciat că obligarea la intimatei pârâte la plata sumei 15.000 RON daune morale este de natură a acoperi prejudiciul suferit de reclamant. Din perspectivă jurisprudențială, trebuie reținut că atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului atunci când au avut de soluționat cauze similare celei de față, s-au raportat nu numai la criteriile de evaluare prestabilite de legislația națională, ci au avut în vedere și o judecată în echitate prin raportare și la consecințele negative suferite de reclamant, ca victimă a unei debranșări nelegale de la rețeaua electrică. Toate aceste aspecte, circumstanțiale situației particulare cauzei, au fost expuse în raționamentul logico - juridic al soluției pronunțate în privința determinării despăgubirilor morale, menite să asigure o reparație justă și echitabilă a prejudiciilor suferite de reclamant în ceea ce privește critica referitoare la cuantificarea efectivă a despăgubirilor acordate și solicitarea de majorare a sumei acordată cu titlu de daune morale, Înalta Curte reține că susținerile prezentate nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate și exced cazurilor de nelegalitate înscrise strict și limitativ în art. 488 C. proc. civ., apărările astfel invocate situându-se în afara competențelor instanței de recurs, atâta timp cât se raportează în mod explicit la modul de interpretare și evaluare a dovezilor administrate. Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o amplă analiză asupra stării de fapt, concluzionând că au fost aplicate, în mod corect, criteriile obiective de determinare a daunelor morale, având în vedere asupra admisibilității, în principiu, a recursurilor, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 C. proc. civ. Prin raport s-a reținut, în ceea ce privește timbrajul, că, raportat la obiectul litigiului (pretenții în cuantum de 25.000.000 RON), recursurile sunt admisibile în principiu și supuse taxelor judiciare de timbru conform art. 7 coroborat cu art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, recurentul-reclamant depunând la dosarul cauzei dovada timbrajului - fila 13 dosar recurs, iar recurenta-pârâtă, în raport de motivele de nelegalitate invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ. datorând taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 RON, sub sancțiunea anulării cererii. Completul de filtru CI 1, la data de 02 februarie 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților cauzei, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 16 februarie 2018, respectiv 19 februarie 2018, conform dovezilor aflate la filele 313-114 din dosar, iar reclamantul a depus punct de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 12 martie 2018 s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 24 iunie 2018, în procedura filtrului, fără citarea părților. Prin încheierea completului de filtru din data de 29 martie 2018 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2023 din data de 11 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, fiind fixat termen de judecată la data de 24 mai. 2018, în ședință publică, cu citarea părților, și a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva aceleiași decizii. În motivarea acestei soluții, în ceea ce privește recursul declarat de către pârâtă, s-a reținut că, în termen de 10 zile de la comunicarea raportului, recurenta-pârâtă avea posibilitatea de a depune punct de vedere la raportul întocmit în cauză și să atașeze dovada timbrării căii de atac în cuantumul stabilit de către instanță, în raport de prevederile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, însă aceasta nu s-a conformat acestei obligații, motiv pentru care Înalta Curte a făcut aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. La termenul din 24 mai 2018 instanța a constatat că prin raport s-a reținut că pârâta nu a timbrat cererea de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor a fost comunicat părților litigante, iar S.C. B. S.A. nu a înțeles să depună dovada timbrajului nici în termenul de formulare a punctului de vedere la raport, motiv pentru care a rămas învestită exclusiv cu recursul declarat de către reclamant.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat de către reclamant; Reclamantul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., însă dezvoltarea criticilor face imposibilă încadrarea acestora în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., acesta fiind criterii valorificate de jurisprudență și identificate de doctrină, respectiv gravitatea prejudiciului nepatrimonial și importanța valorilor lezate. De altfel, în prezent, la nivel legislativ și de principiu nu există criterii obiective, abstracte, respectiv acele criterii precise, cuantificabile, de stabilire a despăgubirilor bănești pentru repararea prejudiciilor morale. Despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale sunt dificil de stabilit, în absența unor probe materiale judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală. Cât privește întinderea prejudiciului este evident că aceasta nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât în funcție de împrejurările concrete ale speței, statuând în echitate, instanța urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă. În speță, instanța de apel a ținut cont de importanța valorii lezate, dar și de gravitatea și intensitatea suferințelor psihice suportate de reclamant și familia sa, precum și de necesitatea ca sumele acordate să nu constituie, totuși, o sursă de îmbogățire, ci să rămână doar un mijloc de compensație, de alinare a suferinței psihice îndurate. În consecință, constatându-se că instanța de apel a efectuat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale ce guvernează materia, Înalta Curte va constata netemeinicia motivelor de recurs subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., sens în care, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2023 din data de 11 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, urmează a fi respins, ca nefondat.