ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2441/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra cererii de revizuire, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea pendinte, dl. A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1316 din 26 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, Top of FormBottom of Formindicând hotărârile în raport cu care se invocă contradictorialitatea.

Se constată că, prin decizia nr. 317/11.02.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (I.C.C.J.) în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 914 din 2 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea nr. 1684/14.09.2021 pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind strămutarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Litigiul finalizat prin decizia nr. 2493/18.11.2021, pronunțată de I.C.C.J. nr. 484/95/2020, a vizat cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, sub nr. x/2020, prin care reclamantul B. a chemat în judecată pe pârâta Cez Vânzare S.A. solicitând obligarea acesteia la plata de despăgubiri morale pentru daune aduse demnității, onoarei, cinstei, sănătății și reputației sale prin întreruperea ilegală a energiei electrice trifazice pentru Atelierul electric proprietatea familiei reclamantului - în perioada 12.12.2016 - 12.06.2017.

Prin sentința civilă nr. 118/2020 din 22 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Gorj a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta Cez Vânzare S.A.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 117/2021 din 24 februarie 2021 a admis apelul formulat de reclamantul A., a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin decizia nr. 2493/18.11.2021, pronunțată de I.C.C.J. nr. 484/95/2020, a fost respinsă excepția nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant B.; totodată, a fost respins recursul declarat de pârâta Cez Vânzare S.A. împotriva deciziei nr. 117/2021 din 24 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II- civilă, ca nefondat.

Litigiul finalizat prin decizia nr. 393/17.02.2021 pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2019, a vizat cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă la 01.07.2019, prin care reclamantul A. a chemat în judecată pârâta S.C. Cez Vânzare S.A., solicitând obligarea acesteia la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral ce i-a fost cauzat lui și familiei sale, prin "folosirea în mod ilegal a firmei de recuperare creanțe S.C. C. S.R.L., în perioada 27.03.2013 - 23.11.2016".

Prin sentința nr. 124/12.11.2019, Tribunalul Gorj a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 150.000 RON, reprezentând daune morale, iar, prin decizia nr. 164/03.06.2020, Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Prin decizia nr. 393/17.02.2021 pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2019, a fost admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 164/03.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă; a fost casată decizia atacată și cauza a fost trimisă spre o nouă judecată curții de apel; în temeiul art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, a fost obligată intimata-pârâtă S.C. CEZ VÂNZARE S.A. la plata sumei de 1.552,5 RON, reprezentând diferență de taxă judiciară de timbru datorată pentru judecarea apelului.

În acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, finalizată prin decizia nr. 1272/7.07.2020 pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2015, s-au cerut daune morale de la pârâtele S.C. CEZ VÂNZARE S.A., S.C. D. și S.C. CEZ ROMÂNIA S.A pentru mai multe perioade din anii 2014-2016, inclusiv pentru perioada cuprinsă între 28 iunie 2016 și 30 august 2016, iar, prin sentința civilă nr. 51 din 10 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, pârâtele CEZ VÂNZARE S.A. și D. au fost obligate la plata sumei de 10.000 RON daune morale.

Prin decizia civilă nr. 1217/2018 din 11 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova au fost respinse apelurile declarate de reclamantul A. împotriva încheierilor din 27.04.2015, 4.05.2015, 12.10.2015, 30.10.2017, 25.10.2017, 27.11.2017, 31.01.2018, precum și apelurile declarate de reclamant și de pârâtele S.C. CEZ Vânzare S.A., S.C. D. împotriva sentinței nr. 51 din 10 aprilie 2018; totodată, a fost admis apelul declarat de pârâta S.C. CEZ România S.A., fiind schimbată în parte sentința, cu consecința respingerii acțiunii față de S.C. CEZ România S.A. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Prin decizia nr. 1272/7.07.2020 pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2015, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâtele CEZ Vânzare S.A. și E. (fostă D.) împotriva deciziei civile nr. 1217/2018 din 11 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Cel din urmă litigiu, finalizat prin decizia a cărei revizuire se solicită, nr. 1316 din 26 mai 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2017, a vizat cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, la 31.08.2017, sub nr. x/2017, prin care reclamantul A. a chemat în judecată pârâta D. solicitând obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat reclamantului și familiei sale prin întreruperea furnizării energiei electrice în perioada cuprinsă între 28 iunie 2016 - 30 august 2016.

Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, prin sentința nr. 44/2018 din 26 martie 2018, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta D. (actuala E.); a admis, în parte, acțiunea, pârâta fiind obligată la plata sumei de 10.000 Euro, echivalentul în RON, pentru perioada 28.06.2016 - 30.08.2016, reprezentând daune morale.

Prin decizia nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de părți împotriva sentinței nr. 44/26.03.2018 a Tribunalului Gorj.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 914 din 2 iunie 2020, a anulat recursul reclamantului împotriva deciziei nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova; a admis recursul declarat de pârâtă împotriva aceleiași hotărâri, a casat, în parte, decizia recurată și a trimis cauza, spre o nouă judecată, instanței de apel numai cu privire la apelul pârâtei; s-au menținut dispozițiile deciziei atacate privind respingerea apelului reclamantului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, sub nr. x/2017*.

În rejudecare, prin decizia nr. 456/2021 din 14 iulie 2021, Curtea de Apel Craiova a respins excepția insuficientei timbrări a apelului formulat de E. (fostă D.); a admis apelul formulat de E. împotriva sentinței nr. 44/2018 din 26 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017; a schimbat sentința apelată, în sensul că a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea pe această excepție.

Această decizie a fost menținută prin decizia a cărei revizuire se solicită, nr. 1316 din 26 mai 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2017, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 456/2021 din 14 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 1316 din 26 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017,Top of FormBottom of Form revizuentul A. a formulat prezenta cerere, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii formulate, revizuentul a susținut că instanța de recurs nu a observat existența în speță a unor hotărâri potrivnice privind incompatibilitatea absolută a completului de judecată care a soluționat cererea de recurs. Astfel, doamna judecător F. a pronunțat decizia nr. 317/11.02.2021, în dosar nr. x/2020, având ca obiect contestație în anulare formulată împotriva deciziei nr. 914/2.06.2020 dată în dosar nr. x/2007; domnul judecător G. a pronunțat încheierea nr. 1684/14.09.2021 în dosarul nr. x/2021, având ca obiect o cerere de strămutare care face referire la dosarul nr. x/2017. În susținerea acestei opinii a atașat încheierile din 14.11.2021 (dosar nr. x/2021) și 18.11.2021, prin care doamna judecător F. a admis cereri de abținere.

De asemenea, există hotărâri potrivnice care cuprind motive de ordine publică.

Astfel, revizuentul a arătat următoarele: instanța de recurs nu a observat că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (3), alin. (5) C. proc. civ. art. 197 teza a II-a; art. 470 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 23 alin. (1) lit. b) și art. 3 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013 raportate la art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că intimata-pârâtă nu a timbrat cererea de apel în primul ciclu procesual ignorând cu rea-credință decizia nr. 393/17.02.2021, pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2019, al cărui dispozitiv constituie titlu executoriu și autoritate de lucru judecat pe tot teritoriul României, conform dispozițiilor art. 126 alin. (3) din Constituție; așadar, decizia a cărei revizuire se solicită este potrivnică deciziei nr. 393/17.02.2021, pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2019; revizuentul a atașat sentința nr. 1875/15.09.2021 a Judecătoriei Sectorului 1 București, susținând că la pronunțarea deciziei atacate instanța de recurs trebuia să țină seama de aplicarea acelorași norme de drept precum cele din hotărârea menționată;

Totodată, există hotărâri potrivnice pe fond.

În acest sens revizuentul a susținut că instanța supremă a pronunțat hotărârea 1272/7.07.2020 în dosarul nr. x/2015, prin care a statuat cu autoritate de lucru judecat (aspectul pozitiv) că faptele intimatei-pârâte D. (actual E.) sunt fapte ilicite (a debranșat și a ținut familia sa patru ani în beznă, pe sold creditor pe facturi plătite, stornate și neînregistrate contabil).

S-a mai arătat că, în dosarul nr. x/2017, în primul ciclu procesual, Curtea de Apel Craiova a menținut sentința tribunalului privind acordarea de daune morale, iar, în cel de-al doilea ciclu procesual, aceeași curte de apel a invocat, din oficiu, și a admis greșit excepția autorității de lucru judecat, deși condițiile cumulative nu sunt îndeplinite, părțile fiind diferite.

A învederat revizuentul că, în ședința publică din 26.05.2022, nu s-a discutat autoritatea de lucru judecat și, deși înțelege că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu exercită control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, precum și faptul că dispozițiile legale care reglementează revizuirea sunt de strictă interpretare, totuși consideră că "stricta interpretare" trebuie să respecte în mod imperativ normele de drept prin care interesul și binele ființei umane trebuie să primeze, conform art. 61 alin. (2) C. civ. coroborat cu art. 252 C. civ.

De asemenea, a arătat că, în mod imperativ, trebuie apărat bugetul consolidat al statului prin plata taxelor aferente, de toate părțile aflate în proces, conform art. 451 alin. (4) C. proc. civ. raportate la art. 54 alin. (1) din Constituție.

Se adaugă la aceste argumente și decizia nr. 393/17.02.2021, pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2019, prin care s-a statuat că plata taxei judiciare de timbru se face în mod obligatoriu, în speță, conform art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 6 din C.E.D.O, art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție.

Revizuentul a subliniat că cererea de revizuire întrunește toate condițiile de admisibilitate, astfel: există hotărâri definitive contradictorii care au fost pronunțate în procese diferite, de același complet de judecată cu privire la dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. (încheierile din 18.11.2021 și 4.11.2021 sunt potrivnice deciziei nr. 1316/26.05.2022); există hotărâri potrivnice pronunțate în același litigiu de Curtea de Apel Craiova, respectiv decizia nr. 1266/12.12.2018 și decizia nr. 456/14.07.2021; există decizia nr. 393/17.02.2021 pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2019, obligatorie pe tot teritoriul României cu privire la obligativitatea plății taxei de timbru. Or, intimata-pârâtă nu a timbrat cererea de apel nici în primul, nici în cel de-al doilea ciclu procesual, fraudând bugetul de stat cu suma de 948,3 RON. Instanța de recurs nu a admis încadrarea acestei nelegalități în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ca motiv de casare de ordine publică; există tripla identitate de părți, obiect și cauză, sentința nr. 51/10.04.2018 și decizia nr. 1217/11.12.2018, pronunțate de Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova, menținute de Înalta Curte prin decizia nr. 1272/7.07.2020 în același dosar nr. x/2015 au autoritate de lucru judecat (efectul pozitiv) față de decizia nr. 1316/26.05.2022 a instanței supreme. În acest context, revizuentul a redat pasaje din decizia nr. 2493/18.11.2021, pronunțată de ICCJ în dosarul nr. x/2020, în susținerea afirmației potrivit căreia decizia nr. 456/14.07.2021 a Curții de Apel Craiova (ce a făcut obiectul recursului în dosarul nr. x/2017) este evident potrivnică statuărilor la care s-a făcut referire.

În final, revizuentul a indicat și depus la dosar șapte hotărâri, susținând că acestea "sunt potrivnice deciziei nr. 1316/26.05.2022 ce face obiectul prezentei cereri de revizuire, decizia nr. 1316/26.05.2022 fiind lovită de nulitate absolută". A solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea hotărârii atacate.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speță, analizând conținutul cererii de revizuire, se constată că autorul prezentului demers judiciar a solicitat anularea deciziei nr. 1316 din 26 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în raport de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicând mai multe hotărâri potrivnice.

Conform art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Dispozițiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., forma în vigoare la data promovării litigiului în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită (31.08.2017), prevăd următoarele: "Daca instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, in tot sau in parte, hotărârea atacată, iar in cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urma hotărâre. Se va face aratare de hotărârea dată în revizuire, în josul originalului hotărârii revizuite".

Contrarietatea de hotărâri subzistă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: a) să existe două hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul litigiului. b) hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, existând așadar între ele tripla identitate de elemente specifică autorității de lucru judecat: părți, obiect, cauză. c) în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat, pentru că altfel, dacă instanța a luat în dezbatere această excepție și a respins-o, ea nu mai poate fi reiterată în revizuire, la aceasta opunându-se însăși puterea de lucru judecat a rezolvării date excepției procesuale respective; d) revizuentul să ceară anularea celei de-a doua hotărâri, întrucât instanța de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalității celor două hotărâri potrivnice, ci doar constată dacă ultima a nesocotit puterea de lucru judecat a celei pronunțate mai întâi și pe acest temei menține prima hotărâre, anulând-o pe cea de-a doua.

Condițiile anterior menționate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerințe conducând la respingerea cererii de revizuire.

Având în vedere aceste precizări, se constată că rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În speță, Înalta Curte observă că prin încheierile din 14.11.2021 și 18.11.2021, pronunțate de I.C.C.J. au fost soluționate mai multe cereri de abținere; prin decizia nr. 317/11.02.2021, pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2020, a fost soluționată o contestație în anulare; prin încheierea nr. 1684/14.09.2021 pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2021 a fost soluționată o cerere de strămutare.

De asemenea, prin decizia nr. 2493/18.11.2021, pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2020, a fost soluționat un recurs declarat împotriva unei decizii pronunțate de instanța de apel într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri pentru perioada cuprinsă între 12.12.2016 - 12.06.2017, părți în acest litigiu fiind reclamantul A. și pârâta CEZ Vânzare S.A.; prin decizia nr. 393/17.02.2021 pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2019, a fost soluționat un recurs declarat împotriva unei decizii pronunțate de instanța de apel într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri pentru perioada cuprinsă între 27 martie 2013 și 23 noiembrie 2016, părți în acest litigiu fiind reclamantul A. și pârâta CEZ Vânzare S.A.

Totodată, prin decizia nr. 1272/7.07.2020 pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2015, au fost soluționate recursurile declarate împotriva unei decizii pronunțate de instanța de apel într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri pentru mai multe perioade din anii 2014-2016, inclusiv pentru perioada cuprinsă între 28 iunie 2016 și 30 august 2016, părți în acest litigiu fiind reclamantul A. și pârâtele CEZ Vânzare S.A. și E.; prin decizia nr. 456/2021 din 14 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost soluționat un apel declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal în primă instanță într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri pentru perioada cuprinsă între 28 iunie 2016 și 30 august 2016, părți în acest litigiu fiind reclamantul A. și pârâta E. (fostă D.). Această din urmă hotărâre a fost menținută prin decizia a cărei revizuire se solicită, nr. 1316 din 26 mai 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2017, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A..

Pentru situația descrisă nu este întrunită condiția ca hotărârea să fi fost pronunțată în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză, față de hotărârile anterioare și a căror autoritate de lucru judecat să o încalce, în condițiile în care cerințele arătate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre ele conducând la respingerea cererii de revizuire.

Înalta Curte observă că prin decizia a cărei revizuire se solicită a fost soluționat un recurs declarat împotriva unei decizii pronunțate de instanța de apel într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri pentru perioada cuprinsă între 28 iunie 2016 și 30 august 2016, părți în acest litigiu fiind reclamantul A. și pârâta E. (fostă D.).

Or, prin hotărârile în raport cu care se susține contradictorialitatea, respectiv încheierile din 14 și 18 noiembrie 2021, pronunțate de I.C.C.J. au fost soluționate mai multe cereri de abținere; prin decizia nr. 317/11.02.2021, pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2020, a fost soluționată o contestație în anulare; prin încheierea nr. 1684/14.09.2021 pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2021, a fost soluționată o cerere de strămutare.

Așadar, se constată lipsa identității de obiect raportat la decizia a cărei revizuire se solicită și hotărârile pronunțate anterior, indicate de revizuent.

Totodată, deși revizuentul susține că există hotărâri potrivnice pronunțate în același litigiu de Curtea de Apel Craiova, respectiv decizia nr. 1266/12.12.2018 și decizia nr. 456/14.07.2021, afirmația autorului prezentului demers judiciar în raport de temeiul juridic al cererii formulate nu poate fi primită.

Și aceasta, întrucât cele două hotărâri judecătorești care se pretind a fi contradictorii au fost pronunțate în soluționarea aceleiași cereri de chemare în judecată formulate de reclamantul A..

Așa fiind, în cadrul aceluiași proces, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice întrucât, chiar dacă, în diferite faze procesuale sau cicluri procesuale, soluțiile diferă de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecății.

În această împrejurare, Înalta Curte constată că textul invocat de revizuent nu este aplicabil dacă prin două hotărâri judecătorești nu au fost soluționate două cereri de chemare în judecată distincte, ci acestea au fost pronunțate în cadrul aceluiași proces, dar în cicluri procesuale diferite.

Cât privește decizia nr. 1272/7.07.2020, pronunțată de I.C.C.J. în dosarul de recurs nr. x/2015, în raport cu care se susține contradictorialitatea, se observă că autoritatea de lucru judecat, față de cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, a fost analizată prin decizia nr. 456/2021 din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Craiova, dată în dosarul nr. x/2017, existența acestei autorități a lucrului judecat fiind, de altfel, argumentul care a impus soluția pronunțată.

Așadar, fiind analizată autoritatea lucrului judecat, ipoteza contrarietății de hotărâri nu subzistă, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dezvoltate mai sus.

În egală măsură, din expozeul prezentat mai sus, se constată că cererea de chemare în judecată finalizată prin decizia nr. 1316 din 26 mai 2022 pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2017, a cărei revizuire se solicită, vizează o perioadă diferită cuprinsă între 28 iunie 2016 și 30 august 2016, față de perioada cuprinsă între 12 decembrie 2016 și 12 iunie 2017, reținută în hotărârea pronunțată anterior și în raport cu care se susține contradictorialitatea, respectiv decizia nr. 2493/18.11.2021, pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr. x; de asemenea, în cererea de chemare în judecată finalizată prin decizia a cărei revizuire se solicită a avut calitate procesuală pasivă E. (fostă D.), iar, în litigiul finalizat prin decizia nr. 393/17.02.2021, pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2019, în raport cu care se susține contradictorialitatea, pârâtă a fost CEZ Vânzare S.A., astfel că părțile sunt diferite.

În raport de elementele litigiilor rezultă că nu este întrunită, cumulativ, în cauză tripla identitate impusă de cazul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

"Una și aceeași pricină", în sensul acestui text legal, semnifică întrunirea condiției triplei identități, de părți, obiect și cauză, cu privire la cereri de chemare în judecată distincte, soluționate în dosare separate, în așa fel încât soluționarea celei de-a doua pricini a adus atingere puterii de lucru judecat a soluțiilor pronunțate anterior.

Or, în raport de aspectele expuse mai sus această ipoteză nu se confirmă, în condițiile în care fie obiectele cererilor și părțile sunt diferite, fie cauzele cererilor sunt distincte.

Contrar susținerilor revizuentului, în speță nu se poate reține existența unor hotărâri potrivnice, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Trebuie menționat că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

Totodată, este de observat că, invocându-se motivul de revizuire vizând contrarietatea de hotărâri, s-au adus în discuție aspecte de fond ale pricinilor, chestiuni legate de timbrarea cererii de apel în cele două cicluri procesuale parcurse, tinzându-se în realitate la o nouă judecată, situație inadmisibilă față de dispozițiile procedurale, dar și în raport de prevederile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu referire la respectarea principiului securității raporturilor juridice.

Prin intermediul căii extraordinare de atac a revizuirii nu se pot exprima simple nemulțumiri ale părții în legătură cu modul de soluționare a cauzei de către instanța de recurs, ci soluția acesteia poate fi analizată doar prin prisma motivelor de revizuire expres reglementate de către legiuitor.

În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; revizuirea nu poate avea semnificația unui "apel deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative.

Așa fiind, cum pentru admisibilitatea cererii de revizuire este necesară îndeplinirea cumulativă a condiției triplei identități - de părți, obiect și cauză - între pricinile soluționate prin hotărârile pretins contradictorii, iar în speță, aceasta nu se confirmă, Înalta Curte va impune părților concluzia că hotărârile nu sunt potrivnice în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sens în care va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1316 din 26 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2022.