ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1069/2023

Ședința publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 decembrie 2021 pe rolul Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CEZ VÂNZARE S.A., a solicitat instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei, în baza art. 30, art. 33 și art. 36 din C. proc. civ., art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, art. 1357, art. 1359, art. 1386 alin. (3) și art. 2502 din C. civ., la plata sumei de 230.000 Euro, cu titlu de despăgubiri morale, pentru daune aduse demnității, onoarei, cinstei, sănătății și reputației reclamantului prin întreruperea ilegală a furnizării energiei electrice trifazice (380 de volți) către atelierul electric, proprietatea familiei sale în perioada cuprinsă între 11 iunie 2018 și 31 decembrie 2018.

Prin cererea înregistrată la data de 10 ianuarie 2022 pe rolul Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CEZ VÂNZARE S.A., a solicitat instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună, în baza art. 30, art. 33 și art. 36 din C. proc. civ., art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 123/2012 a Energiei electrice și a gazelor naturale, art. 1357, art. 1359, art. 1386 alin. (3), art. 2502 din C. civ., obligarea pârâtei la plata de despăgubiri morale în cuantum de 230.000 Euro, pentru daune aduse demnității, onoarei, cinstei, sănătății și reputației sale prin întreruperea ilegală a furnizării energiei electrice trifazice (380 de volți) către atelierul electric, proprietatea familiei sale în perioada cuprinsă între 11 ianuarie 2019 și 15 iunie 2019.

Pârâta CEZ VÂNZARE S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția conexității dosarului nr. x/2022 la dosarul nr. x/2021, arătând că între cele două cauze, deși vizează perioade diferite, există o strânsă legătură, având aceleași părți și același obiect.

La termenul de judecată din 29 martie 2022, în temeiul art. 139 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a admis excepția conexității invocată de către pârâta CEZ VÂNZARE S.A. și a trimis dosarul nr. x/2022 la dosarul nr. x/2021, cu termen de judecată la data de 5 aprilie 2022.

Prin sentința nr. 54/2022 din 17 mai 2022, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a respins excepția puterii de lucru judecat; s-a respins excepția lipsei calității procesuale a reclamantului; s-au respins acțiunile conexate formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CEZ VÂNZARE S.A., având ca obiect "pretenții".

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 429/2022 din 21 septembrie 2022, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 29 martie 2022, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, precum și împotriva sentinței nr. 54/2022 din 17 mai 2022, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021; a admis apelul formulat de pârâta CEZ VÂNZARE S.A. împotriva sentinței nr. 54/2022 din 17 mai 2022, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021; a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunile conexate.

Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021, la data de 16 noiembrie 2022.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanței de apel.

Întemeindu-și calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul a dezvoltat următoarele critici:

Instanța de apel a admis greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CEZ VÂNZARE S.A.

Analizând punctual considerentele deciziei atacate cu recurs, se poate constata că aceasta este nemotivată.

Astfel, s-a arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., potrivit cărora "hotărârea va cuprinde: (...) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Instanța de apel nu a luat în considerare și nu a făcut nicio referire la "notele de ședință" depuse de intimata-pârâtă, sens în care recurentul a citat "(...) cu reclamantul A. avem contract în aceeași locație, dar pentru un alt imobil învecinat (...)".

În opinia autorului recursului, existența unor raporturi contractuale îi conferă pârâtei calitate procesuală pasivă.

Contractul de furnizare energie electrică nr. x/20.05.2004 menționat de două ori în considerente reprezintă componenta juridică a cauzei, obiectul acesteia, acordul de voință al părților, legea părților, titlul executoriu.

Recurentul a susținut faptul că acest contract nu a fost reziliat niciodată, conform dispozițiilor art. 1277 din C. civ. ("Contractul încheiat pe durată nedeterminată poate fi denunțat unilateral de oricare dintre părți cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz. Orice clauză contrară sau stipularea unei prestații în schimbul denunțării contractului se consideră nescrisă").

Contractul de furnizare energie electrică s-a încheiat în luna februarie a anului 2000, având numărul inițial 7, iar apoi a fost renumerotat de pârâtă.

Autorul căii de atac apreciază că susținerile anterior formulate se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei").

Instanța de apel nu a luat în considerare raportul de expertiză. Expertiza s-a efectuat la cererea intimatei-pârâte (cu obiective propuse de aceasta și expert asistent angajat de pârâtă) și a durat 2 ani de zile, respectiv 2018-2020, cu cercetare la fața locului.

Ca urmare a finalizării raportului de expertiză electroenergetică, Tribunalul Gorj a statuat, prin sentința nr. 8 din 15 ianuarie 2020 (dosar nr. x/2018), că faptele pârâtei sunt săvârșite cu vinovăție, cu rea-credință, că sunt fapte ilicite și a acordat despăgubiri morale, cauza aflându-se în rejudecare pe rolul Curții de Apel Craiova.

Pârâta a refuzat să își asume o obligație de rezervă și să repare erorile comise, după momentul la care instanțele au constatat existența faptelor ilicite atât pentru atelierul electric, cât și pentru locuință.

Instanța de apel nu a avut un rol activ în aflarea adevărului, persistând în greșeli.

Astfel, autorul căii de atac a precizat că în dosarul nr. x/2018, în cadrul căruia s-a efectuat expertiza electroenergetică, completul de judecată C1A - Comercial a pronunțat decizia nr. 308 din 15 iulie 2020, prin care a fost admis apelul declarat de pârâta CEZ VÂNZARE S.A. împotriva sentinței nr. 8 din 15 ianuarie 2020, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu reclamantul A.; a fost schimbată în parte sentința, în sensul că a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă acțiunea; a fost obligat intimatul la plata sumei de 553 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către apelantă.

Același complet de judecată, prin decizia recurată în prezenta cauză, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins acțiunile conexate.

Recurentul-reclamant A. consideră că dosarul nr. x/2018, dosarul nr. x/2021 și dosarul nr. x/2022 sunt identice, având aceleași părți și aceeași cauză, doar perioadele de timp fiind diferite.

Între cele două hotărâri pronunțate de același complet de judecată în dosare identice, există contrarietăți flagrante, acțiunile fiind respinse, ca urmare a admiterii unor excepții procesuale eronate.

Instanța de apel nu a luat în considerare decizia nr. 265/09.02.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2017, deși aceasta se află la dosarul cauzei. Prin decizia anterior menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut soluțiile instanțelor devolutive și a acordat despăgubiri morale, decizie care a intrat în puterea lucrului judecat (efectul pozitiv al lucrului judecat).

Recurentul-reclamant a susținut faptul că au fost administrate toate probele necesare pentru judecarea pe fond a cauzei. De asemenea, a arătat că instanța de apel a citat, în considerentele hotărârii, cuvânt cu cuvânt din întâmpinarea formulată de pârâtă, fără a face o analiză logico-juridică a faptelor.

În finalul cererii de recurs, autorul căii extraordinare de atac a menționat că nu se putea încheia contractul de furnizare a energiei electrice trifazice (380 volți) fără dovada proprietății asupra imobilului și terenului aferent.

Intimata-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în baza art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.. La pct. II din întâmpinare, s-a menționat că se cuvine a fi invocată excepția autorității de lucru judecat prevăzută de art. 432 din C. proc. civ., în condițiile în care pe rolul instanțelor judecătorești au mai existat litigii având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți, litigii care au fost soluționate definitiv în favoarea intimatei-pârâte. Pe fondul cauzei, a arătat că este corectă soluția instanței de apel, de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a societății CEZ VÂNZARE S.A., în condițiile în care aceasta a încheiat contract de furnizare a energiei electrice, pentru imobilul din localitatea Motru, județul Gorj, cu numitul B., iar cu A., avea contract în aceeași locație, dar pentru un imobilul învecinat, până la 31 ianuarie 2016, când acesta a solicitat schimbarea de furnizor și încetarea relațiilor contractuale.

Recurentul-reclamant A. a formulat răspuns la întâmpinare.

În cauză nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, raportat la conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din 16 ianuarie 2023 s-a fixat termen la data de 4 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate și a temeiurilor de drept incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a invocat ipoteza nemotivării deciziei recurate, recurentul-reclamant susținând faptul că instanța de apel a admis, în mod greșit, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CEZ VÂNZARE S.A.

În opinia recurentului, hotărârea Curții de Apel Craiova nu creează un suport transparent din punct de vedere logico-juridic al concluziei reținute, considerentele prezentate reprezentând doar o preluare a susținerilor intimatei-pârâte și, nicidecum, o motivare care să dezvăluie raționamentul propriu al instanței de apel.

Analizând decizia atacată, Înalta Curte constată că instanța de apel s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, statuând că la punctul de lucru atelier electric, reclamantul a beneficiat de două locuri de consum: nr. x unde CEZ VÂNZARE S.A. a furnizat energie electrică până la 31 ianuarie 2016, când reclamantul, în calitate de proprietar, a schimbat furnizorul de energie electrică; nr. x pentru care reclamantul avea încheiat cu pârâta contractul de furnizare energie electrică trifazică nr. x/20.05.2004.

Așa cum a rezultat din documentele anexate la dosar și din declarațiile părților, la data de 23 septembrie 1999, reclamantul A. și soția au înstrăinat către numitul C., căsătorit, "suprafața de 44,54 m.p, situată în intravilanul orașului Motru (...), împreună cu atelierul de întreținere (...), cu instalație electrică, situat pe terenul mai sus descris" .

S-a observat că reclamantul a înstrăinat expres și instalația electrică aferentă celui de-al doilea loc de consum, nr. x, pentru care pârâta furniza energie electrică trifazică. Deoarece noii proprietari nu au folosit instalația de curent trifazic, reclamantul a continuat să o folosească și după înstrăinarea terenului pe care aceasta se afla, încheind chiar contractul de furnizare nr. x din 20.05.2004, omițând să notifice furnizorului de energie electrică schimbarea proprietarului locului de consum. La data de 21 septembrie 2012, proprietarii C. și D. au înstrăinat terenul și construcția către numitul B., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 21 septembrie 2012, acesta din urmă solicitând să devină beneficiarul serviciilor de furnizare a energiei electrice, fiind astfel încheiat contractul de furnizare cu noul proprietar al părții din atelierul vândut, pe care se afla și locul de consum în discuție.

Instanța de apel a reținut că încheierea contractului cu noul proprietar s-a realizat în baza H.G. nr. 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori și a Legii nr. 123/2012. Așadar, schimbarea beneficiarului la locul de consum nr. x, ca urmare a înstrăinării construcției și terenului aferent acestuia, s-a făcut în baza dispozițiilor legale în vigoare la acea dată. S-a concluzionat în sensul că îndeplinirea unei obligații legale nu reprezintă o faptă ilicită, chiar dacă reclamantul este nemulțumit de acest lucru. În lipsa existenței unei fapte ilicite, nu există nicio persoană vinovată de producerea acesteia, astfel încât nu se poate aprecia că pârâta CEZ VÂNZARE S.A. are calitate procesuală pasivă în cauză.

În acest context, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant a formulat critici care nu susțin nemotivarea, contradictorialitatea sau motivarea străină de natura pricinii, ci vizează exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată.

Întrucât instanța de apel a analizat legitimarea procesuală pasivă a pârâtei în cauza dedusă judecății, a făcut aprecieri concrete cu privire la aceasta și, totodată, a motivat pentru care anume considerente a apreciat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, decizia este la adăpost de orice critică din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

De altfel, criticile recurentului A. cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei sunt, în mare parte, legate de modul de soluționare a acesteia prin raportare la probele administrate în cauză, la stabilirea situației de fapt, care sunt aspecte de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, astfel încât nu pot fi analizate în faza procesuală a recursului.

Împrejurarea că partea recurentă nu este de acord cu motivarea instanței de apel, nu echivalează cu incidența unor motive contradictorii ori a unei nemotivări a hotărârii și nu determină incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., astfel încât, criticile întemeiate pe acest temei vor fi respinse.

Deși recurentul-reclamant A. a invocat doar motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în cuprinsul cererii de recurs se regăsesc critici care pot fi încadrate și în cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același act normativ.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se poate cere casarea când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În concret, se încadrează în acest motiv de casare criticile prin care autorul recursului a susținut faptul că instanța de apel nu a avut un rol activ în aflarea adevărului, persistând în greșeli.

Recurentul-reclamant a mai susținut faptul că în dosarul nr. x/2018, în cadrul căruia s-a efectuat expertiza electroenergetică, completul de judecată C1A - Comercial a pronunțat decizia nr. 308 din 15 iulie 2020, prin care a fost admis apelul declarat de pârâta CEZ VÂNZARE S.A. împotriva sentinței nr. 8 din 15 ianuarie 2020, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu reclamantul A.; a fost schimbată în parte sentința, în sensul că a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă acțiunea; a fost obligat intimatul la plata sumei de 553 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către apelantă.

Același complet de judecată, prin decizia recurată în prezenta cauză, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins acțiunile conexate. Recurentul-reclamant consideră că dosarul nr. x/2018, dosarul nr. x/2021 și dosarul nr. x/2022 sunt identice, având aceleași părți și aceeași cauză, doar perioadele de timp fiind diferite. Între cele două hotărâri pronunțate de același complet de judecată în dosare identice, există contrarietăți flagrante, acțiunile fiind respinse, ca urmare a admiterii unor excepții procesuale eronate.

O altă critică supusă analizei vizează faptul că instanța de apel nu a luat în considerare decizia nr. 265/09.02.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2017, deși aceasta se află la dosarul cauzei. Prin decizia anterior menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut soluțiile instanțelor devolutive și a acordat despăgubiri morale, decizie care a intrat în puterea lucrului judecat (efectul pozitiv al lucrului judecat).

Critica referitoare la pretinsa încălcare a dispozițiilor din C. proc. civ. care reglementează rolul judecătorului în aflarea adevărului, este doar formal invocată, fără a se indica în mod concret în ce ar consta aceste încălcări procedurale.

Înalta Curte reține că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sancționează doar contrarietatea între considerentele aceleiași hotărâri. O eventuală contrarietate între considerentele hotărârii atacate și cele dintr-o altă hotărâre ar putea fi analizată doar prin prisma efectelor autorității de lucru judecat, însă, în speță, o atare analiză a fost deja realizată.

Legea stabilește că autoritatea de lucru judecat se atașează automat hotărârii prin care se soluționează în tot sau în parte fondul procesului, dar și atunci când se statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra altui incident procedural [art. 430 alin. (1) C. proc. civ..], cât și asupra unei chestiuni litigioase, dezlegate în cuprinsul considerentelor [art. 430 alin. (2) C. proc. civ..].

Codul de procedură, adoptat prin Legea nr. 134/2010, a recunoscut în mod explicit autoritatea de lucru judecat (alături de dispozitiv) considerentelor decisive și celor decizorii.

Dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. fac referire la opunerea lucrului anterior judecat într-un alt litigiu, dacă în legătură cu soluționarea acesteia din urmă, scopul acestei prevederi fiind acela de a evita contrazicerea între hotărârile judecătorești (res indicata pro veritate habetur).

Autoritatea de lucru judecat împiedică partea care a pierdut procesul să mai repună în discuție, între aceleași părți, aceleași pretenții și invocându-se același temei juridic.

În speță, Curtea de Apel Craiova a constatat că nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2493/2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, deoarece, așa cum rezultă din cuprinsul acesteia, instanța supremă a reținut ca fiind corectă soluția instanței de apel ce a statuat că nu există autoritate de lucru judecat între dosarele ce au aceleași părți, reclamantul A. și pârâta CEZ VÂNZARE S.A., au aceeași cauză, dar au un obiect distinct, întrucât vizează perioade diferite de timp. S-ar fi putut vorbi de o autoritate de lucru judecat a acestei decizii doar dacă instanța de fond ar fi reținut, la rândul său, autoritatea de lucru judecat a altui dosar cu cel de față. Însă, așa cum rezultă din hotărârea apelată, instanța de fond a respins excepțiile, nereținând existența autorității de lucru judecat a cauzei de față cu o altă cauză, anterioară, soluționată definitiv. În consecință, instanța de apel a constatat că este nefondată critica reclamantului referitoare la greșita soluționare a excepției autorității de lucru judecat, de către prima instanță, prin raportare la decizia nr. 2493/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Nefondată a fost găsită și excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamant prin raportare la dosarul nr. x/2017, soluționat prin decizia nr. 265 din 9 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, care, deși s-a desfășurat între aceleași părți și a avut ca obiect tot acordarea de daune morale, a avut alt obiect, respectiv a vizat contractul de furnizare a energiei electrice pentru un alt punct de consum, respectiv nr. x situat în partea de Atelier ce a rămas în proprietatea reclamantului, cu privire la care situația juridică este diferită de cea din cauza de față.

În considerarea celor anterior expuse, nu poate fi primită susținerea recurentului-reclamant, în sensul că instanța de apel nu a luat în considerare decizia nr. 265/09.02.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2017, deși aceasta se află la dosarul cauzei.

Reținând, așadar, că nu subzistă niciuna dintre criticile invocate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 429/2022 din 21 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 429/2022 din 21 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2023.