ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2493/2021

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, la data de 25.02.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta CEZ VÂNZARE S.A., Craiova, solicitând instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata de despăgubiri morale în cuantum de 230.000 Euro pentru daune aduse demnității, onoarei, cinstei, sănătății și reputației sale prin întreruperea ilegală a energiei electrice trifazice (380 Volți) pentru Atelierul electric proprietatea familiei reclamantului - în perioada 12.12.2016- 12.06.2017.

La data de 20.03.2020, pârâta Cez Vânzare S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca netemeinică și nelegală, a cererii de chemare în judecată. În primul rând, în conformitate cu prevederile art. 139 C. proc. civ., s-a ridicat exceptia conexitătii, motiv pentru care, urmează ca prezenta cauză să fie conexată la dosarul nr. x/2019, înregistrat la Tribunalul Gorj.

De asemenea, pârâta a ridicat exceptia autorității de lucru judecat prevazută de art. 432 C. proc. civ., in conditiile in care pe rolul instantelor judecatoresti au mai existat trei litigii avand aceeasi cauza, acelasi obiect si aceleasi parti, litigii inregistrate sub nr. x/2014, nr. y/2015 si respectiv nr. 2852/95/2016 care au fost soluționate definitiv în favoarea societății- pârâte.

S-a ridicat și exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, având în vedere că acesta nu mai deține imobilul respectiv.

La data de 27.05.2020, a fost depusă la dosar prin serviciul registratură al secției a II-a Civilă, răspuns la întâmpinare din partea reclamantului A., prin care a solicitat respingerea tuturor excepțiilor invocate, ca nefondate, depunând în fotocopie și sentința nr. 8/15.01.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Gorj.

La termenul din data de 16.06.2020, reclamantul A. a depus la dosar concluzii scrise, însoțite de fotocopia sentinței nr. 8/15.01.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Gorj. și a deciziei nr. 807/16.10.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Craiova.

Prin încheierea din data de 16.06.2020, instanța a respins excepția conexității cauzei la dosarul nr x/2019

Prin sentința civilă nr. 118/2020 din 22 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta Cez Vânzare S.A., și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Cez Vânzare S.A.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 117/2021 din 24 februarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, a admis apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 118 din data de 22.10.2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata- pârâtă B.; a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, pârâta CEZ VÂNZARE S.A. Craiova, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând, menținerea soluției instanței de fond prin care a fost admisă excepția autorității/puterii de lucru judecat.

Întemeindu-și, în drept, calea de atac pe prevederile pct. 7 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a criticat decizia recurată ca nelegală, reproșând instanței de apel că a pronunțat o soluție cu încălcarea autorității de lucru judecat, sens în care, a invocat, în esență, următoarele motive de recurs:

În mod eronat instanța de apel a respins excepția autorității si puterii de lucru judecat prevăzuta de art. 430 - 432 C. proc. civ., in condițiile in care pe rolul instanțelor judecătorești au mai existat trei litigii având aceeași cauza, același obiect si aceleași parți, litigii inregistrate sub nr. x/2014, nr. y/2015 si respectiv nr. 2852/95/2016, care au fost soluționate definitiv in favoarea societății- recurente.

Astfel, instanța de apel a ignorat prevederile art. 431 C. proc. civ., conform căruia, nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeași calitate, in temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Instanța de apel a încălcat prevederile art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., în condițiile in care aceasta cerere de chemare in judecata are același obiect, este intemeiata pe aceeași cauza si este intre aceleași parti.

Instanța de apel in mod nelegal considera ca nu a existat autoritate si putere de lucru judecat datorita faptului ca este o perioada noua, in condițiile in care obiectul cererii este același, respectiv, daune morale pentru întreruperea abuziva a furnizării energiei electrice către atelierul electic.

In mod nelegal instanța de apel respige excepția in condițiile in care exista indentitate de parti, de cauza, precum si de obiect, intrucat prin cererile ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2014, nr. y/2015 si 2852/95/2016, si prezenta cauza reclamantul a solicitat același lucru, respectiv obligarea CEZ Vanzaere S.A. la plata asa ziselor despăgubiri morale in forma continua si continuata pentru zilele de asa zisa intrerupere abuziva a furnizării energiei electrice trifazice către atelierul electric, daune aduse sanatatii, demnității, onorei si reputației sale si a familiei sale, singurele aspecte ce diferențiază cele patru cereri de chemare in judecata constând in cuantumul despăgubirilor, numărul de zile si perioadele pentru care s-au solicitat daunele morale.

Or, respectarea principiului autorității de lucru judecat presupune, in ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasa odată tranșata de instanța sa nu mai poată fi adusa inaintea judecății, recurenta evocând, totodată, jurisprudență CEDO și CJUE.

Așadar, dezlegarea asupra unei probleme de drept date printr-o hotărâre irevocabila este de natura sa clarifice din acel moment acea problema, creând speranța legitima ca ea nu va mai fi negata de o alta instanța de judecată într-o procedura ulterioară.

Apărarea formulată în cauză

Intimatul- reclamant A. a formulat întâmpinare în recurs, înregistrată la data de 23.07.2021, prin care, în primul rând, în baza prevederilor art. 487 alin. (1), coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ.., a invocat excepția nulității recursului, având în vedere că, susține acesta, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, iar, pe fond, în cazul în care se va trece peste această excepție a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

IV. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

V. Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluția din 25 august 2021, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 18 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, când s-a pronunțat prezenta decizie.

VI. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., aplicabile în etapa recursului prin efectul normelor de trimitere cuprinse în art. 494 C. proc. civ.., analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată de intimatul- reclamant A., prin întâmpinare, prin raportare la cerințele instituite la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reține caracterul neîntemeiat al excepției, reținându-se că, la o analiză a motivelor de reformare a deciziei atacate, recurenta- pârâtă a formulat critici ce pot fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ.

Prin urmare, instanța va respinge excepția nulității recursului.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, dar și a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului- reclamant, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte reține că autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 431 C. proc. civ., potrivit căruia: (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanței a chestiunii litigioase deja rezolvate, iar rațiunea reglementării anterior menționate o constituie necesitatea de a preveni încălcarea autorității de lucru judecat și de a împiedica instanțele să dea soluții contrare în dosare diferite.

De asemenea, potrivit art. 430 C. proc. civ. "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.".

După cum se poate observa, efectul de "lucru judecat" al unei hotărâri judecătorești are două accepțiuni: stricto sensu semnifică efectul negativ al autorității de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauză (exclusivitatea), iar lato sensu semnifica efectul pozitiv al autorității de lucru judecat (res judicata), care presupune că hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă că exprimă adevărul și că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (obligativitatea).

Sub acest aspect, Înalta Curte notează că este necesar să se facă distincție între efectul negativ al autorității de lucru judecat care are drept consecință respingerea acțiunii în temeiul acestei excepții, întrucât sunt îndeplinite elementele prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ. și efectul pozitiv al autorității de lucru judecat consacrat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care se referă la imposibilitatea de a statua diferit asupra modului în care anterior au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți.

În ceea ce privește condiția identității de părți, obiect și cauză, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiași judecăți în condițiile identității elementelor reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ. - calitate procesuală, cauză și obiect.

Curtea de Apel Craiova a reținut că nu este întrunită condiția identității de obiect, arătând că pretenția concretă dedusă judecății, în esență, aceeași, vizează daune morale, dar pentru perioade de timp diferite, astfel încât, obiectul este diferit.

Or, așa fiind, analizând identitatea de obiect din dosarele menționate anterior, prin raportare la obiectul cauzei de față, instanța de apel, prin hotărârea ce face obiectul prezentului control judiciar, corect a observat că obiectul acestor dosare este diferit, întrucât, perioadele de timp pentru care se solicită daune morale diferă, astfel încât, nu se poate reproșa acesteia ignorarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.., ori încălcarea art. 430 alin. (1) C. proc. civ.., cum nefondat pretinde recurenta-pârâtă.

Legiuitorul a consacrat în mod explicit, in terminis, pe plan normativ și efectul pozitiv al lucrului judecat prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecății în mod incidental și dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți (res iudicata pro veritate habetur).

Într-o astfel de situație, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanței, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., care oprește o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză). Prin urmare, în cazul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății, nu se cere în mod necesar existența unei triple identități de acțiune (obiect, cauză, părți).

În fine, examinând restul criticilor formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte notează, sub acest aspect, că este necesar să se facă distincție între autoritatea de lucru judecat care are drept consecință respingerea acțiunii în temeiul acestei excepții, întrucât sunt îndeplinite elementele prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ. și puterea de lucru judecat care se referă la modalitatea în care anterior au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a statua diferit.

Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanței a chestiunii litigioase deja rezolvate.

Prin urmare, instanța învestită cu soluționarea unei cereri are obligația de a respecta chestiunile litigioase care au fost deja tranșate printr-o altă hotărâre, înzestrată cu autoritate de lucru judecat, situație în care nu mai poate face evaluări proprii asupra acestei chestiuni, ci ea constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească și pe care nici nu o poate ignora.

Art. 431 alin. (2) C. proc. civ. reglementează prezumția legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat; ea este la îndemâna oricăreia dintre părțile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

În acest caz, este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Or, în speță, corect și legal a constatat instanța de apel că nu poate fi admisă excepția autorității de lucru judecat, nefiind îndeplinită condiția identității de obiect, și în mod corect Curtea de Apel a apreciat că nu poate opera puterea de lucru judecat a ceea ce s-a constatat în cadrul litigiilor anterioare, referitoare la alte perioade de timp, solicitarea de daune morale în cauza de față fiind în mod strict rezumată la perioada 12.12.2016- 12.06.2017, și care nu se suprapune cu perioada din celelalte dosare, mai mult, în unele dintre acestea, pricinile fiind soluționate pe excepție.

Față de argumentele anterior expuse, se constată că soluția pronunțată de instanța învestită cu soluționarea apelului, bazată pe analiza motivelor invocate în cerere, este una legală, fiind fundamentată pe o corectă aplicare și interpretare a normelor legale incidente în cauză, neputându-se reproșa acesteia încălcarea vreunei norme legale care să atragă sancțiunea nulității hotărârii.

Înalta Curte constată că curtea de apel a interpretat și aplicat corect art. 430- 432 C. proc. civ., fiind legală și temeinică hotărârea acesteia, impunându-se a fi menținută, prin respingerea recursului.

Pentru considerentele prezentate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul- reclamant A..

Respinge recursul declarat de pârâta CEZ VÂNZARE S.A. împotriva deciziei nr. 117/2021 din 24 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II- civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2021.