ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 948/2017

Decizia nr. 948/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 22 septembrie 2016 pe rolul Judecătoriei Slatina, sub nr. x/311/2016,reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea măsurii privind încredințarea spre creștere și educare a minorilor C. și D., dispusă prin sentința civilă nr. 1365 din data de 11 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. x/311/2010, în sensul stabilirii locuinței minorilor la reclamantă, exercitarea în comun a autorității părintești față de minori, obligarea pârâtului să participe la cheltuielile de creștere și educare a minorilor sub forma plății unei pensii lunare de întreținere în favoarea acestora, în funcție de venitul minim pe economia națională.

Totodată, a mai solicitat și încuviințarea deplasării minorului C., împreună cu reclamanta, la reședința acesteia din Spania, suplinirea acordului tatălui necesar pentru această deplasare, precum și suplinirea acordului tatălui necesar pentru obținerea de către reclamantă a pașapoartelor individuale ale minorilor, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 1567 din data de 20 februarie 2017 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drăgășani, județul Vâlcea.

La adoptarea soluției instanța s-a raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Ignaccolo-Zenide contra României, Hotărârea nr. 1/2000 și cauza Laforque contra României, hotărârea din 13 iulie 2006), potrivit căreia instanțele judecătorești trebuie să țină seama de interesele și de drepturile părintelui și ale minorului și, în special, de interesul superior al copilului și de drepturile sale stipulate în art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Analizând cauza, a reținut că minorul C. locuiește la domiciliul părinților mamei reclamantei, astfel cum rezultă din susținerile din cererea de chemare în judecată, și anume în com. Prundeni, județul Vâlcea.

Judecătoria Slatina a dat eficiență dispozițiilor art. 92 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) C. civ., precum și celor ale art. 27 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, raportat la care, domiciliul minorului care nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic ori, după caz, la reprezentantul său legal sau la persoana fizică ori juridică la care este încredințat în plasament. Instanța,constatând că din actele dosarului rezultă că minorul a avut o locuință statornică la domiciliul mamei și, raportându-se la înscrisurile depuse și la afirmațiile reclamantei cu privire la domiciliul minorului la data depunerii cererii de chemare în judecată, precum și la dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc.

civ., a apreciat că în prezenta cauză instanța competentă teritorial să judece este Judecătoria Drăgășani. Cauza a fost înregistrată la data de 29 martie 2017 pe rolul Judecătoriei Drăgășani. Prin sentința nr. 526 din data de 13 aprilie 2017 această instanță a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Slatina, județul Olt, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între cele două judecătorii.

Pentru a hotărî astfel instanța, în esență, a reținut că demersul judiciar inițiat de către reclamantă vizează ambii minori și are mai multe capete de cerere cu privire la aceștia și a constatat, văzând sentința civilă nr. 1356 din data de 11 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. x/311/2010, că domiciliul ambilor minori, astfel cum este definit de dispozițiile art. 27 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2005, republicată coroborate cu cele ale art. 92 alin. (1) C. civ., este la locuința tatălui, în com. Coteana, Județul Olt. În consecință, s-a apreciat că Judecătoria Drăgășani nu este competentă teritorial să judece prezentul litigiu, competența de soluționare aparținând Judecătoriei Slatina.

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Slatina, pentru următoarele considerente: În materia cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, cum este și litigiul pendinte, dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Prin sentința civilă nr. 1356 din data de 11 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. x/311/2010 a fost admisă acțiunea de divorț formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta A., a fost declarată desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 23 octombrie 2004, minorii D. și C. fiind încredințați spre creștere și educare tatălui, domiciliat în com.

Coteana, județul Olt. În raport de cele anterior arătate, în sensul că domiciliul legal al minorilor a fost stabilit pe cale judecătorească la tată, precum și de dispozițiile legale evocate, competența de soluționare a prezentului litigiu aparține Judecătoriei Slatina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 iunie 2017.