ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 948/2017

Decizia nr. 948/2017

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 22 septembrie 2016 pe rolul Judecătoriei Slatina,

sub nr. x/311/2016,reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

modificarea măsurii privind încredințarea spre creștere și

educare a minorilor C. și D., dispusă prin sentința civilă nr.

1365 din data de 11 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria

Slatina în Dosarul nr. x/311/2010, în sensul stabilirii locuinței

minorilor la reclamantă, exercitarea în comun a autorității

părintești față de minori, obligarea pârâtului să

participe la cheltuielile de creștere și educare a minorilor sub

forma plății unei pensii lunare de întreținere în favoarea

acestora, în funcție de venitul minim pe economia națională.

Totodată,

a mai solicitat și încuviințarea deplasării minorului C.,

împreună cu reclamanta, la reședința acesteia din Spania, suplinirea

acordului tatălui necesar pentru această deplasare, precum și

suplinirea acordului tatălui necesar pentru obținerea de către

reclamantă a pașapoartelor individuale ale minorilor, cu cheltuieli

de judecată.

Prin

sentința nr. 1567 din data de 20 februarie 2017 instanța a admis

excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Drăgășani, județul Vâlcea.

La

adoptarea soluției instanța s-a raportat la jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Ignaccolo-Zenide contra

României, Hotărârea nr. 1/2000 și cauza Laforque contra României,

hotărârea din 13 iulie 2006), potrivit căreia instanțele

judecătorești trebuie să țină seama de interesele

și de drepturile părintelui și ale minorului și, în

special, de interesul superior al copilului și de drepturile sale

stipulate în art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului

și a libertăților fundamentale.

Analizând

cauza, a reținut că minorul C. locuiește la domiciliul

părinților mamei reclamantei, astfel cum rezultă din

susținerile din cererea de chemare în judecată, și anume în com.

Prundeni, județul Vâlcea.

Judecătoria

Slatina a dat eficiență dispozițiilor art. 92 alin. (1) coroborate

cu cele ale art. 496 alin. (1) C. civ., precum și celor ale art. 27 alin. (2)

din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința

și actele de identitate ale cetățenilor români, raportat la

care, domiciliul minorului care nu a dobândit capacitatea deplină de

exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la

părinții săi sau la acela dintre părinți la care el

locuiește în mod statornic ori, după caz, la reprezentantul său

legal sau la persoana fizică ori juridică la care este încredințat

în plasament.

Instanța,constatând

că din actele dosarului rezultă că minorul a avut o

locuință statornică la domiciliul mamei și, raportându-se

la înscrisurile depuse și la afirmațiile reclamantei cu privire la

domiciliul minorului la data depunerii cererii de chemare în judecată,

precum și la dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., a

apreciat că în prezenta cauză instanța competentă

teritorial să judece este Judecătoria Drăgășani.

Cauza

a fost înregistrată la data de 29 martie 2017 pe rolul Judecătoriei

Drăgășani.

Prin

sentința nr. 526 din data de 13 aprilie 2017 această

instanță a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocată din oficiu, și a declinat competența de

soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Slatina,

județul Olt, a constatat ivit conflictul negativ de competență,

a dispus suspendarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului negativ de competență ivit între cele două

judecătorii.

Pentru

a hotărî astfel instanța, în esență, a reținut că

demersul judiciar inițiat de către reclamantă vizează ambii

minori și are mai multe capete de cerere cu privire la aceștia

și a constatat, văzând sentința civilă nr. 1356 din data de

11 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr.

x/311/2010, că domiciliul ambilor minori, astfel cum este definit de

dispozițiile art. 27 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2005, republicată

coroborate cu cele ale art. 92 alin. (1) C. civ., este la locuința

tatălui, în com. Coteana, Județul Olt.

În

consecință, s-a apreciat că Judecătoria

Drăgășani nu este competentă teritorial să judece

prezentul litigiu, competența de soluționare aparținând

Judecătoriei Slatina.

Înalta

Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie

Slatina, pentru următoarele considerente:

În

materia cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în

competența instanței de tutelă și de familie, cum este

și litigiul pendinte, dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

instituie o competență teritorială

exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție

teritorială își are domiciliul sau reședința persoana

ocrotită.

Prin

sentința civilă nr. 1356 din data de 11 februarie 2011

pronunțată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. x/311/2010 a

fost admisă acțiunea de divorț formulată de reclamantul B.

în contradictoriu cu pârâta A., a fost declarată desfăcută

căsătoria încheiată între părți la data de 23

octombrie 2004, minorii D. și C. fiind încredințați spre

creștere și educare tatălui, domiciliat în com. Coteana,

județul Olt.

În

raport de cele anterior arătate, în sensul că domiciliul legal al

minorilor a fost stabilit pe cale judecătorească la tată, precum

și de dispozițiile legale evocate, competența

de soluționare a prezentului litigiu aparține Judecătoriei

Slatina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 6 iunie 2017.