ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 474/2017

Asupra conflictului negativ de competență, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 28.04.2016 sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea locuinței minorului C., născut la data de 25.03.2010, la domiciliul mamei, exercitarea exclusivă a autorității părintești și obligarea pârâtului să contribuie la cheltuielile de creștere și educare ale minorului.

Pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională solicitând ca exercitarea autorității părintești să se facă în comun și totodată să fie stabilit un program de vizită în favoarea sa. A mai arătat acesta că este de acord cu stabilirea domiciliului minorului la reclamantă.

Prin cererea completatoare depusă la data de 16.06.2016, reclamanta a solicitat și suplinirea consimțământului pârâtului în vederea eliberării pașaportului pentru minor, pentru ca astfel reclamanta să îl poată lua pe minor în Anglia unde are reședința și unde locuiește de altfel și pârâtul.

Prin sentința civilă nr. 4862 din 08 septembrie 2016, Judecătoria Brăila, secția civilă a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, reținând, în esență, incidența dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora competentă teritorial este instanța de la domiciliul pârâtului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 23.09.2016 sub nr. x/2016.

Prin notele de ședință depus de reclamantă prin registratura instanței la data de 10.10.2016, s-a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Timișoara raportat la dispozițiile art. 114 C. proc. civ. întrucât capetele principale de cerere privesc in mod exclusiv minorul, iar într-o astfel de situație are competență exclusivă instanța de tutelă de la domiciliul persoanei ocrotite, drept pentru care instanța competentă este Judecătoria Brăila.

Prin sentința civilă nr. 12013/2016 din 23 noiembrie 2016 a Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, s-a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut în esență incidența dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., context în care a apreciat că în raport cu faptul că minorul are reședința în loc. Baldovinești, jud. Brăila, competentă teritorial este instanța de la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite, respectiv Judecătoria Brăila.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie stabilirea locuinței minorului C., exercitarea autorității părintești și obligarea pârâtului să contribuie la cheltuielile de creștere și educare ale minorului.

Conform art. 261 C. civ., părinții sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de creștere și educare a copiilor lor minori, iar, potrivit art. 265 din același cod, toate măsurile date în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor prezentei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de tutelă, dispozițiile art. 107 fiind aplicabile în mod corespunzător.

Art. 107 alin. (1) C. civ. prevede că procedurile privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, iar cererea având ca obiect stabilirea locuinței unui minor este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie.

Potrivit art. 76 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ. și C. proc. civ.

În speță, se constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, în raport cu dispozițiile art. 114 C. proc. civ., și în raport cu faptul că persoana ocrotită, respectiv minorul C. are reședința în loc. Baldovinești, Jud. Brăila, instanța competentă teritorial în soluționarea cauzei este Judecătoria Brăila.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (1) și (4), va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2017.