ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1851/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1851/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
1851/2016
Asupra
conflictului negativ de competență de față, constata
următoarele:
Prin Cererea înregistrată pe
rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. x/325 din 17 iunie 2016,
reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței, ca
prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună de
urgență și până la rămânerea definitivă a
litigiului având ca obiect stabilirea unui program de vizitare de către
pârât a minorului C., născut la data de 13 octombrie 2011:
1) stabilirea
unui program de vizitare de către pârât a minorului C., născut la
data de 13 octombrie 2011, în următoarea modalitate: un week-end pe
lună la domiciliul pârâtului (vineri de la orele 17:00 - până
duminica la orele 17:00), jumătate din vacanțele școlare
(vacanța de vară, vacanța de iarnă și vacanța de
Paște) la domiciliul pârâtului, respectiv, din luna august - până în
luna septembrie (în vacanța de vară).
2)
pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de
consimțământul tatălui pentru obținerea pașaportului
individual pentru minor;
3)
pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de
consimțământul tatălui pentru părăsirea
țării pe ruta România - Ungaria - Austria - Germania - Spania sau
România - Serbia - Croația - Slovenia - Italia.
În drept,
cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile
art. 996 și art. 998 C. proc. civ., art. 401 și urm. C. civ.
Pârâtul a
formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței
teritoriale a Judecătoriei Timișoara, raportat la prevederile art.
114 C. proc. civ., care prevăd faptul că cererile privind ocrotirea
persoanei fizice se soluționează de instanța în a cărei
circumscripție teritorială își are domiciliul sau
reședința persoana ocrotită, motiv pentru care se impune
declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, întrucât minorul se
află la domiciliul pârâtului, încă dinainte de promovarea acestei
acțiuni, după cum afirmă și reclamanta, în cuprinsul
ordonanței.
Prin
Sentința civilă nr. 7.857 din 13 iulie 2016, Judecătoria
Timișoara a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Pentru a
decide astfel, Judecătoria Timișoara a reținut următoarele
considerente:
Conform art.
107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce
la instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul,
dacă legea nu prevede altfel. Acest text se coroborează cu
prevederile art. 114 C. proc. civ., care arată că cererile privind
ocrotirea persoanei fizice se soluționează de instanța în a
cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau
reședința persoana ocrotită, în cazul de față, minorul
având, în prezent, domiciliul/reședința la locuința
tatălui.
Este
adevărat că, potrivit art. 998 C. proc. civ., cererea de
ordonanță președințială se va introduce la
instanța competentă să se pronunțe în prima
instanță asupra fondului dreptului, dar reclamanta nu a arătat
în motivarea cererii de față dacă există judecată pe
fond, eventual să depună, în probațiune, copia acțiunii de
fond, cum, de altfel, în formularea prezentei cereri nu a arătat momentul
până la care urmează să-și producă efectele
ordonanța, motiv pentru care Judecătoria Timișoara
apreciază că, în cazul de față, se aplică regula
generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel
învestită, Judecătoria Satu Mare, secția civilă, prin
Sentința civilă nr. 2.791 din 8 august 2016, la rândul său,
și-a decimat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Timișoara și, în temeiul art. 133 pct. 2 și
art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de
competență, l-a înaintat, spre soluționare Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
Pentru a
decide astfel, Judecătoria Satu Mare a reținut următoarele
considerente:
În
conformitate cu dispozițiile art. 998 C. proc. civ. "cererea de
ordonanță președințială se va introduce la
instanța competentă să se pronunțe în primă
instanță asupra fondului dreptului."
Potrivit
dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., "dacă legea nu
prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în
competența instanței de tutelă și de familie se
soluționează de instanța în a cărei circumscripție
teritorială își are domiciliul sau reședința persoana
ocrotită."
Prin
Sentința civilă nr. 12.753 din 8 octombrie 2013 pronunțată
de Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă, în Dosarul
nr. x/325/2012 locuința minorului C., născut la data de 13 octombrie
2011, a fost stabilită la domiciliul mamei, iar potrivit cărții
de identitate, domiciliul acesteia se află în mun. Timișoara, jud.
Timiș.
Potrivit
dispozițiilor art. 496 alin. (2) și (3) coroborat cu art. 497 și
400 alin. (1) și (2) C. civ., locuința copilului minor este la locuința
sau reședința părintelui la care i s-a stabilit locuința,
prin acordul părinților sau de către instanța de
tutelă și de familie, prin hotărâre judecătorească.
Câtă
vreme minorul C. se află la locuința tatălui împotriva
voinței mamei reclamante, în favoarea căreia s-a stabilit
locuința minorului printr-o hotărâre definitivă, intrată în
puterea lucrului judecat, câtă vreme pârâtul nu a făcut dovada
deținerii unui drept legal de a schimba adresa locuinței minorului,
precum și raportat la împrejurarea că locuința minorului este
stabilită printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat,
la domiciliul mamei, care se află în municipiul Timișoara, se
reține că minorul, în calitate de persoană ocrotită își
are domiciliul stabilit la domiciliul mamei.
Drept urmare,
potrivit dispozițiilor art. 998 raportat la art. 114 C. proc. civ.,
competența de soluționare a cererii formulate pe calea
ordonanței președințiale revine Judecătoriei
Timișoara, ca instanță în circumscripția căreia se
află domiciliul persoanei ocrotite.
A interpreta
altfel ar însemna să se permită pârâtului să își invoce
propria culpă - aceea de a fi schimbat, în lipsa unui drept legal,
locuința stabilită pentru minor printr-o hotărâre
judecătorească -, precum și de a permite oricând, oricărui
pârât, ca în mod indirect, prin fapta sa, luând minorul în mod abuziv la
locuința sa, să pună reclamantul în situația de a se judeca
la instanța de la locul în care pârâtul ar stabili, în mod faptic,
locuința minorului.
Mai mult
decât atât, se reține că Judecătoria Timișoara este
competentă să soluționeze cererea formulată pe calea
ordonanței președințiale și prin prisma existenței pe
rolul său a dosarului de fond, înregistrat sub nr. x/325/2016, astfel cum
rezultă din fișa dosarului listată din oficiu, în conformitate
cu dispozițiile art 998 C. proc. civ.
Conflictul
negativ de competență a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți
de Casație și Justiție la data de 19 august 2016, fiind fixat
termen pentru soluționare la 7 octombrie 2016.
Înalta Curte,
legal învestită, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C.
proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă, pentru
considerentele care succed:
În
cauză, prin cererea de ordonanță președințială
formulată, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B.,
solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se
stabilească un program de vizitare a minorului C. de către pârât,
până la soluționarea dosarului de fond, având ca obiect stabilire
program de vizitare minor.
În drept, au
fost invocate prevederile art. 996 și urm. C. proc. civ.
Înalta Curte
reține că, potrivit dispozițiilor art. 400 C. civ., "(1) În
lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este
contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă
stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința
copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic. (2)
Dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți,
instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei, ținând
seama de interesul său superior. (3) În mod excepțional, și
numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate
stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu
consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire.
Acestea exercită supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele
obișnuite privind sănătatea, educația și
învățătura sa."
În enumerarea
din art. 106 C. civ. a măsurilor de ocrotire se arată că
ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea
tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de
protecție specială anume prevăzute de lege.
Conform art.
261 C. civ., intitulat "Îndatorirea părinților", plasat în
Cartea a II-a, "Despre familie", părinții sunt cei care au,
în primul rând, îndatorirea de creștere și educare a copiilor lor
minori, iar, potrivit art. 265 din același act normativ, "Toate
măsurile date prin prezenta carte în competența instanței
judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor
prezentei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului
prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de
tutelă. Dispozițiile art. 107 sunt aplicabile în mod
corespunzător".
Art. 107
alin. (1) C. civ. prevede că "Procedurile prevăzute de prezentul
cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței
de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, denumită în
continuare instanța de tutelă".
Coroborând
aceste dispoziții legale, reiese că o cerere având ca obiect
stabilirea locuinței unui minor este o cerere privind ocrotirea persoanei
fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și
de familie. Aceasta se soluționează de instanța în a cărei
circumscripție teritorială. își are domiciliul sau
reședința persoana ocrotită, potrivit art. 114 C. proc. civ.,
care stipulează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile
privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența
instanței de tutelă și de familie se soluționează de
instanța în a cărei circumscripție teritoriala își are
domiciliul sau reședința persoana ocrotită".
Potrivit art.
76 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010
privind C. proc. civ., până la organizarea instanțelor de tutelă
și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori
tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de
instanțe de tutelă și familie, având competența
stabilită potrivit C. civ. și C. proc. civ.
În
speță, instanțele în conflict au considerat în mod corect
că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., normă
specială, ce instituie o competență teritorială
exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție
teritorială își are domiciliul sau reședința persoana
ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107
alin. (1) C. proc. civ., conform căreia "Cererea de chemare în
judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție
domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede
altfel".
Cu toate
acestea, conflictul negativ de competență intervenit a fost
determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau
reședința persoanei ocrotite" de către instanțele ce
și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cererii de
ordonanță președințială.
Potrivit art.
496 alin. (1) - (4) C. civ. "(1) Copilul minor locuiește la
părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc
împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința
copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți,
instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare
concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i
pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.
Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului,
stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată
fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute
expres de lege."
Noțiunea
de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este
prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce
interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă
și de familie.
Pentru
locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau
reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă
minorul locuiește cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al
părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul
părinților sau de către instanța de tutelă și
familie, prin hotărâre judecătorească.
În
situația de față, prin Sentința civilă nr. 12.753 din
8 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara,
secția a II-a civilă, în Dosar nr. x/325/2012 (rămasă
irevocabilă, prin respingerea apelului și neatacarea cu recurs)
locuința minorului C., născut la data de 13 octombrie 2011, a fost
stabilită la domiciliul mamei, iar, potrivit cărții de
identitate, domiciliul acesteia se află în mun. Timișoara, jud. Timiș.
Prin urmare,
locuința minorului este stabilită printr-o hotărâre intrată
în puterea lucrului judecat, la domiciliul mamei, care se află în
municipiul Timișoara, astfel că minorul, în calitate de persoană
ocrotită își are domiciliul stabilit la domiciliul mamei.
Faptul
că, ulterior deplasării minorului într-o vizită la domiciliul
tatălui, acesta a refuzat să-l readucă la domiciliul mamei, nu
poate semnifica schimbarea locuinței minorului, câtă vreme nu a
existat un acord al părinților în acest sens și nicio
încuviințare a vreunei instanțe.
În consecință,
în speță, nu interesează adresa la care minorul locuia în fapt
la data înregistrării cererii de chemare în judecată, în
condițiile în care anterior domiciliul acestuia a fost stabilit la
mamă, potrivit art. 106 C. civ., care prevede că ocrotirea minorului
prin părinți implică și stabilirea locuinței
copilului.
Mai mult,
competența de soluționare a cererii de ordonanță
președințială aparține Judecătoriei Timișoara
și din perspectiva faptului că, pe rolul acestei instanțe se
află înregistrat Dosarul de fond cu nr. x/325/2016, având ca obiect
stabilirea programului de vizitare a minorului, față de
dispozițiile art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de
ordonanță președințială se va introduce la
instanța competentă să se pronunțe în primă instanță
asupra fondului dreptului", respectiv, în speță, la
"instanța în a cărei circumscripție teritorială
își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".
În
consecință, față de dispozițiile legale citate
anterior, având în vedere că domiciliul persoanei ocrotite - minorul C., a
fost stabilit, prin hotărâre judecătorească, la mama sa, A.,
iar, domiciliul acesteia se află în mun. Timișoara, jud. Timiș,
Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Timișoara, secția a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 7 octombrie 2016.
Procesat de