ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2845/2016

Decizia

nr. 2845/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 11 aprilie 2014, reclamanta Asociația Composesorilor Cacova Ierii a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Departamentul Ape, Păduri și Piscicultură:

- anularea adresei nr. 15173/EGE/11.02.2014 emisă de M.M.S.C. prin D.A.P.P. ca netemeinică și nelegală raportat la anii 2010-2013, cu consecința obligării pârâților la plata sumei de 128.836,95 lei, cu titlu de compensații, reprezentând contravaloarea produselor de masa lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafața de pădure de 137,70 ha, terenuri situate în zona de conservare totala a Sitului Natura 2000 Trascău în zona/tipul funcțional T1 și T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Aiud și Ocolul Silvic Turda;

- obligarea la plata dobânzilor începând cu data de 11.02.2014, calculate asupra debitului principal în cuantum de 128.836,95 lei, până la plata efectivă a acestuia, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea curții de apel

Prin sentința nr. 469 din data de 17 octombrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația Composesorilor Cacova Ierii în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Departamentul Ape, Păduri și Piscicultura și, în consecință a obligat în solidar pârâții să plătească reclamantei suma de 128.836,95 lei și dobânda legală aferentă acestui debit începând de la data de 11.02.2014 și până la achitarea integrală a debitului, a respins ca inadmisibilă cererea privind anularea adresei nr. 15173/EGE/11.02.2014 și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 4.250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial și taxa judiciară de timbru.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, cât și Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au solicitat admiterea căii de atac, casarea în parte a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În raport de reorganizarea ministerului recurent și de încetarea existenței departamentului, activitatea și structurile acestuia fiind preluate conform H.G. nr. 38/2015 de către minister, s-a reținut că instanța de control judiciar a fost învestită cu un singur recurs, sentința fiind combătută sub următoarele aspecte:

- s-au aplicat greșit prevederile H.G. nr. 861/2009, câtă vreme reclamanta deține un fond forestier în suprafață de peste 30 ha, iar suma acordată cu titlu de compensații a fost calculată subiectiv de către aceasta, fără a exista un aviz al D.G.F.P. pentru deconturile justificative anexate;

- nu se poate vorbi despre un refuz nejustificat de acordare a compensațiilor, câtă vreme nu s-a exprimat explicit, cu exces de putere voința de a nu se rezolva cererea; nesoluționarea în sensul dorit a fost determinată exclusiv de inexistența unui text de lege care să reglementeze în concret metoda de acordare a despăgubirilor solicitate de proprietarii de terenuri forestiere;

- ministerul nu are calitate procesuală pasivă; de asemenea, s-a soluționat eronat excepția prescripției dreptului material la acțiune și nu s-au stabilit corect consecințele respingerii ca inadmisibilă a cererii de anulare a adresei nr. 15.173/EGE/11.02.2014.

Procedura derulată în recurs

Intimata Asociația Composesorilor Cacova Ierii nu a formulat întâmpinare și nici punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 9.06.2014, Completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor stabilind ca soluționarea căii de atac să se realizeze în condițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului, în limitele și pentru motivele care urmează.

Intimata-reclamantă Asociația Composesorilor Cacova Ierii a supus controlului de legalitate pe calea comună reprezentată de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, refuzul exprimat de Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură prin adresa nr. 15173/EGE/11.02.2014, solicitând recunoașterea dreptului său la plata compensațiilor aferente perioadei 2010-2013 pentru restricțiile pe care le-a suportat ca efect al includerii suprafeței de pădure de 137,70 ha, proprietatea sa, în zona de conservare totală a Sitului Natura 2000 Trascău - Munții Trascăului, tipul funcțional T1 și T2, parte integrantă a Rețelei Ecologice Europene Natura 2000 în România.

Curtea de apel a considerat întemeiată acțiunea reclamantei, argumentând în sensul că există un cadru normativ care reglementează domeniul specific al acordării, utilizării și controlului sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată, iar Decizia Comisiei Europene nr. C(2012)5266 final/19.07.2012 a fost în favoarea acordării ajutoarelor de stat persoanelor care dețin păduri incluse în T1 și T2 din cadrul Siturilor Natura 2000. Validarea apărării pârâtei privitoare la inexistența hotărârii de aprobare a unor norme metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat ar încălca dispozițiile art. 44 și 136 alin. (5) din Constituție și art. 1 din Protocolul adițional la CEDO - a mai motivat prima instanță - întrucât efectul neadoptării într-un termen rezonabil a actului normativ arătat este acela că reclamanta este lipsită de folosința bunului său pentru o cauză de utilitate publică, fără a primi o dreaptă și prealabilă despăgubire.

Ulterior pronunțării sentinței fondului, problema de drept analizată, rezolvată neunitar de instanțele judecătorești, inclusiv Înalta Curte, a fost tranșată prin decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015 a Înaltei Curți, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în M. Of., Partea I, nr. 107/11.02.2016, în sensul că:

„Pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din O.G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010.”

Prin urmare, începând cu 1 ianuarie 2010, acordarea compensațiilor în discuție reclamă în mod obligatoriu adoptarea de către legiuitorul delegat a unei hotărâri pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță europeană Natura 2000.

Analizând în cuprinsul considerentelor deciziei amintite situația în care neîndeplinirea acestei condiții suspensive, respectiv adoptarea hotărârii de Guvern, este aptă să lezeze dreptul la compensații al proprietarilor suprafețelor forestiere, Înalta Curte a reținut că „pentru aceasta există un alt remediu judiciar” (parag. 79).

În aceste coordonate, devine fondat motivul de recurs referitor la natura justificată a refuzului, în raport de neîndeplinirea condiției suspensive amintite, așa încât, pendente conditione, acțiunea judiciară este prematură.

Toate celelalte critici sunt nefondate.

Trimiterea la prevederile art. 3 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 861/2009 este lipsită de finalitate, câtă vreme dispozițiile Codului Silvic nu conțin o atare limitare (la suprafețe mai mici sau egale cu 30 ha). În plus, în decizia nr. 36/2015 (parag. 75) s-a constatat că după intrarea în vigoare a O.G. nr. 14/2010, normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 861/2009 nu mai produc efecte juridice.

Calitatea procesuală a recurentului nu poate fi pusă la îndoială, în condițiile redate la pct. 3 din această decizie.

În fine, caracterul prematur al demersului judiciar al intimatei-reclamante exclude de plano prescrierea dreptului material la acțiune al acesteia. Practic, conform celor arătate anterior, prescripția nici nu a început să curgă.

Concluzionând, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamantei Asociația Composesorilor Cacova Ierii ca prematur formulată; totodată va menține dispoziția referitoare la soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură împotriva sentinței civile nr. 469 din 17 octombrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamantei Asociația Composesorilor Cacova Ierii ca prematur formulată.

Menține dispoziția referitoare la soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2016.