Decizia nr. 1803/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 11 aprilie 2014, Asociația Composesorilor Cacova Ierii, a chemat în judecată pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice prin Departamentul Ape, Păduri și Piscicultură, solicitând anularea Adresei din 11 februarie 2014 raportat la anul 2009, emisă de pârât prin Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, cu consecința obligării pârâtului: - la plata sumei de 74.579,27 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-au putut recolta în calitate de proprietari, pentru suprafața de pădure de 137,70 ha, situată în zona de conservare totală a Sitului Natura 2000 Trascău, în zona/tipul funcțional T1 și T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Turda (85,90 ha) și Ocolul Silvic Aiud (51580 ha), cu titlu de compensații/despăgubiri datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masa lemnoasa, aferente anului 2009; - la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 74.579,27 RON, începând cel puțin cu data de 11 februarie 2014, dată la care creanța a devenit exigibilă, respectiv data la care M.M.S.C. prin Departamentul pentru ape, păduri și piscicultură a refuzat nejustificat, cu exces de putere, să dispună plata compensațiilor cuvenite; cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 264 din 20 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, ca neîntemeiată; - a calificat excepția prematurității, invocată de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, ca fiind o apărare de fond; - a admis excepția inadmisibilității petitului cererii de chemare în judecată privind anularea adresei din 11 februarie 2014, invocată din oficiu, și a respins acest capăt de cerere formulat de reclamanta Asociația Composesorilor Cacova Ierii, ca inadmisibil; - a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta Asociația Composesorilor Cacova Ierii în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, și, în consecință: a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 74.579,27 RON și dobânda legală aferentă acestui debit începând de la data de 11 februarie 2014 și până la achitarea integrală a debitului; - a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 1.800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial și taxa judiciară de timbru și a respins pretențiile reclamantei privitoare la cheltuielile de judecată constând în contravaloare combustibil.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 264 din 20 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2014 a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată primei instanțe. Recursul a fost întemeiat în drept, pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat. În motivarea recursului, pârâtul susține că nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește obiectul pretențiilor intimatei-reclamante, această calitate aparținând Departamentului pentru Ape, Păduri și Piscicultură, conform atribuțiilor ce i-au fost conferite prin H.G. nr. 428/2013. Arată că prima instanță s-a rezumat în motivarea soluției date excepției lipsei calității procesuale pasive la o singură frază, lipsită de suport juridic și în dezacord cu înscrisurile depuse la dosar. Critică motivarea instanței de fond în condițiile în care, prin H.G. nr. 48/2013, la art. 1 alin. (2) se menționează că "Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice realizează politicile naționale, corelate cu cele la nivel european și internațional, în domeniile mediului, schimbărilor climatice, îndeplinind rolul de autoritate de stat, planificare, reglementare, sinteză, coordonare, monitorizare, inspecție și control", apreciind că nu are atribuții în domeniul pădurilor și că prin H.G. nr. 428/2013 se indică în mod expres calitatea de autoritate publică centrală în domeniul pădurilor și de ordonator principal de credite în sarcina Departamentului, ceea ce determină competența exclusivă a acestuia în acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) C. silvic. Prin O.U.G. nr. 96/2012 au fost restrânse atribuțiile ministerului în domeniul pădurilor prin înființarea respectivului departament, în favoarea căruia au fost instituite competențe în acest sens. Dispozițiile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 428/2013 prevăd faptul că Departamentul pentru ape, păduri și piscicultură se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, îndeplinind funcția de autoritate publică centrală în domeniile ape, păduri și piscicultură. Consideră recurentul că aceste dispoziții se interpretează coroborat cu prevederile art. 6 alin. (2), (3) și (4) din H.G. nr. 428/2013 și cu art. 53 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 90/2001, din care recurentul apreciază că reiese faptul că în ceea ce privește domeniile sale de activitate, Departamentul are calitatea de ordonator principal de credite. De asemenea, recurentul-pârât susține că reclamanta nu a parcurs toate etapele premergătoare obținerii compensațiilor și nu a făcut dovada realizării cerințelor impuse de legiuitor, respectiv a îndeplinirii condițiilor cerute de art. 97 și urm. C. silvic și ale H.G. nr. 861/2009, motiv pentru care, solicită respingerea acțiunii reclamantei ca prematur formulată.

Apărările intimatei-reclamante Asociația Composesorilor Cacova Ierii Legal citată, intimata-reclamantă Asociația Composesorilor Cacova Ierii nu a formulat întâmpinare în prezenta cauză. Ulterior întocmirii și comunicării raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Procedura de soluționare a recursului 5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 12 octombrie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor prin Departamentul Ape, Păduri și Piscicultură ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului. 5.2 Alte aspecte procesuale Prin încheierea de ședință din data de 22 martie 2017, s-a dispus suspendarea judecării recursului declarat de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor împotriva Sentinței civile nr. 264 din 20 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în Dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Cauza a fost repusă la rol la termenul din 17 mai 2017, având în vedere că Dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a fost soluționat prin Decizia nr. 26 din 10 aprilie 2017, în sensul respingerii ca inadmisibile, a sesizării, dat fiind faptul că cerința noutății chestiunilor de drept ce fac obiectul sesizării, nu este îndeplinită. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin recursul de față, pârâtul critică în esență, dezlegarea pe care prima instanță a dat-o excepțiilor lipsei calității procesual pasive a Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice și a prematurității acțiunii, invocate de către pârât prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe. Referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice (în prezent, Ministerul Apelor și Pădurilor), se constată următoarele: Potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 86/2014: "(1) Se reorganizează Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice prin schimbarea denumirii în Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și prin preluarea activității și a structurilor de la Departamentul pentru ape, păduri și piscicultură. (2) La data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, Departamentul pentru ape, păduri și piscicultură își încetează existența." Astfel, raportat la dispozițiile legale anterior relevate, se observă că prin O.U.G. nr. 86/2014 a operat atât o schimbare a denumirii Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice în Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, dar în același timp, a avut loc. și o preluare a activității și structurilor de la Departamentul pentru ape, păduri și piscicultură, departament care, prin același act normativ, urma să își înceteze activitatea la data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor. În acest sens, se constată că H.G. nr. 38/2015 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor a intrat în vigoare la data publicării acestei în Monitorul Oficial al României, respectiv la 21 ianuarie 2015, iar la art. 3 din acest act normativ, prevede în mod explicit faptul că: "Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor se substituie în toate drepturile și obligațiile decurgând din toate actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele, memorandumurile și acordurile, precum și în toate litigiile în care fostul Minister al Mediului și Schimbărilor Climatice și Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură sunt părți." Ulterior, prin art. 13 și 20 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2017 din 4 ianuarie 2017: "Art. 13. Se înființează Ministerul Apelor și Pădurilor prin preluarea activității și structurilor specializate din domeniul apelor și pădurilor de la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. (...) Art. 20. (2) Ministerele nou-înființate sau care preiau, instituții, activități și structuri, după caz, de la alte ministere sau autorități, conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, preiau personalul aferent acestora în condițiile legii și se subrogă în drepturile și obligațiile ministerelor sau autorităților care derulau aceste activități." În același timp, se constată că potrivit art. 18 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 86/2014: "(1) În cuprinsul actelor normative în vigoare, următoarele denumiri și sintagme se înlocuiesc în mod corespunzător prezentei ordonanțe de urgență, după cum urmează: (...) b) Departamentul pentru ape, păduri și piscicultură cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în cazul prevederilor care reglementează domeniile ape, păduri și piscicultură." În aceste condiții, Înalta Curte constată că, în cauză, calitatea de recurent-pârât revine Ministerului Apelor și Pădurilor, prin confuziunea legală intervenită ca urmare a absorbției Departamentului Ape, Păduri și Piscicultură, în condițiile H.G. nr. 38/2015 (care a abrogat H.G. nr. 428/2013, ce se referea la înființarea D.A.P.P.), precum și ca urmare a preluării drepturilor și obligațiilor aparținând fostului Minister al Mediului Apelor și Pădurilor, potrivit H.G. nr. 20/2017 și O.U.G. nr. 1/2017. Ca atare, recurentul Ministerul Apelor și Pădurilor are calitate procesuală pasivă în cauza de față. Referitor la excepția prematurității acțiunii, invocată de către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice în fața instanței de fond și susținută prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că, în raport de argumentele invocate de recurentul-pârât în susținerea acestei excepții, precum și împrejurările de fapt deduse judecății în prezenta cauză, prima instanță a făcut o justă apreciere a excepției în discuție, calificând-o în mod corect, ca fiind o apărare de fond. Pe de altă parte, se constată că prin recursul formulat, recurentul-pârât susține că reclamanta nu a parcurs toate etapele premergătoare obținerii compensațiilor și nu poate face dovada realizării cerințelor impuse de legiuitor, respectiv a îndeplinirii condițiilor cerute de art. 97 și urm. C. silvic și ale H.G. nr. 861/2009, fără ca recurentul să precizeze, în concret, care sunt acele etape premergătoare, neparcurse în opinia sa, de către reclamantă și nici temeiul de drept al acestora, textele de lege invocate în recurs nefiind în măsură să fundamenteze o asemenea susținere. Astfel, pe fondul pretențiilor depuse judecății, se constată că potrivit Anexei nr. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, "Parcurile naționale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri științifice, educative, recreative și turistice. Managementul parcurilor naționale asigură menținerea cadrului fizico-geografic în stare naturală, protecția ecosistemelor, conservarea resurselor genetice și a diversității biologice în condiții de stabilitate ecologică, prevenirea și excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale și a folosințelor terenurilor, incompatibilă scopului atribuit. Regimul de gospodărire se stabilește prin regulamente și planuri proprii de protecție și conservare aprobate de autoritățile naționale științifice și administrative abilitate, potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență. În perimetrele lor vor fi cuprinse ecosisteme sau fracțiuni de ecosisteme terestre și acvatice cât mai puțin influențate prin activități umane. Elementele cu valoare deosebită de pe cuprinsul parcurilor naționale pot fi delimitate și puse sub un regim strict de protecție ca rezervații științifice. Parcurile naționale se întind în general pe suprafețe mari de teren. În perimetrul parcurilor naționale sunt admise doar activitățile tradiționale practicate numai de comunitățile din zona parcului național, activități tradiționale ce vor fi reglementate prin planul de management. Parcurile naționale corespund categoriei II IUCN". În compensarea restricțiilor aduse proprietății prin instituirea regimului de arie naturală protejată, art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2007 prevede că: "Pentru terenurile din ariile naturale protejate, deținut în regim de proprietate privată sau concesionate, proprietarii ori concesionarii vor primi compensații pentru respectarea prevederilor restrictive din planul de management al ariei naturale protejate". Conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic: "în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru (...) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă." Prin H.G. nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale. În cauză, Înalta Curte constată că refuzul recurentului de a soluționa favorabil cererea intimatei de acordare a despăgubirilor este nejustificat, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Relevante pe problema de drept aflată în discuție sunt dezlegările cuprinse în Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, până la data de 31 decembrie 2009, cum este situația din speța de față, nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuție cu legislația europeană, în acest sens fiind prevederile Anexei nr. V pct. 3 - "Agricultura" lit. b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înțelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa, "până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării". Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârșitul anului 2009 Acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislația națională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocațiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007 - 2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene, seria C, nr. 319 din 27 decembrie 2006) și adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora. În speță, despăgubirile solicitate de intimată pentru anul 2009 se înscriu în categoria "ajutoarelor existente", pentru care nu se impune obținerea avizului favorabil al Comisiei Europene și adoptarea normelor metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010. Prin urmare, cererea intimatei nu poate fi considerată prematură, după cum susține recurentul. Cu privire la cuantumul sumelor solicitate, se constată că la dosarul instanței de fond s-au depus anexe întocmite de Ocolul Silvic Aiud și Ocolul Silvic Turda, cuprinzând calculul sumelor ce se cuvin intimatei, calcul ce nu a fost contestat de către recurent. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor împotriva Sentinței civile nr. 264 din 20 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va obliga recurentul-pârât Ministerul Apelor și Pădurilor, la plata către intimata-reclamantă Asociația Composesorilor Cacova Ierii a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.680 RON, reprezentând onorariul de avocat și cheltuielile de transport suportate de intimată în faza procesuală a recursului.