ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3467/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Departamentul Ape, Păduri și Piscicultură:

- anularea Adresei nr. 15485/EGE din 01.04.2014 raportat la anul 2012 prin care pârâtul a comunicat refuzul cu privire la avizarea și acordarea despăgubirilor și dobânzilor aferente anului 2012;

- obligarea pârâtului la plata sumei de 28.678,42 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafața de pădure de 190 ha, situată în zona de conservare totală a Sitului Natura 2000 Trascău în zona/tipul funcțional T2;

- obligarea pârâtului la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal, de 28.678,42 RON, începând cu data de 01.04.2014, data data la care creanța a devenit exigibilă, respectiv data la care pârâtul M.M.S.C. prin Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură a refuzat să dispună plata compensațiilor cuvenite.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 264 din 7 noiembrie 2014, a respins excepția lipsei calitații procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și exceptia prematurității cererii, invocată de pârâtul Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultura București.

Totodată, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâții să plătească reclamantei suma de 28.678,42 RON, compensații bănești reprezentand contravaloarea produselor de masă lemnoasă de pe suprafața de 190 ha, situată în zona de conservare a sitului Natura 2000 Trascău, pentru anul 2012, și dobânda aferentă, începând cu data de 01 04 2014 și până la data plații.

De asemenea, a respins capătul de cerere privind anularea Adresei nr. 15485/EGE din 01.04.2014 și a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 4.208 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (fost Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice), invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susținut că în mod greșit au fost respinse excepțiile invocate, iar pe fond a apreciat că hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea eronată a normelor de drept material incidente în cauză.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, recurentul a arătat, contrar celor reținute de prima instanță, că nu a susținut că nu ar avea calitate de autoritate publică centrală sau de ordonator principal de credite, ci faptul că nu ar avea aceste calități în ceea ce privește acordarea compensațiilor în temeiul art. 97 alin. (1) lit. b) din C. silvic, calități de care beneficiază Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, conform atribuțiilor ce i-au fost conferite de către H.G. nr. 428/2013.

Prin H.G. nr. 428/2013 privind organizarea și funcționarea Departamentului pentru ape, păduri și piscicultură, precum și pentru modificarea și completarea H.G. nr. 48/2013, se indică în mod expres calitatea de autoritate publică centrală în domeniul pădurilor cât și cea de ordonator principal de credite în acest domeniu al departamentului, care are personalitate juridică proprie.

Așadar, silvicultura este doar a ramură în domeniul pădurilor aflat sub autoritatea departamentului, fiind evidentă identitatea între sintagma folosită de Codul silvic de autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură și sintagma folosită de H.G. nr. 428/2013 de autoritate publică centrală în domeniile ape, păduri și piscicultură.

Prin urmare, se justifică competența exclusivă a Departamentului în acordarea eventualelor compensații întemeiate pe prevederile art. 97 alin. (1) lit. b) din C. silvic, cât și lipsa calității procesuale pasive a ministerului, pe același considerent.

Pe fondul cauzei, recurentul a criticat hotărârea primei instanțe prin prisma Deciziei Comisiei Europene, în sensul că acest act prevede și cerințele a căror îndeplinire condiționează acordarea compensațiilor, cât și perioada pentru care a fost emisă respectiva decizie.

Astfel, a făcut trimitere la rubrica Durată și buget din cadrul acestei Decizii în care se fac referiri despre Schemă, schemă care în cauză nu a fost publicată în Monitorul oficial și nici nu ne mai aflăm înăuntrul termenului care a expirat la data de 31 decembrie 2013.

În ceea ce privește justificarea pretențiilor reclamantei, recurenta a afirmat că prima instanță s-a limitat în a califica excepția prematurității ca fiind o apărare de fond, fără a cerceta dacă aceasta a făcut dovada cerințelor prevăzute de H.G. nr. 861/2009 - art. 6 din Anexa 1.

În concluzie, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16 iunie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, fiind incidente prevederile art. 493 alin. (6) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Intimata-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorităților publice intimate privind avizarea și acordarea despăgubirilor aferente anului 2012, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, pentru suprafața de pădure de 190 ha, situată în zona de conservare totală a Sitului Natura 2000 Trascău în zona/tipul funcțional T2, și dobânzilor, refuz comunicat prin Adresa nr. nr. 15485/EGE/01.04.2014.

1.1. Referitor la motivul de recurs privind greșita soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizat, avându-se în vedere că, potrivit art. 3 din H.G. nr. 38/2015, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor se substituie în toate drepturile și obligațiile decurgând din toate actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele, memorandumurile și acordurile, precum și în toate litigiile în care fostul Minister al Mediului și Schimbărilor Climatice și Departamentul pentru ape, păduri și piscicultură sunt părți.

De altfel, menținerea în cauză a ministerului se impune și din perspectiva dispozițiilor art. 6 din H.G. nr. 38/2015.

1.2. Pe fondul cauzei, instanța de control judiciar reține că motivul de recurs este întemeiat, acțiunea reclamantei impunându-se a fi respinsă ca prematur formulată, cu consecința respingerii și a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă.

Prin Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din O.G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010.

Prin Adresa nr. x/EGE din 01.04.2014, Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură a comunicat reclamantei faptul că proiectul de hotărâre pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesară acoperiririi costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de iportanță comunitară Natura 2000, se află în circuit de avizare externă.

Se observă astfel că absența normelor metodologice a fost motivul refuzului de plată a compensațiilor, prin adresele menționate s-a comunicat reclamantei imposibilitatea acordării compensațiilor solicitate ca urmare a faptului că nu a fost elaborată metodologia de calcul a acestora. Așa cum s-a reținut în considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 36/2015, hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunțată în condițiile art. 521 C. proc. civ., plata compensațiilor este condiționată de adoptarea normelor metodologice, contrar celor reținute de către prima instanță.

Instanța de control judiciar reține, în concordanță cu considerentele acestei decizii, că măsurile de compensare, sub forma ajutorului de stat, stabilite prin dispozițiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic, au ca obiectiv acoperirea costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000.

Prin H.G. nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celor proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a comunicat Comisiei Europene, în anul 2007, măsurile de sprijin existente în domeniul agriculturii, dezvoltării rurale, precum și cele aplicabile în sectorul forestier, prevăzute în H.G. nr. 1071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea și controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora (care a fost abrogată prin H.G. nr. 861/2009).

Până la data de 31 decembrie 2009, nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuție cu legislația europeană, în acest sens fiind prevederile anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înțelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa, "până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării".

Acest aspect a fost recunoscut atât în practica administrativă a instituțiilor publice cu competențe în domeniu, cât și în jurisprudența instanțelor de contencios administrativ.

Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârșitul anului 2009.

Așadar, acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislația națională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocațiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene, seria C, nr. 319 din 27 decembrie 2006), și adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.

Conform prevederilor art. 176 din Liniile directoare, "Comisia va declara compatibile cu art. 87 alin. (1)-(3) lit. c) din Tratat ajutoarele de stat destinate împăduririi terenurilor agricole sau neagricole, instituirii de sisteme agroforestiere pe terenurile agricole, plăților Natura 2000 (...), dacă îndeplinesc condițiile enunțate la articolele 43-49 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 și nu depășesc intensitatea maximă prevăzută la articolele menționate."

În speță, pentru perioada de referință analizată (2010-2013), sunt relevante dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007, potrivit cărora "ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat."

Totodată, art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 861/2009 stabilește în mod explicit faptul că "toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat."

Ordonanața Guvernului nr. 14/2010 a stabilit cadrul juridic privind condițiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013. În concret, prin art. 4 lit. s) pct. 4 din acest act normativ se conferă Guvernului competența de a acorda forme de ajutor de stat pentru activitățile de dezvoltare rurală, respectiv pentru plățile Natura 2000.

De asemenea, prin art. 5 din O.G. nr. 14/2010 se menționează faptul că "normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare și naționale în domeniul ajutorului de stat, și reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă și valoare în RON, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere și control."

Prin urmare, normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensații al beneficiarului, în condițiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât și criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere și control.

În temeiul acestor dispoziții legale, a fost elaborat proiectul de hotărâre a Guvernului privind Normele metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, și a fost concepută schema de ajutor de stat pentru acordarea acestor compensații.

Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisiei Europene schema de ajutor de stat, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Prin Decizia nr. C (2012) 5166 final din data de 19 iulie 2012, Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre a Guvernului anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piața internă.

Prin pct. 5 al deciziei, se arată că "temeiul juridic al schemei este proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice și a costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor."

La pct. 6 din aceeași decizie, se precizează cuantumul ajutorului compensatoriu, elementele formulei de calcul, cu referire la datele extrase din lucrarea "Statistica activităților din silvicultură în 2010", iar la pct. 7 din decizie se menționează că ajutorul se aplică suprafețelor forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 situate în întregime în zona Natura 2000.

Semnificative pe aspectul analizat sunt prevederile pct. 11 din Decizia Comisiei Europene în care se precizează faptul că "schema, care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie și publicată în Monitorul Oficial al României (...)."

Așa fiind, schema de ajutor de stat, având ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice, avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene, nu poate produce efecte juridice decât după adoptarea acestui act normativ intern.

Contrar celor reținute de prima instanță, nu se poate aprecia că ar exista, în cadrul legislativ național, un act care reglementează domeniul specific al acordării, utilizării și controlului sumelor anulare destinate gestionării durabile a fondului forestier.

Nu poate fi primită teza potrivit căreia, după intrarea în vigoare a O.G. nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice, reglementând metodologia de calcul al compensațiilor cuvenite proprietarilor de suprafețe forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 și care nu pot recolta masa lemnoasă de pe acestea.

Procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000.

Prin urmare, în prezent, nu există baza legală pentru acordarea compensațiilor, în lipsa hotărârii Guvernului cu obiectul de reglementare sus-menționt, excepția prematurității acțiunii fiind astfel întemeiată.

Cu toate acestea, Înalta Curte observă că, întra-adevăr, așa cum s-a reținut și în decizia pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept invocată, este real faptul că situația juridică determinată de neîndeplinirea acestei condiții suspensive, respectiv adoptarea hotărârii Guvernului aflate în discuție, este aptă să lezeze dreptul la compensații pe care îl au proprietarii suprafețelor forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, însă, pentru această situație partea are la îndemână un alt remediu judiciar.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca prematur formulată, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor împotriva sentinței nr. 264 din 7 noiembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului A. privind acordarea compensațiilor și dobânzii legale aferente, ca prematur formulată, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2016.