ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 713/2016

Decizia nr. 713/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub Dosar nr. x/57/2013 reclamanta A. Hunedoara a chemat în judecată pârâta B. - C. solicitând a se dispune anularea Deciziei 181.165 din 08 iulie 2013, emisă de pârâtă, prin care s-a respins contestația împotriva Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență din 29 aprilie 2013, emis de C.-B., admiterea contestației și anularea debitului constatat în sumă de 97.703,38 lei, obligarea B.-C. la declararea ca eligibile a tuturor cheltuielilor salariale ale expertului D., în sumă totală de 220.661 lei, cuvenite conform contractului de muncă încheiat între D. și E. și rambursarea sumelor suspendate și diminuate de la plată în cuantum de 90.469 lei.

Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând introducerea în cauză și a F. - G.

Prin sentința nr. 19 din 28 ianuarie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de F. - H., a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. Hunedoara împotriva acestui pârât și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. Hunedoara împotriva pârâtului C., din cadrul B.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta a criticat hotărârea sub următoarele aspecte:

-

în mod eronat a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a F. - G., raportat la prevederile art. 17 pct. 2 și art. 20 din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituțional de coordonare și de gestionare a instrumentelor structurale, cu modificările și completările ulterioare;

- instan

ța de fond nu a făcut o analiză corectă și temeinică a situației de fapt, ignorând probatoriul administrat în cauză, care dovedește experiența profesională a expertului D. în implementarea proiectelor cu fonduri nerambursabile din bugetul Uniunii Europene;

În mod eronat s-a reținut încălcarea obligației stipulate la art. 9 lit. a) alin. (13) din contractul de finanțare a proiectului, câtă vreme condițiile ce trebuiau îndeplinite la momentul angajării expertului de implementare au fost verificate chiar de către intimat, atât prealabil încheierii contractului, cât și ulterior, acesta pronunțându-se în sensul că

expertul D. îndeplinește condițiile din cererea de finanțare, constatându-se în mod nelegal ca neeligibile cheltuielile de salarizare ale expertului în cauză.

-

intimata-p

ârâtă B. prin C., prin cererea precizatoare înregistrată la dosar la data de 23 septembrie 2014, a arătat ca în temeiul art. 15 alin. (4) din H.G. nr. 344/2014, F. se substituie în drepturile și obligațiile procesuale ale B.- C. solicitând introducerea în cauză a ministerului și constatarea lipsei calității sale procesuale.

- intimatul-p

ârât F. a formulat întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție:

- lipsa calit

ății sale procesual pasive,

față de împrejurarea că I. a preluat activitatea și structurile cu rol de G. de la F., substituindu-se astfel în drepturile și obligațiile procesuale ale acestuia, potrivit O.U.G. nr. 9/2014.

- nulitatea recursului pentru nemotivare, ar

ătând că motivele invocate nu se încadrează în ipotezele prevăzute în mod expres și limitativ de art. 488 C. proc. civ.

Recurenta-reclamant

ă A. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că își menține criticile din recurs cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a F., solicitând, totodată, introducerea în cauză a I., în calitate de pârât. De asemenea, a combătut excepția nulității recursului arătând că motivele invocate se circumscriu art. 488 alin. (l) pct. 8 C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în condițiile prevăzute în alin. (4) al aceluiași articol, conform dispozițiilor încheierii din data de 23 iulie 2015.

Prin încheierea din data de 4 decembrie 2015, Completul de filtru a respins excepția nulității recursului, invocată de F., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședința publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Recurenta - reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din OUG nr. 66/2011, Decizia nr. 181165 din 8 iulie 2013, prin care B. - C. i-a respins contestația formulată împotriva procesului - verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru problemele operaționale în cadrul obiectivului de convergență din 29 aprilie 2013.

Prin procesul - verbal menționat s-a constatat neeligibilitatea cheltuielilor incluse în cererile de rambursare pentru expertul de implementare D., deoarece nu s-au respectat cerințele prevăzute la secțiunea „Managementul Proiectului” din cererea de finanțare, cu privire la experiența de cel puțin un an în coordonare și conducere personal.

S-a ajuns la această concluzie cu motivarea că din documentele justificative ce se regăsesc la dosarul personal al expertului de implementare D., reiese următoarea neconcordanță: în CV, la secțiunea „Experiență profesională" la angajatorul A. Hunedoara, pentru perioada 04 ianuarie 2010-30 aprilie 2011, se menționează „coordonează activitatea de formare profesională și cea a lectorilor care desfășoară cursurile de formare profesională", însă în Anexa nr. 1 la Convenția civilă încheiată cu A. Hunedoara, nu sunt precizate atribuții de coordonare și conducere personal, așa cum se solicită în Cererea de finanțare.

În motivarea soluției de respingere ca nefondată a acțiunii, instanța de fond a reținut că situația de fapt stabilită în procedura administrativă este reală, deoarece în CV - ul care a stat la baza angajării persoanei nominalizate în calitatea de expert de implementare s-a indicat, ca experiență în coordonare și conducere personal, activitatea desfășurată în perioada 4 ianuarie 2010 - 30 aprilie 2011, ca asistent județean în cadrul proiectului „Cariera e în mâinile tale”, dar în fișa postului respectiv nu apărea atribuția de coordonare a activității de formare profesională și a activității lectorilor, aceasta revenind responsabilului județean și managerului de proiect, fără a putea fi delegată.

Apărarea potrivit căreia anterior aceleași cheltuieli au fost considerate eligibile cu ocazia verificării cererilor de rambursare a fost înlăturată pentru considerentul că, potrivit art. 9 din contract, beneficiarul se obligă să prezinte date reale, CV - urile echipei de management a proiectului reprezentând parte integrantă din contract, iar necesitatea confruntării datelor din CV cu documentele care atestă experiența profesională s-a ivit abia în urma vizitei în teren și a suspiciunii de neregulă.

În fine, prima instanță a reținut că măsura administrativă nu este disproporționată, ea vizând declararea ca neeligibile doar a cheltuielilor salariale ale expertului în legătură cu care a fost identificată abaterea, fără a se extinde asupra întregului proiect.

În prealabil, instanța reținuse lipsa calității procesuale pasive a F., cu motivarea că nu este emitent al actelor contestate în cauză.

Aceste concluzii sunt împărtășite și de instanța de control judiciar, sentința nefiind susceptibilă de casare în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește calitatea procesuală a F., soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 1 alin. (1) și art. (2) alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, din care rezultă că parte în raportul de drept administrativ dedus judecății este autoritatea publică emitentă a actelor contestate, fiind lipsită de relevanță, în plan procesual, împrejurarea că B. - C. a emis actele în exercitarea unor atribuții delegate în temeiul Ordinului F. nr. 600/2008 și în condițiile art. 17 pct. 2 și art. 20 din H.G. nr. 457/2008, privind cadrul instituțional de coordonare și gestionare a instrumentelor structurale, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește fondul cauzei, Înalta Curte reține că împrejurarea că neregula nu a fost identificată cu ocazia instrumentării primelor cereri de rambursare, nu exclude dreptul autorității competente de a efectua verificări pe toată durata implementării proiectului și apoi în perioada de monitorizare, așa cum rezultă din prevederile art. 2 alin. (4) din Contractul de finanțare al proiectului "Acces Direct în Serviciul Public de Ocupare":

"După expirarea perioadei de implementare a proiectului se menține obligația beneficiarului, în conformitate cu art. 90 din Regulamentul Comisiei Europene nr. 1083/2006 pentru stabilirea prevederilor generale privind Fondul European pentru Dezvoltarea Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune, de a păstra până la data de 31 decembrie 2012 și de a pune la dispoziția G./C. delegat, Autorității de Certificare și Plată, Autorității de Audit, Comisiei Europene, Oficiului European de Luptă Antifraudă, Curții Europene de Conturi, precum și oricărui alt organism abilitat să efectueze verificări asupra modului de utilizare a finanțării nerambursabile, toate documentele corespunzătoare utilizării finanțării, cu posibilitatea prelungirii acestui termen până la închiderea oficială a G.”

Îndeplinirea cerințelor din cererea de finanțare constituie o obligație asumată de beneficiar, acesta fiind responsabil pentru prezentarea unor declarații și documente care conțin informații fără suport probator, după cum se stipulează în contractul de finanțare:

- art. 1 alin. (2): „Beneficiarului i se va acorda finanțarea nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în prezentul contract și anexele acestuia pe care Beneficiarul declară că le cunoaște și le acceptă";

- art. 1 alin. (4): "Beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă și se angajează să implementeze Proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul contract și cu instrucțiunile/deciziile emise de G. și cu legislația comunitară și națională".

Prin semnarea Contractului de finanțare, A. Hunedoara a fost de acord cu privire la respectarea Cererii de finanțare, conform prevederile art. 1 alin. (1), Obiectul contractului, unde se precizează că: <Obiectul acestui contract îl reprezintă acordarea finanțării nerambursabile de către G./C. delegat pentru implementarea Proiectului "Acces Direct în Serviciul Public de Ocupare" din Anexa 1 - Cererea de finanțare, denumit în continuare „Proiect”>.

Având în vedere limitele căii de atac a recursului, care permit doar un control de legalitate asupra sentinței atacate, starea de fapt stabilită de prima instanță nu poate fi reevaluată, dar cu referire la ordonanța din 22 ianuarie 2014, emisă în Dosarul penal nr. x/2013 al Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial Alba Iulia, depusă ca înscris nou în recurs, Înalta Curte reține că neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 față de expertul D. (complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau administrate de acestea ori în numele lor) nu exclude constatarea neregulii și aplicarea unei măsuri administrative de natură patrimonială asupra beneficiarului finanțării, cele două tipuri de răspundere, administrativă și penală, având fundamente și elemente constitutive diferite.

Contrar susținerilor făcute la pct. II.3. din motivele de recurs, minuta reuniunii de reconciliere din data de 29 august 2013 privind proiectul nr. C./111/4.1/S/93900 nu conține o soluție în sensul că în speță nu a fost identificat un prejudiciu adus proiectului prin activitatea desfășurată de D., ci au fost consemnate punctele de vedere ale părților și intenția de a se „încerca reconcilierea părților, medierea și reanalizarea .documentelor depuse de beneficiar”.

Prin urmare, sentința recurată nu este susceptibilă de critici în sensul că prima instanță ar fi ignorat o probă depusă la dosar.

Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 19 din 28 ianuarie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2016.