ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3197/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 16.04.2014 reclamantul Consiliul Județean Teleorman, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Direcția Generală Mecanisme și Instrumente Financiare Nerambursabile, a solicitat următoarele:

- suspendarea efectelor procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare încheiat la data de 5 august 2013, privind măsura ISPA Teleorman, cod ISPA 2002/RO/16/P/PE/024, denumire "Sistem integrat al deșeurilor în județul Teleorman", precum și a Deciziei nr. 173/2013 emisă de Direcția Generală Mecanisme și Instrumente Financiare Nerambursabile, până la pronunțarea soluției instanței de fond;

- anularea Deciziei nr. 173/20013 a Direcției Generală Mecanisme și Instrumente Financiare Nerambursabile și, pe cale de consecință, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare privind măsura ISPA Teleorman, cod ISPA 2002/RO/16/P/PE/024, denumire "Sistem integrat al deșeurilor în județul Teleorman".

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 2166 din 08.07.2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Județean Teleorman, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Direcția Generală Mecanisme și Instrumente Financiare Nerambursabile, ca rămasă fără obiect, având în vedere că a fost achitată creanța și nu se mai impune efectuarea unui control al legalității actelor contestate.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, invocând ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinzând motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Astfel, instanța a reținut sumar că nu se impune efectuarea unui control de legalitate a actelor contestate reținând că reclamantul a achitat sumele stabilite în sarcina sa, recunoscând implicit legalitatea și temeinicia măsurilor dispuse.

Nemotivarea hotărârii conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., atrage implicit și imposibilitatea realizării controlului judiciar, ceea ce duce la anularea hotărârii cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.

În susținerea argumentelor casării cu trimitere a cauzei recurentul a invocat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și C.E.D.O.

În opinia recurentului instanța era obligată să exercite un rol activ, potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ. și să pronunțe o hotărâre în limitele învestirii, dar în cauza de față instanța a dat eficiență doar principiului disponibilității respectând voința reclamantului de încetare a litigiului.

Reclamantul, cu rea-credință, a susținut că debitul stabilit prin actul contestat a fost stins, înscrisul depus în susținerea afirmațiilor făcând referire la altă datorie pe care reclamantul o avea față de un alt creditor.

Pentru recuperarea sumei de 4.050.321,23 lei, echivalentul sumei de 907.065,87 euro, stabilit prin procesul-verbal nr. 1033 din 5 mai 2013, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman a emis somația nr. 23855 din 31 martie 2014 și titlu executoriu nr. 23858 din 31 martie 2014.

Actele de executare menționate, nu au fost anulate, producând efecte juridice, suma nefiind achitată voluntar de reclamant.

Soluția de respingere a acțiunii ca fiind rămasă fără obiect nu este legală, întrucât aceasta conține motive contradictorii, iar adresa nr. 30408 din 30 aprilie 2014, nu are nicio legătură cu prezenta cauză, fiind emisă cu referire la un alt debit, datorat altei instituții publice.

Instanța nu a procedat la o analiză pe fond a legalității și temeiniciei actelor contestate, luând act de faptul că acțiunea a rămas fără obiect, pe baza afirmațiilor făcute cu rea credință de către reclamantă, cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor stabilite prin actul de control.

Soluția de "rămânere fără obiect" nu este legală, întrucât obiectul acțiunii vizează legalitatea actelor administrative contestate, respectiv procesul-verbal nr. 1033 din 5 august 2013 și decizia nr. 173/2013 care continua să producă efecte nefiind anulate de instanță.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat.

În dezvoltarea argumentelor a prezentat pe larg situația de fapt arătând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, în cauză nefiind incidente motivele de casare reglementate de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind motivată fără a se putea reține că instanța a încălcat dispozițiile art. 22 C. proc. civ., vizând rolul activ.

Ambele părți au solicitat proba cu acte, probă încuviințată de instanță, acte ce se regăsesc la dosar recurs.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raport ce a fost comunicat părților conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ. În ședința din data de 9 mai 2017, instanța a admis în principiu recursul declarat în cauză, fiind dispusă citarea părților în ședința publică conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în limita criticilor formulate, ținând cont de apărările formulate și actele noi administrate, conform art. 492 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Intimatul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ și fiscal să verifice legalitatea procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 1033 din 5 septembrie 2013 privind măsura ISPA Teleorman, cod ISPA 2002/RO16/P/PE/024, denumire "Sistem integrat al deșeurilor în județul Teleorman și a Deciziei nr. 173/2013 emisă de Direcția Generală Mecanism și Instrumente Financiare Nerambursabile, prin care s-a respins contestația formulată împotriva procesului-verbal menționat, respectiv nr. 1033 din 5 septembrie 2013.

Cuantumul sumei datorate de către Consiliul Județean Teleorman pentru neregulile reținute a fost stabilit la suma de 907.065,87 euro finanțare ISPA.

Prin acțiunea formulată de reclamant au fost expuse argumentele pentru care a apreciat că actele contestate sunt nelegale, iar suma de 907.065,87 euro este eligibilă dar instanța de fond nu a verificat legalitatea actelor contestate și nu s-a pronunțat pe eligibilitatea sau neeligibilitatea sumei contestate având în vedere precizările făcute de reclamant la data de 30.06.2014 în sensul că "valoarea creanței bugetare aplicată conform Deciziei nr. 173/2013 și a procesului verbal de constatare nr. 1033 din 5 august 2013 - Fonduri ISPA, a fost achitată", iar acțiunea "a rămas fără obiect".

Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ. obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților iar partea poate dispune de drepturile sale în orice mod permis de lege iar judecătorul are obligația conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ. să se pronunțe asupra a ceea ce s-a cerut fără a depăși limitele investirii.

În condițiile în care instanța s-a pronunțat în limitele învestirii, ținând cont de precizările făcute de reclamant în ședința publică din data de 8.07.2014, motivele de casare întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reținute, instanța de fond arătând pe larg care au fost considerentele de fapt și de drept pentru care a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.

Procesul civil este, în esență, un proces al intereselor private iar rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu cele două principii fundamentale disponibilitatea și contradictorialitatea.

De asemenea, rolul activ al instanței nu poate constitui temeiul substituirii în poziția procesuală a uneia dintre părți și nu poate înlocui implicarea părții în exercitarea propriilor obligații, instanța de fond pronunțându-se în limitele investirii și pe baza actelor emise de pârât.

Faptul că pârâtul nu s-a prezentat la instanță și nu a contestat propriile acte emise, nu reprezintă un motiv de nelegalitate al hotărârii recurate, motivarea instanței de fond fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 425 C. proc. civ.

Sentința recurată cuprinde motivele de fapt și drept care au format convingerea instanței iar criticile vizând faptul că nu a fost analizată legalitatea actelor contestate nu pot fi reținute, soluția exprimată prin dispozitiv fiind susținută prin considerentele expuse.

Este evident că instanța s-a pronunțat în limitele investirii, cu respectarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ. și art. 22 alin. (6) C. proc. civ. și a principiilor care guvernează procesul civil, motivele de casare întemeiate exclusiv pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. neputând fi reținute, instanța neanalizând legalitatea/nelegalitatea actelor contestate sau eligibilitatea/neeligibilitatea creanței stabilite prin procesul-verbal de constatare nr. 1033 din 5 septembrie 2013 și a Deciziei nr. 173/2013.

În sprijinul soluției pronunțate de prima instanță sunt și actele depuse de intimată în recurs, respectiv adresa nr. 43503 din 30 mai 2016 emisă de recurentă cu referire la compensarea debitului datorat de Consiliul Județean Teleorman în dosarul de executare nr. 3399/C292 al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice conform procesului-verbal de constatare nr. 1033 din 5 septembrie 2013.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu sun incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 2166 din 08 iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 2166 din 08 iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2017.