Decizia nr. 1475/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1681 a Curții de Apel București

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 01.03.2017, astfel cum a fost precizată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Centrul Județean Teleorman, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.01.2017 privind Cererea de plată nr. x/15.05.2013/Campania 2013 până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 1681 pronunțată la 09 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Centrul Județean Teleorman și a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.01.2017 până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017.

Cererea de recurs și motivele de recurs invocate Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Centrul Județean Teleorman. Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecarea cauzei să se dispună respingerea cererii de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.01.2017. În motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat și, reiterând elementele de fapt ale situației litigioase, a apreciat că instanța de fond a reținut în mod greșit că în cauză este îndeplinită condiția cazului bine justificat. În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevenirii pagubei iminente, recurenta a arătat că sentința recurată este, de asemenea, nelegală, pentru că intimata nu a făcut dovada unei pagube; dimpotrivă, prin suspendarea executării, reclamanta ar fi păgubită.

Apărarea formulată în cauză Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Ulterior la data de 29 iunie 2018, intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei un punct de vedere prin care invoca și excepția de tardivitate a recursului formulat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Centrul Județean Teleorman. La primul termen de judecată intimata-reclamantă a invocat și excepția lipsei de interes a recursului, în contextul în care prin Decizia nr. 6471 din 22.11.2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a soluționat definitiv fondul cauzei.

Procedura de soluționare a recursului În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia către părți, prin încheierea din 19 iunie 2018. Prin încheierea din 31 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului. În motivarea acestei dispoziții s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând cu prioritate excepțiile invocate în cauză, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că atât excepția nulității recursului, cât și excepția tardivității recursului, invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare, respectiv prin punctul de vedere înregistrat la dosar în data de 29 iunie 2018, sunt neîntemeiate. În ceea ce privește excepția nulității recursului, instanța constată că recurenta-pârâtă a invocat critici împotriva recursului ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. considerente pentru care apărarea intimatei privitoare la nulitatea recursului nu poate fi primită. Cât privește excepția tardivității, instanța, analizând înscrisurile depuse de recurentă, în temeiul art. 183 C. proc. civ. și având în vedere și soluția de unificare a practicii judiciare consemnată în Procesul-verbal al ședinței din 21 noiembrie 2018 a judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cuprinsul căruia s-a stabilit că "Borderoul de corespondentă cu poșta militară face dovada datei depunerii recursului, urmând a se analiza de la caz la caz dacă datele înscrise în cuprinsul acestuia sunt suficiente pentru a proba data prezentării", constată că cererea de recurs a fost depusă în termenul de declarare a acestei căi extraordinare de atac. În speță, sub acest aspect, Înalta Curte constată că probele propuse de recurenta-pârâtă și încuviințate de instanță, respectiv Borderoul nr. 143 din 20.10.2017 și răspunsul Serviciului Român de Informații transmis cu adresa din 20.07.2018, la solicitarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, înregistrată cu nr. 3669/09.07.2018, în raport cu prevederile art. 183 alin. (1) C. proc. civ., fac dovada că recurenta-pârâtă a depus cererea de recurs la data de 20.10.2017, dată care se află înăuntrul termenului de declarare a căii extraordinare de atac. În schimb, excepția lipsei de interes a recursului, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze, pentru că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.01.2017 privind Cererea de plată nr. x/15.05.2013/Campania 2013 până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare. În susținerea excepției lipsei de interes pentru promovarea și susținerea recursului de către pârâtă, intimata-reclamantă prin apărător a susținut că fondul cauzei a fost soluționat definitiv prin Decizia nr. 6471 din 22.11.2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2017. Verificând informațiile furnizate de sistemul Ecris, Înalta Curte constată că societatea reclamantă a introdus pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios și fiscal, acțiune în anularea actului administrativ-fiscal a cărui suspendare a executării se solicită în prezenta cauză, fiind înregistrată sub nr. de dosar x/2017, dosar ce a fost declinat către Tribunalul Teleorman spre competență soluționare. Tribunalul Teleorman prin Sentința nr. 197 pronunțată la 25 aprilie 2018 a admis acțiunea formulată de reclamantă. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Centrul Județean Teleorman, recurs respins ca nefondat prin decizia amintită mai sus. Prin urmare, pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură nu mai justifică un interes procesual în susținerea cererii de recurs, atâta vreme cât finalitatea juridică a exercitării acestei căi de atac avea în vedere respingerea cererii de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.01.2017, în contextul în care acest act administrativ a fost anulat prin Decizia definitivă nr. 6471 din 22.11.2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Față de această situație, Înalta Curte reține că la momentul judecării prezentului recurs, interesul recurentei-pârâte în susținerea cererii de recurs, nu mai este actual, iar o eventuală soluție de admitere a recursului, ar fi lipsită de eficacitate juridică. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul ca lipsit de interes. În ceea ce privește cererea de solicitare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte, în temeiul art. 453 va obliga să plătească intimatei-reclamante suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată, reduse de la suma de 4178,02 RON, în conformitate cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ.