ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2197/2020

Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat: 1. anularea în totalitate a Deciziei nr. 10039/06.04.2016 (de soluționare a Contestației nr. 8041/17.03.2016 și a Procesului Verbal (de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare) nr. 4659/09.02.2016, precum și a tuturor actelor emise de pârâtă în legătură cu aspectele vizate de acestea; 2. anularea măsurii de încetare a contractului de finanțare x/13.04.2011, beneficiar S.C. A. S.R.L., Jud. Teleorman, Măsură 312, încheiat prin FADR si recuperarea ajutorului nerambursabil în cuantum de 835.089,19 RON, măsură stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 09.02.2016; 3. suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă a cererii de chemare în judecată, în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004; 4. acordarea cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2135 din data de 7 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că motivarea hotărârii judecătorești recurate este rezultatul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor Ghidului Solicitantului referitoare la criteriul de selecție în ceea ce privește vârsta solicitantului. În opinia recurentei, fondatoare societății B. a cesionat părțile sociale unei personae de sex masculine în vârstă de sub 40 ani, respectiv numitului C., care, la rândul său le-a cesionat actualului asociat, criteriul de selecție al proiectului fiind în permanență îndeplinit. Totodată, recurenta critică hotărârea instnaței de fond care a valorificat doar declarația dată de către B. reținând că,,.. rezultă faptul că aceasta nu a intenționat niciodată să desfășoare activitățile menționate în actele constitutive ale societății", concluzie eronată extrasă prin prisma unui raționament întemeiat pe supoziții apreciative și nu pe ipoteze logice care să contureze un raționament deductiv. O altă critică a recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. vizează interpretarea și aplicarea în mod greșită a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea si sancționarea neregulilor apărute in obținerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, instanța de judecată, constatând în speță existența condițiilor artificiale cu consecința obținerii unui avantaj financiar necuvenit. Astfel, din întreg probatoriul administrat la dosarul cauzei nu rezultă îndeplinirea niciuneia dintre cele două condiții expuse de instanță și nici nu a fost dovedit că beneficiarul real al proiectului este o altă persoană, respectiv D..

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 10039/06.04.2016 (de soluționare a Contestației nr. 8041/17.03.2016, a Procesului Verbal (de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare) nr. 4659/09.02.2016, precum și a tuturor actelor emise de pârâtă în legătură cu aspectele vizate de acestea, a măsurii de încetare a contractului de finanțare x/13.04.2011, beneficiar S.C. A. S.R.L., Jud. Teleorman, Măsură 312, încheiat prin FADR si recuperarea ajutorului nerambursabil în cuantum de 835.089,19 RON, măsură stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 09.02.2016, solicitând instanței anularea și suspendarea acestor acte administrative. Soluționând cauza prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, motiv pentru care reclamanta a formulat prezentul recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. Potrivit motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"). Totodată, potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate în textul legal citat. În concret, judecătorul fondului a prezentat cadrul normativ aplicabil în speța de față, interpretarea realizată de CJUE în cauza C - 434/12, Hotărârea Slancheva sila EOOD din 12.09.2013, precum și elementele din care rezultă faptul că au fost create în mod artificial condițiile necesare pentru a obține un avantaj ce contravine schemei de ajutor financiar. Pe cale de consecință, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Potrivit motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Astfel, între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, reorganizată prin O.U.G. nr. 41/2014 în Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în calitate de autoritate contractantă și S.C. A. S.R.L., în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x/13.04.2011 având ca obiect acordarea finanțării Proiectului intitulat: "Înființare de microîntreprindere pentru producerea de brichete din paie". Conform Fișei Tehnice a Măsurii 312 "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi" din PNDR, obiectivul general al acesteia "vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale, prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului locurilor de muncă șia veniturilor adiționale", iar "sprijinul vizat prin această măsură se adresează microîntreprinderilor, precum și locuitorilor din spațiul rural care doresc să desfășoare o activitate economică devenind antreprenori", având ca obiectiv încurajarea spiritului antreprenorial în mediul rural, precum și crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural. Prin Cererea de Finanțare beneficiarul proiectului și-a propus în cadrul obiectivului de investiție "Înființare de microîntreprindere pentru producerea de brichete din paie", achiziționarea unor utilaje constând în centru de producere brichete, presă baloți, încărcător frontal, tractor și grup electrogen în vederea realizării scopului proiectului, respectiv producerea de brichete din paie. Valoare totală a proiectului stabilită prin Cererea de finanțare a fost de 1.202.158 RON, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale angajându-se să acorde o finanțare nerambursabilă de 70%. În baza sesizării DNA, secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție nr. 838/11/2013 din data de 30.07.2014 si a Notei de control nr. x/23.05.2013 a Direcției Generale Control si Antifraudă din cadrul MADR, autoritatea pârâtă a procedat la reverificarea eligibilității societății reclamante, constatând prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/09.02.2016 că au fost create condiții artificiale pentru accesarea finanțării nerambursabile. Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a reținut că: - proiectul este afectat de condiții artificiale, adevăratul beneficiar al finanțării și cel care derulează activitatea finanțată fiind dl. D. și nu dna. B., cea în numele căreia s-a depus cererea de finanțare; - proiectul a fost depus în numele doamnei B. întrucât acesta îndeplinea criteriile de eligibilitate legate de vârstă, având 24 de ani la data depunerii cererii de finanțare. - numiții B. și C., care au avut pe rând calitatea de asociat/administrator și reprezentant legal al proiectului, au fost în fapt persoane interpuse tocmai în scopul îndeplinirii criteriului de selecție stabilit prin Ghidul solicitantului, respectiv acela ca "proiectul să fie derulat de femei/tineri cu vârsta până în 40 ani la data depunerii Cererii de finanțare. - solicitantul a indus în eroare Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (APDRP - la data depunerii cererii de finanțare) solicitând finanțare nerambursabilă pentru îndeplinirea obiectivelor M 112 - Instalarea tinerilor fermieri, obiective care în fapt nu vor fi îndeplinite având în vedere că persoana în numele căreia s-a solicitat finanțarea nu derulează activitatea finanțată, aceasta fiind îndeplinită de o persoană care nu se încadrează în limita de vârstă impusă de fișa măsurii 112; - declarațiile pe proprie răspundere depuse anexat cererii de finanțare nu au fost semnate de reprezentantul legal al proiectului; - depunerea documnetelor la OJFIR Teleorman de către reprezentantul legal, B., în vederea aprobării ajutorului financiar nerambursabil soolicitat de S.C. A. S.R.L., s-a făcut fără să cunoască conținutul lor și fără să fie implicate în completarea și semnarea acsetora, documente care i-au fost furnizate de către D.; - fondurile europene au fost obținute în fapt de beneficiarul final, real al proiectului, D., astfel nefiind folosite în scopul pentru care au fost alocate, respectiv acela de a da posibilitatea tinerilor de a dezvolta o afacere, finalitatea urmărită de schema de ajutor FEADR nefiind atinsă. - s-a constatat existența unor indicii de fraudă cu privire la autenticitatea semnăturilor aplicate cererii de finanțare și documentelor cuprinse în aceasta. În acest sens, echipa de verificare din cadrul DLAF nu a putut identifica persoana/persoanele care au executat semnăturile pe Cererea de finanțare și anexele aferente și nici pe documnetele aferente procedurii de achiziție a serviciilor de consultanță. Împotriva Procesului Verbal de constatare nr. 4659/09.02.2016, beneficiarul a formulat contestație, care a fost soluționată în sensul respingerii acesteia, prin Decizia nr. 10.039/06.04.2016, emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. .(1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima susținere se referă la faptul că motivarea hotărârii judecătorești recurate este rezultatul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor Ghidului Solicitantului referitoare la conținutul criteriului de selecție în ceea ce privește vârsta solicitantului în cazul proiectelor de finanțare din fonduri europene. Or, potrivit dispozițiilor Ghidului Solicitantului punctul 2.6 printre criteriile de selecție prevăzute este și acela potrivit căruia "proiectul să fie derulat de femei/tineri cu vârsta până la 40 ani la data depunerii Cererii de finanțare.". Totodată, dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, articol care a fundamentat actele a căror anulare se solicită în prezenta cauză, "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor." Conform unei jurisprudențe constante a CJUE, între care și decizia pronunțată în cauza C-434/12, Slancheva sila EOOD vs. Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia (Eichsfelder Schlachtbetrieb, C-515/03). S-a mai arătat că, în primul rând, în ceea ce privește elementul obiectiv, trebuie amintit că, în temeiul considerentului (46) al Regulamentului nr. 1698/2005, schema de sprijinire a dezvoltării rurale prin FEADR urmărește în special să ajute "pentru diversificarea activităților, favorizând activitățile neagricole, precum și pentru dezvoltarea altor sectoare decât agricultura, pentru promovarea ocupării forței de muncă [...] și pentru realizarea de investiții care să facă zonele rurale mai atractive în scopul inversării tendinței de declin economic și social și de depopulare a zonelor rurale". În al doilea rând, în ceea ce privește elementul subiectiv, revine instanței naționale sarcina să stabilească conținutul și semnificația reale ale cererii de finanțare în litigiu (Halifax și alții, C-255/02). Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică și/sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă. Existența acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coliziuni, care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiți investitori candidați la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte (Hotărârea Vonk Dairy Products, punctul 33). În concluzie, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane. În acest context, motivarea actelor administrative contestate și documentația care a stat la baza acestora oferă suficiente elemente subiective, obiective și de coordonare care, corelate între ele, conduc la concluzia că beneficiarul real al proiectului este D., care a creat artificial condițiile necesare obținerii ajutorului financiar nerambursabil. Față de situația de fapt prezentată mai sus și de dispozițiile legale citate, Înalta Curte constată, așa cum a reținut corect și instanța de fond, că societatea reclamantă a fost înființată de administratorul B. la cererea d-lui D., în scopul obținerii finanțării europene, fiind reținut faptul că D. nu avea posibilitatea de a obține în nume propriu finanțarea în cadrul Măsurii 312, neîncadrându-se în categoria tinerilor cu vârsta până în 40 ani la data depunerii cererii (pct. 2.6 din Ghidul solicitantului). Astfel, din declarația dată de fostul administrator al societății reclamante, B., rezultă în mod explicit faptul că aceasta nu a intenționat niciodată să desfășoare activitățile menționate în actele constitutive ale societății, așadar, nici acele activități în condițiile pentru care se poate acorda finanțarea nerambursabilă, societatea urmând a fi controlată de D.. În acest context, este evidentă implicarea domnului D. în procesul de înființare al societății și față de aspectele reținute în cuprinsul Raportului de control, potrivit cărora atât Cererea de finanțare, cat si documentele atașate la momentul depunerii acesteia la OJPDRP - Teleorman (actual OJFIR), respectiv Declarație pe proprie răspundere pentru asigurarea cofinanțării proiectului, Declarație pe proprie răspundere cu privire la deschiderea unui punct de lucru in spațiul rural, Declarație pe proprie răspundere a solicitantului referitoare la efectuarea unui curs de pregătire profesionala, Declarație privind încadrarea întreprinderii in categoria întreprinderilor mici si mijlocii, toate datate 14.07.2010, nu sunt semnate de B., așa cum rezulta chiar din declarația acesteia "nu sunt semnate de mine în dreptul numelui meu". Ulterior, după depunerea cererii de finanțare B. și-a cesionat toate părțile sociale, la data de 20.12.2010, numitului C., astfel că este cu atât mai evidentă implicarea sa numai în scopul demonstrării aparente a îndeplinirii criteriilor prevăzute în Ghidul solicitantului Măsura 312, persoana în discuție neurmărind derularea unui proiect de genul celor eligibile în cadrul Măsurii 312. În același sens converg și aspectele referitoare la faptul că locația sediului social al S.C. A. S.R.L. apaține S.C. E. S.R.L., reprezentată prin D., iar numitul C. a fost angajat al lui D. în cadrul S.C. F. S.R.L., societate care a contribuit la asigurarea cofinanțării asumate de S.C. A. S.R.L. în cadrul proiectului. Totodată, la asigurarea cofinanțării a contribuit și S.C. G. S.R.L., societate înființată în anul 2005 de către D. și administrată ulterior, de către fratele acestuia, H.. De asemenea, s-a stabilit că societatea beneficiară a fost preluată legal de către I. la data de 19.07.2011 prin cesionarea părților sociale de către C.. La aceeași dată, I. a împuternicit-o pe fiica sa, J., să se ocupe de administrarea societății și de derularea proiectului. Așa fiind, concluzia creării condițiilor artificiale a rezultat din analiza coroborată a relațiilor existente între recurenta beneficiară a finanțării nerambursabile și celelalte societăți comerciale menționate expres atât în actele administrative atacate cât și în sentința recurată. În acest context, Înalta Curte constată că motivarea actelor administrative contestate și documentația care a stat la baza acestora oferă suficiente elemente care, corelate între ele, conduc la concluzia că S.C. A. S.R.L., în calitate sa beneficiar al Proiectului intitulat: "Înființare de microîntreprindere pentru producerea de brichete din paie" a avut scopul clar de a obține în mod artificial sprijinul financiar nerambursabil, iar obiectivul fundamental al Măsurii 312 - "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi", respectiv dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților nonagricole nu a fost atins. Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2135 din data de 7 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.