ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1914/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate București, a solicitat:

- anularea actului administrativ reprezentat de Adresa (Notificarea) trimisă prin email de pârâtă la data de 5 mai 2012 sub denumirea "date clawback T1_2012 și An_2011" prin care s-au comunicat societății reclamante valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății (VTt) pentru trimestrul I 2012, precum și datele privind valoarea vânzărilor individuale (Vit) înregistrate în trimestrul I 2012 suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

- anularea actului administrativ reprezentat de Adresa (Notificarea) nr. DF/1971 din 31 iulie 2012 emisă de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin care s-au comunicat societății reclamante valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății (VTt) pentru trimestrul II 2012, precum și datele privind valoarea vânzărilor individuale (Vit) înregistrate în trimestrul II 2012 suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

- anularea actului administrativ reprezentat de Adresa (Notificarea) nr. x din 31 octombrie 2013 emisă de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin care s-au comunicat societăți reclamante valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate și din bugetul Ministerul Sănătății (VTt) pentru trimestrul III 2012 precum și datele privind valoarea vânzărilor individuale (Vit) înregistrate în trimestrul III 2012 suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 194/CA/2014 din 10 noiembrie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 194/CA/2014 din 10 noiembrie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs, reclamanta SC A. SRL, în condițiile art. 483 din Noul C. proc. civ.

Deși recurenta-reclamantă nu a invocat niciun temei de drept, Înalta Curte a constatat că motivele de recurs invocate de recurentă pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esență, după prezentarea detaliată a contextului raportului juridic fiscal litigios, recurenta-reclamantă a punctat îndeosebi aspectele care vizează concluzia judecătorului de fond asupra prevederilor legale incidente în cauză.

Arată că, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, actele administrative atacate sunt nelegale, întrucât au fost emise în conformitate cu art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011, dispoziție declarată neconstituțională în ceea ce privește sintagma "care include și taxa pe valoare adăugată" din cuprinsul alin. (5), astfel că se impune anularea lor, iar pe parcursul judecății, în temeiul dispozițiile art. 406 din Noul C. proc. civ., a renunțat la judecata celui de-al doilea capăt de cerere, respectiv la cel privitor la anularea actului administrativ reprezentat de Adresa (Notificarea) nr. x din 31 iulie 2012 emisă de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Prin Sentința civilă nr. 194/CA din 10 noiembrie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea astfel formulată, ca nefondată.

Pentru a dispune în sensul anterior menționat, Curtea de Apel Constanța, a reținut că efectul ex nunc al actelor Curții Constituționale constituie o aplicare a principiului neretroactivității, astfel că efectele deciziei Curții Constituționale nu pot viza decât actele, inacțiunile, acțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că "declararea neconstituționalității textului art. 31 din O.U.G. nr. 77/2010 de către Curtea Constituțională este producătoare de efecte juridice asupra situațiilor ce se nasc după pronunțarea deciziei de contencios constituțional întrucât are drept consecință inexistența temeiului juridic pentru situațiile apărute ulterior deciziei Curții", astfel că "taxa de clawback aferentă anului 2012, pentru toate cele trei trimestre cade sub incidența art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011, decizia Curții Constituționale pronunțată în anul 2013 neavând efecte retroactive pentru anul anterior".

A mai susținut recurenta că într-o interpretare și aplicare eronată, la cazul concret dedus judecății, a art. 147 alin. (4) din Constituția României, fără a avea în vedere prevederile art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală, precum și pe cele ale art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a reținut că, în speță, Decizia Curții Constituționale nr. 39 din 5 februarie 2013 nu produce efecte, astfel că actele administrative emise în baza unor prevederi declarate neconstituționale ulterior nu ar putea fi anulate.

Prin urmare, pentru viitor, puterea deciziilor Curții Constituționale constă în aceea că dispozițiile declarate neconstituționale își încetează efectele, în situația în care, în interiorul termenului arătat, nu sunt armonizate cu prevederile Legii fundamentale.

Nu se poate susține însă că, pentru trecut, deciziile Curții Constituționale nu ar produce niciun efect, întrucât, în acord cu disp. art. 142 alin. (1) din Constituție, "Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției".

Apărările formulate în cauză

Intimata pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate București, a depus întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 6 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 14 februarie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant și, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a acordat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele expuse în continuare.

Argumente de fapt și de drept relevante

Așa cum rezultă și din expunerea situației de fapt din prezenta deciziei, toate notificările pe care CNAS le-a trimis recurentei în vederea declarării și achitării contribuției clawback aferentă trimestrului I 2012, trimestrul II 2012, precum și trimestrului III 2012, în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011 în forma în vigoare la momentul la care respectivele notificări au fost emise așadar anterior Deciziei Curții Constituționale nr. 39 din 5 februarie 2013.

În consecință, prin toate aceste notificări au fost comunicate valori ale vânzărilor de medicamente care includeau în structura lor și taxa pe valoarea adăugată aplicată respectivelor operațiuni de vânzare. Urmare comunicării, recurenta a plătit suma de 85.558 RON, reprezentând contribuția aferentă trimestrului III al anului 2012, astfel cum rezultă din cuprinsul ordinului de plată nr. x din 23 noiembrie 2012.

De asemenea, recurenta a mai achitat suma de 150.507 RON, reprezentând contribuția aferentă trimestrului II al anului 2012, astfel cum rezultă din cuprinsul ordinului de plată nr. x din 18 septembrie 2012.

Curtea de Apel Constanța a reținut că în cauza sunt incidente dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 care stabilește modul în care se calculează. De asemenea, a reținut că art. 5 alin. (3) prevede că: "Stabilirea, calculul și declararea contribuției se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 4 alin. (3), pe baza informațiilor furnizate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Contribuția trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8)."

A mai argumentata instanța fondului că efectele deciziei Curții Constituționale nu pot viza decât actele, inacțiunile, acțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor (Decizia nr. 838/2009 a Curții Constituționale).

De asemenea prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că: sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale, este neconstituțională."

Conchide instanța în sensul că declararea neconstituționalității textului art. 31 din O.U.G. nr. 77/2010 de către Curtea Constituțională este producătoare de efecte juridice asupra situațiilor ce se nasc după pronunțarea deciziei instanței de contencios constituțional întrucât are drept consecință inexistența temeiului juridic pentru situațiile apărute ulterior deciziei Curții.

În aceste condiții taxa de clawback aferentă anului 2012, pentru toate trei trimestrele, cade sub incidența art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011; decizia Curții Constituționale pronunțată în anul 2013 neavând efecte retroactive, pentru anul anterior.

Pe cale de consecință, față de aceste considerente instanța a apreciat că nu pot fi reținute motivele de nelegalitate invocate și că pentru trimestrele anului 2012 sunt incidente dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011.

În primul rând, așa cum se desprinde din criticile aduse sentinței de fond, în ceea ce privește incidența în cauză a Deciziei nr. 39/2013 a Curții Constituționale, instanța de recurs constată că aceasta este aplicabilă în cauza de față.

Prin Decizia nr. 39/2013, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 100 din 20 februarie 2013, Curtea Constituțională a statuat că art. 31 alin. (5) este neconstituțional, în ceea ce privește sintagma "care include și taxa pe valoare adăugată".

Deci, art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2013 a fost lipsit, parțial, de temeiul său constituțional, ceea ce face ca actele administrative pentru care această normă legală a constituit temeiul legal al emiterii lor, să aibă afectată legalitatea lor.

Astfel, Curtea Constituțională, în Decizia nr. 414/2010, a argumentat că "lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență, etc.)".

Pe de altă parte, aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 39/2015 rezultă și din considerentele Deciziei nr. 223/2012, în motivarea căreia Curtea Constituțională a argumentat că, fără a fi contrar prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție, "instanțele judecătorești vor aplica prezenta decizie numai în cauzele pendinte la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziții sunt aplicabile.".

Cu alte cuvinte, Curtea Constituțională a interpretat dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora "deciziile și au putere numai pentru viitor", în sensul că acestea se aplică inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

În al doilea rând, Legea nr. 554/2004 modificată și completată, a instituit procedura prevăzută de dispozițiile art. 9 alin. (4) care permite ca acțiunea în contencios administrativ prin care se solicită anularea unui act administrativ nelegal emis în baza unei ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale să fie introdusă într-un termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Este adevărat că deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor, dar interpretarea corectă a prevederii este aceea conform căreia decizia se aplică în toate cazurile în care nu s-a hotărât definitiv/irevocabil cu privire la actele administrative a căror anulare s-a cerut și care au fost întemeiate tocmai pe acele dispoziții legale care au fost constatate ca fiind neconstituționale.

Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, astfel cum s-a reținut anterior, are efect direct în cauza de față întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește legalitatea actelor administrative emise în baza dispozițiilor legale declarate neconstituționale.

Deci, cum litigiul privind anularea/neanularea notificării din litigiul de față este în curs de judecare/pendinte, soluția dată prin Decizia nr. 39/2013 este aplicabilă în prezenta cauză.

Însă, instanța de fond, în mod eronat, nu a analizat în integralitate notificările contestate vizând contribuția clawback pentru trimestrele menționate, fără a ține seama că a fost contestată această contribuție în ceea ce privește cuantumul acesteia, din perspectiva includerii nelegale a taxei pe valoare adăugată în valoarea medicamentelor/valoarea vânzărilor/baza de impunere.

Așadar, obligația instanței de a răspunde prin motivare argumentelor și respectiv apărărilor părților, chiar dacă nu separat fiecăruia dintre acestea, ci în manieră sistematizată și omogenă, este deplin justificată întrucât numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate se poate realiza un "control public al administrării justiției" (Hotărârea CEDO Hirvisaari din 27 septembrie 2001).

Prin urmare, pentru respectarea dreptului părților la cele două grade de jurisdicție, a cerințelor impuse de art. 425 C. proc. civ. dar și de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificări și completări, Înalta Curte, admițând recursul de față va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

De asemenea, cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează a cerceta efectiv argumentele reclamantei, invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, față de apărările intimatului-pârât și de probele administrate, în vederea lămuririi situației de fapt și prin aplicarea corectă a legii, sens în care vor fi avute în vedere și criticile cuprinse în prezentul recurs, ce nu vor mai fi analizate, dată fiind soluția adoptată de instanța de control judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 194/CA din 10 noiembrie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2017.

Procesat de GGC - CL