ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4758/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4758/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

7 septembrie 2012, reclamanta "L.P." SA a chemat în judecată pe

pârâta C.N.A.S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună anularea Notificării nr. X1 din 31 iulie 2012 transmise de către

C.N.A.S., în temeiul art. 3

1

alin. (3) și a art. 5 alin. (7) din

O.U.G. nr. 77/2011 prin care i-au fost comunicate datele necesare în vederea

stabilirii și achitării contribuției clawback aferente trimestrului II al

anului 2012.

În esență, reclamanta

a arătat că actul atacat este nelegal, întrucât elementele din formula de

calcul sunt afectate de numeroase erori, iar unul dintre acestea lipsește cu

desăvârșire. Astfel, notificarea conține numeroase erori privind includerea în

lista medicamentelor a unor medicamente care nu au fost vreodată comercializate

în România, care nu aveau cum să fie comercializate în perioada aferentă pentru

că aveau data de valabilitate expirată sau care nu sunt incluse în lista de

medicamente compensate. În plus, în lipsa anulării actului vizat de prezenta

cerere, situația creată ar încălca Convenția Europeană a Drepturilor Omului

pentru că este nelegală și lipsită de proporționalitate; lipsa de

proporționalitate a ingerinței rezultă din mai multe elemente: cuantumul

exorbitant al taxei atât prin raportare la cifra de afaceri efectivă (cea 47%

din cifra de afaceri care în trimestrul al doilea 2012 a fost de 19.894.553

RON) cât și cuantumul propriu-zis (peste 9,4 milioane RON); taxa este calculată

nu la prețul de vânzare al medicamentelor de către L.P., ci la prețul de

compensare, incluzând astfel toate adaosurile comerciale din lanțul de

distribuție (L.P. plătește o taxă pentru profitul distribuitorilor); pentru

același motiv, L.P. plătește o taxă la T.V.A (T.V.A.-ul este prevăzut expres de

O.U.G. nr. 77/2011 ca intrând în calculul valorii de compensare); în plus,

statul își stabilește absolut discreționar, netransparent și imprevizibil

limita pe care o suportă în compensare aruncând pe umerii plătitorilor taxei

sume nerezonabile și disproporționate.

În sfârșit,

neconcordanțele și erorile C.N.A.S. privesc nu doar L.P., ci și restul

jucătorilor din piață, astfel încât suma totală de compensat este greșit

determinată. De aceea, reclamanta a considerat că obligația financiară privind

plata taxei calculată în baza notificării este de natură să încalce garanția

consacrată de art. 1 al Protocolului nr. 1 pentru că "(...) impune

persoanei în cauză o sarcină excesivă sau aduce atingere în mod fundamental

situației sale financiare".

Reclamanta a mai

solicitat instanței să constate admisibilitatea excepției de

neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea

unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății și, pe

cale de consecință, să dispună sesizarea, în temeiul art. 29 alin. (4) a Legii

nr. 47/1992, a Curții Constituționale a României. Reclamanta a făcut o largă

prezentare a condițiilor de admisibilitate în vederea sesizării Curții

Constituționale, precum și a motivelor de neconstituționalitate.

În drept, reclamanta

a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004; O.U.G. nr. 77/2011; orice altă

dispoziție normativă incidentă în prezenta cauză.

Pârâta C.N.A.S. a

depus întâmpinare prin care a solicitat să se respingă ca neîntemeiată cererea

de chemare în judecată.

La termenul din 23

ianuarie 2013, curtea de apel a pus în discuție cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a

dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011 în raport de prevederile art. 16, 34, 44, 56

și 115 din Constituție.

Prin încheierea de

ședință de la aceeași dată, curtea de apel a dispus sesizarea Curții

Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a

dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011 în raport de prev. art. 16, 34, 44, 56 și 115

din Constituție și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției.

Prin Decizia nr. 249

din 21 mai 2013 emisă de Curtea Constituțională, a fost respinsă, ca devenită

inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor privind

sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul

art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost

completată prin O.U.G. nr. 110/2011, excepție ridicată de SC "L.P."

SA, în Dosarul nr. 6.925/2/2012 al Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal; a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția

de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții ale O.U.G. nr. 77/2011 privind

stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul

sănătății, excepție ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași

instanțe. Curtea a reținut că analiza constituționalității acestei ordonanțe de

urgență a mai fost făcută în cadrul Deciziei nr. 1007 din 27 noiembrie 2012,

prin care, deși a fost respinsă sesizarea ca inadmisibilă, Curtea a întreprins

o analiză minuțioasă a actului atacat în ansamblul său, reținând, în esență, că

toate criticile formulate privesc, în principal, modul de interpretare și

aplicare a prevederilor art. 1 și art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, aspect ce

excedează competenței instanței de contencios constituțional, urmând ca

instanța de judecată învestită cu judecarea acțiunii în anulare să facă

interpretarea legii în cauzele deduse judecății. S-a mai reținut că prin

Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013 se stabilise că este neconstituțională

aplicarea procentului "p" și asupra taxei pe valoare adăugată.

Ca urmare a

soluționării excepției de neconstituționalitate, cauza a fost repusă pe rol la

data de 4 septembrie 2013.

Prin Sentința civilă

nr. 2522 din 11 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta "L.P."

SA, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S.

A anulat Notificarea

nr. X1 din 31 iulie 2012 cu privire la contribuția clawback aferentă

trimestrului II al anului 2012, transmisă reclamantei de către pârâta C.N.A.S.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

- În fapt, la data de

31 iulie 2012, reclamantei i-a fost comunicată de către pârâtă Notificarea nr.

X1 din 31 iulie 2012 cu privire la procentul de contribuție clawback aferent

trimestrului II al anului 2012, respectiv: informații având ca obiect valoarea

vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul național

unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății

pentru trimestrul II al anului 2012 (indicele "VTt"); informații având

ca obiect valoarea vânzărilor individuale din trimestrul II al anului 2012

aferente L.P. și suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de

sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății (indicele "Vit").

Anterior, în data de

5 mai 2012, L.P. a primit pe cale electronică din partea C.N.A.S., o notificare

(Anexa 2) cuprinzând indicii "VTt" și "Vit" aferenți

primului trimestru al anului 2012, precum și informații având ca obiect

valoarea vânzărilor de medicamente individuale din anul 2011, suportate din Fondul

național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului

Sănătății și necesare calculării valorii vânzărilor de medicamente individuale

trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție.

În data de 11

februarie 2012 (Anexa 3), respectiv 17 februarie 2012 (Anexa 4), L.P. primise

din partea C.N.A.S., pe cale electronică, respectiv prin poștă, o notificare

având ca obiect procentul de contribuție clawback aferent trimestrului IV al

anului 2011 și consumul centralizat de medicamente pentru care, potrivit

C.N.A.S., reclamanta datorează contribuția clawback, corespunzătoare aceleiași

perioade de referință (trimestrul IV al anului 2011).

În drept, prima

instanță a reținut că în ceea ce privește modul de calcul al acestei contribuții

aferente trimestrului II al anului 2012, erau în vigoare prevederile O.U.G. nr.

77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli

în domeniul sănătății, în forma în vigoare după modificarea adusă prin O.U.G.

nr. 110/2011 (forma inițială publicată în M. Of. nr. 680/26.09.2011).

În ceea ce privește

critica formulată de reclamantă cu privire la inexistența unei comunicări

valabile a indicelui "Vitr", instanța de fond a reținut că valoarea

elementului Vitr se calculează, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, prin

raportarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție pe

anul 2011 la totalul vânzărilor de medicamente, ce se suportă, potrivit legii,

din F.N.U.A.S.S. și bugetul M.S., aferente aceluiași an, și înmulțirea

rezultatului cu valoarea vânzărilor totale trimestriale de referință de 1425

milioane RON.

Acest element este

necesar, potrivit formulei de calcul prev. de art. 3

1

din O.U.G. nr.

77/2011, în vederea calculului efectiv al contribuției.

A mai reținut

instanța de fond că în cauza de față, pentru perioada de referință trimestrul

II al anului 2012, singura comunicare a datelor necesare stabilirii indicelui

Vitr este cea făcută prin notificarea aferentă trimestrului I al anului 2012,

respectiv cea din 5 mai 2012.

Cu privire la această

notificare, s-a constatat că este suspendată, ca urmare a rămânerii irevocabile

a Sentinței nr. 3806 din 6 iunie 2012 pronunțate în Dosar nr. 4291/2/2012 de

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

prin respingerea recursului ca nefondat prin Decizia nr. 4717 din 28 martie

2013 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Față de admiterea în

primă instanță și a acțiunii în anulare a acestei notificări (prin Sentința

civilă nr. 1539 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. 5121/2/2012,

devin incidente prev. art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora

"în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în

condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea

executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

În plus, prin

Sentința civilă nr. 7068 din 11 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr.

5122/2/2012, a fost suspendată executarea notificării din 5 mai 2012 privind

datele necesare stabilirii și achitării contribuției clawback aferente

trimestrului I al anului 2012, până la soluționarea irevocabilă a fondului

(acțiunea în anulare).

Ca urmare, a conchis

curtea de apel că, la acest moment, nu există o comunicare valabilă și care să

producă efecte juridice cu privire la datele necesare calculării indicelui

Vitr, element indispensabil pentru aplicarea formulei de la art. 3

1

din O.U.G. nr. 77/2011.

În subsidiar,

instanța de fond a mai reținut existența unor vicii de legalitate decurgând din

lipsa de conformitate dintre informațiile cuprinse în Notificarea din 5 mai

2012 (vizată prin prezenta - adică informațiile privind vânzările individuale

realizate de către reclamantă în tot cursul anului 2011) și informațiile

cuprinse în notificările C.N.A.S. din datele de 11, respectiv 17 februarie 2011

privind vânzările efectuate de către reclamantă în trimestrul IV al anului

2011, aspect reținut în mod irevocabil prin considerentele sentinței de

suspendare pe art. 14 a Notificării din 5 mai 2012. Altfel spus, sunt

neconcordanțe între informațiile furnizate de C.N.A.S. pentru trimestrul IV din

2011 în două serii de notificări succesive. Aceleași neconcordanțe le-a

constatat curtea de apel și între informațiile privind trimestrul II din 2012

comunicate de pârâta C.N.A.S. prin notificări succesive.

Astfel, în primul

rând, în lista cuprinsă în aceste notificări se regăsesc medicamente pe care

L.P. nu le-a comercializat niciodată în România, deși s-a obținut autorizație

de punere pe piață, instanța de fond reținând cu titlu de exemplu medicamentele

S. 100 mg, C.L. 500 mg, C.L.A. 500 mg, A.F. 500. Asemenea erori repetate,

cuprinse în notificarea transmisă reclamantei, conduc la majorarea

considerabilă, cu sume care nu au fost în mod real suportate din fondurile

publice, a indicilor de calcul ai contribuției și, implicit, a contribuției

însăși.

În al doilea rând, a

reținut prima instanță că, în lista care se regăsește în notificare sunt

indicate medicamente care, deși au fost comercializate de reclamantă în trecut,

nu au mai fost puse pe piața din România de către L.P. în anul 2012, iar față

de data punerii pe piață a ultimelor loturi, aceste produse aveau valabilitatea

expirată în Trimestrul II al anului 2012, neputând fi, așadar, vândute prin

farmacii în această perioadă. În consecință, nu a putut exista un consum real

al acestor produse în cursul perioadei în litigiu, astfel că, în mod firesc, nu

au putut exista nici decontări, din fonduri publice, pentru un asemenea consum.

În al treilea rând, a

constatat instanța de fond că, în lista comunicată reclamantei se regăsește un

medicament, A.F.L. 500 mg - cod X2, valoare decontată 1508,28 RON, care nu se

regăsește pe lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare

medicamentelor de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu

sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de

asigurări sociale de sănătate, listă în vigoare în perioada de referință astfel

cum a fost modificată prin Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr. 82 din 30 martie

2012.

În fine, sumele

indicate în lista transmisă reclamantei de către C.N.A.S. ca fiind suportate

din fondurile publice corespund unor cantități de produse mai mari decât cele

comercializate prin farmacii sau consumate în unități sanitare cu paturi ori în

centrele de dializă, în aceeași perioadă de referință (trimestrul II 2012),

raportate prin studiile de piață efectuate de societatea C.R. În mod firesc,

din Fondul național unic de asigurări de sănătate nu pot fi compensate sume

corespunzătoare unor cantități de medicamente mai mari decât cele consumate în

mod real, astfel încât împrejurarea menționată relevă cu claritate existența

unor erori în lista transmisă reclamantei. Or, prin aceste erori, reclamantei i

se impută o contribuție mai mare decât cea care ar rezulta din aplicarea

corectă a dispozițiilor ordonanței.

Referitor la critica

reclamantei, în sensul că sumele indicate în notificările emise de C.N.A.S.

includ T.V.A., fapt ce se traduce într-o dublă impozitare, prima instanță a

reținut că, prin Decizia nr. 39/2013, publicată în M. Of. nr. 100/20.02.2013,

Curtea Constituțională a constatat ca fiind neconstituțională sintagma

"care include și taxa pe valoare adăugată" din cuprinsul art. 3 alin.

(5) al O.U.G. nr. 77/2011.

În considerentele

Deciziei nr. 1007/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a

O.U.G. nr. 77/2011, în forma aplicabilă în cauza de față, Curtea

Constituțională a reținut că, după modificarea adusă prin O.U.G. nr. 110/2011,

actul normativ a fost modificat din nou prin O.G. nr. 17/2012 care prevede

expres că formula de calcul nu include și T.V.A., revenind la soluția

legislativă anterioară modificării aduse prin O.U.G. nr. 110/2011.

Prin urmare, în

opinia Curții Constituționale, interpretarea corectă a prevederilor art. 3

O.U.G. nr. 77/2011, este aceea că formula de calcul nu trebuie să includă

T.V.A., această interpretare asigurând respectarea principiului constituțional

al justei așezări a sarcinilor fiscale.

Prin urmare, a

conchis instanța în raport de raționamentul avut în vedere de Curtea

Constituțională la pronunțarea Deciziilor nr. 1007/2012 și 39/2013, indiferent

de forma diferită a legislației clawback aplicabilă într-o anumită perioadă,

calcularea contribuției prin raportare la o bază de calcul conținând și T.V.A.

echivalează cu aplicarea unui impozit la impozit.

Curtea constată că,

în fapt, în cazul notificărilor ce formează obiectul prezentei cauze, calculul

contribuției comunicate reclamantei s-a realizat asupra valorii incluzând

T.V.A., acest aspect fiind recunoscut de pârâtă în cadrul concluziilor pe fond,

prin care a arătat că decizia Curții Constituționale se aplică numai pentru

viitor și rezultând, fără echivoc, din interpretarea prevederilor art. 16 din

Ordinul Ministerului Sănătății nr. 75/2009 care reglementează modul de calcul

al prețului medicamentelor de uz uman. Potrivit acestor reglementări, atât

prețul de referință al medicamentelor, cât și prețul de decontare se stabilesc

prin raportare la prețul de vânzare cu amănuntul, în structura acestuia fiind

incluse prețul de producător, adaosul de distribuitor, adaosul de farmacie și

taxa pe valoarea adăugată.

Rezultă așadar că, în

cazul reclamantei, contribuția clawback aferentă trimestrului II al anului 2012

s-a calculat prin raportare la prețul medicamentelor incluzând T.V.A., ceea ce,

în raport de argumentele prezentate, echivalează cu impozitul la impozit,

interpretarea dată de pârâtă prevederilor art. 3 O.U.G. nr. 77/2011, în forma

aplicabilă în cauza de față, după modificarea adusă prin O.U.G. nr. 110/2011,

fiind în dezacord cu interpretarea acelorași prevederi de către Curtea

Constituțională, astfel cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 1007/2012,

în sensul că formula de calcul nu trebuia să includă T.V.A.

În ceea ce privește

critica referitoare la încălcarea art. 1 Protocolul 1 al Convenției europene

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, curtea de

apel a constatat că nu poate fi reținută, dat fiind că vizează cuantumul

ridicat al contribuției clawback calculate în sarcina reclamantei, or, în

raport de considerentele expuse anterior, s-a reținut că acest cuantum este

nelegal, fiind rezultatul încălcării unor prevederi legale și al unor erori de

calcul.

În ceea ce privește

critica referitoare la încălcarea art. 14 din Convenția europeană pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 16 din

Constituție (menționată în cadrul dezbaterilor orale), respectiv discriminarea

în raport cu ceilalți actori de pe lanțul de distribuție, instanța de fond a

reținut că nu este întemeiată, dat fiind că, așa cum a menționat și Curtea

Constituțională în considerentele Deciziei nr. 1007/2012, prevederile O.U.G.

nr. 77/2011 nu definesc noțiunea de deținători ai autorizațiilor de punere pe

piață a medicamentelor, astfel încât au acces la obținerea acestei autorizații

toate persoanele juridice care au în obiectul lor de activitate comercializarea

medicamentelor, inclusiv producătorii de medicamente.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta C.N.A.S. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În cuprinsul cererii

de recurs sunt reluate susținerile din fața primei instanțe și se arată în

legătură cu includerea T.V.A. în sumele indicate în notificări, că au fost

respectate dispozițiile art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011,

astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 110/2011.

Decizia Curții

Constituționale nr. 39 din 5 februarie 2013 prin care s-a stabilit

neconstituționalitatea acestor prevederi, produce efecte numai pentru viitor și

nu poate influența legalitatea notificărilor contestate.

În privința

modalității de calcul a contribuției trimestriale susține că s-a realizat în

conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011. Din punct de vedere procedural

stabilirea, calcularea și declararea contribuției se efectuează de către

persoanele obligate la plata acesteia pe baza informațiilor furnizate de

C.N.A.S. În acest sens furnizorii de servicii medicale (farmacii, unități

sanitare cu paturi, centre de dializă), în conformitate cu prevederile art. 5

alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare,

au obligația de a raporta consumul de medicamente care se suportă din bugetul

Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul

Ministerului Sănătății.

Pentru aceasta,

farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, potrivit contractului

cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de

asigurări sociale de sănătate, iar unitățile sanitare cu paturi și centrele de

dializă care utilizează medicamentele prevăzute în acest act normativ

raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, la

casele de asigurări de sănătate, consumul de medicamente pe baza formularelor

de raportare aprobate prin Ordin comun al Ministrului Sănătății și al

Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în termen de 30 de zile.

Subiecții plătitori ai contribuției trimestriale au obligația în conformitate

cu prevederile art. 5 alin. (3) din același act normativ de a stabili, calcula

și declara contribuția trimestrială pe baza informațiilor furnizate de C.N.A.S.

Pentru trimestrul II

2012, consumul trimestrial de medicamente s-a determinat în conformitate cu

prevederile art. 5 alin. (4), (5) și (6) din O.U.G. nr. 77/2011 pe baza datelor

raportate de casele de asigurări de sănătate privind consumul centralizat, al

raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu

paturi și centrele de dializă.

Datele transmise de

C.N.A.S. reprezintă consumul decontat în sistemul de asigurări sociale de

sănătate suportat din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de

sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

În susținerea

legalității modului de calcul al contribuției trimestriale mai invocă deciziile

Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a

O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unei

cheltuieli în domeniul sănătății, decizii prin care s-a statuat că adoptarea

O.U.G. nr. 77/2011 a fost justificată obiectiv de scop legitim în considerarea

unui interes major, respectiv pentru asigurarea unui acces neîntrerupt al

populației la medicamente, având în vedere dispozițiile art. 291 din Legea nr.

95/2006, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora C.N.A.S.

are obligația de a acoperi nevoile de servicii de sănătate ale persoanelor în

limita fondurilor disponibile.

Referitor la

susținerile instanței de fond în sensul includerii în lista anexată notificării

a unor medicamente pe care L.P. nu le-a comercializat niciodată în România, se

arată că reclamanta a procedat ea însăși la includerea în lista medicamentelor

pentru care apreciază că datorează contribuția trimestrială a acestor

medicamente. Faptul că prin acțiunea introductivă reclamanta susține că nu

datorează contribuția clawback pentru medicamentele înregistrate sub codurile

CIM nr. X3, X2, X4, reprezintă o dovadă clară a contradicției dintre

afirmațiile reclamantei și suportul probator respectiv, lista medicamentelor

pentru care se datorează contribuția trimestrială întocmită de către aceasta.

SC "L.P."

SA depune concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului ca

nefondat, menținerea soluției primei instanțe, ca temeinică și legală.

Examinând sentința

recurată în raport de motivele invocate și în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanța de fond a

admis acțiunea reclamantei având în vedere împrejurarea că în mod greșit în

calculul contribuției clawback a fost inclusă T.V.A., în acest fel fiind

încălcat principiul dublei impuneri, aspect reținut și de Curtea

Constituțională prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013.

Prin decizia

menționată a fost admisă excepția de neconstituționalitate referitoare la

formula de calcul a taxei de clawback constatându-se că sintagma "care include

și T.V.A." din cuprinsul art. 3

1

al O.U.G. nr. 77/2011 este

neconstituțională.

În condițiile în care

prin decizia Curții Constituționale s-a stabilit că includerea T.V.A. în

valoarea totală a vânzărilor de medicamente în raport de care se calculează

taxa clawback este neconstituțională, în mod corect prima instanță cu

respectarea dispozițiilor art. 157 alin. (4) din Constituția României, dar și a

dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a admis acțiunea

formulată de reclamantă motivat de faptul că în mod greșit la stabilirea taxei

de clawback a fost inclusă T.V.A. în valoarea vânzărilor de medicamente, în

acest fel fiind încălcat principiul dublei impuneri.

Susținerea recurentei

în sensul că decizia Curții Constituționale nu produce efecte în cauza de față

nu are fundament legal având în vedere atât dispozițiile constituționale, dar

și dispozițiile Legii nr. 47/1992, care prevăd în sarcina instanței obligația

de a aplica decizia Curții Constituționale începând cu data publicării în M. Of.

în toate procesele aflate pe rol.

Cum actele

administrative contestate au fost emise în considerarea dispozițiilor legale

declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013 și

ținând seama de caracterul obligatoriu al acestei decizii pentru instanță

criticile de nelegalitate invocate în acest sens de către recurenta-pârâtă apar

nefondate urmând a fi respinse ca atare.

S-a mai reținut de

către prima instanță în pronunțarea acestei hotărâri și inexistența unei

comunicări valabile a datelor necesare calculării indicelui VITR pentru

perioada de referință (trimestrul II al anului 2012), întrucât singura

comunicare a datelor necesare stabilirii indicelui VITR este cea făcută prin

notificarea aferentă trimestrului I a anului 2012 respectiv cea din 5 mai 2012

care însă a fost suspendată prin Sentința civilă 3806 din 6 iunie 2012. Prin

cererea de recurs formulată recurenta-pârâtă susține valabilitatea comunicării

datelor necesare calculării indicelui VITR și face trimitere în acest sens la Notificarea

din 5 mai 2012, notificare, care, așa cum a reținut și instanța de fond, a fost

suspendată prin Sentința civilă nr. 3806 din 6 iunie 2012, pronunțată în

Dosarul nr. 4291/2/2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 4717 din 28

martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și apoi anulată prin

Sentința civilă nr. 1539 din 30 aprilie 2013 pronunțată de către Curtea de Apel

București în Dosarul 5122/2/2012.

Nu s-a făcut dovada

trimiterii altei notificări după pronunțarea acestor hotărâri, astfel că

susținerile din cererea de recurs apar ca vădit nefondate.

Un alt motiv reținut

de prima instanță pentru anularea notificărilor îl reprezintă includerea în

baza de calcul a contribuției clawback a unor medicamente pe care reclamanta nu

le-a comercializat și care nu se regăsesc pe lista medicamentelor depusă de

societate în perioada de referință avută în vedere de emitentul actului

contestat sau care nu se regăsesc în lista celor a căror contravaloare se

suportă din Fondul unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul

Ministerului Sănătății, fapt ce a condus la creșterea în mod nejustificat a

bazei de calcul.

În privința

medicamentelor ce se regăsesc în lista anexă la Notificarea din 31 iulie 2012

emisă de C.N.A.S., prin cererea de recurs formulată se susține că toate

medicamentele se regăsesc în lista întocmită de SC "L.P." SA pentru

care se datorează contribuția trimestrială în baza prevederilor art. 4 din

O.U.G. nr. 77/2011 înregistrată la C.N.A.S. sub nr. X5 din 28 octombrie 2011.

Este vorba despre următoarele medicamente: S. 100 mg, C.L. 500 mg, C.L.A. 500

mg, A.F. 500 mg însă nu a depus la dosar aceste declarații sau alte probe din

care să rezulte comercializarea acestor medicamente și nici nu s-a probat

împrejurarea că au fost consultate bazele de date raportate și validate de

SIUI, verificare ce se impunea a fi efectuată în virtutea rolului activ

reglementat de art. 7 alin. (2) C. proc. fisc., ce obligă organul fiscal să

stabilească o corectă situație fiscală a contribuabilului.

Față de împrejurarea

că taxa clawback se calculează prin aplicarea unui procent "P" asupra

valorii consumului de medicamente suportat din Fondul național unic de

asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății și consumul aferent

vânzărilor fiecărui deținător a autorizației de punere pe piață a

medicamentelor și având în vedere că în cauză nu s-a demonstrat vânzarea de

către intimata-pârâtă a acestor medicamente, în perioada de referință, se

apreciază că în mod temeinic și legal prima instanță a stabilit că

recurenta-reclamantă prin notificările contestate a făcut un calcul greșit în

ceea ce privește cuantumul taxei clawback aferentă trimestrului II al anului

2012.

Pentru toate aceste

considerente recursul pârâtei apare nefondat urmând a fi respins în condițiile

prevăzute de art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 316 din același

cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.A.S. împotriva Sentinței civile nr. 2522 din 11 septembrie 2013

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 10 decembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ