ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 74/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta SC O.L.P. SA, în contradictoriu cu C.N.A.S., a formulat acțiune în anulare a notificării transmise pe cale electronică în data de 11 ianuarie 2012, prin care i s-a comunicat procentul de contribuție clawback aferent trim. IV din anul 2011 și bugetul de referință pentru medicamente, corespunzător aceleiași perioade de referință (trim. IV al anului 2011); anularea notificării din 10 februarie 2012 la care se face trimitere în comunicarea electronică din 11 februarie 2012; constatarea admisibilității excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G.

nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății și, pe cale de consecință, sesizarea în temeiul art. 29 alin. (4) a Legii nr. 47/1992 a Curții Constituționale a României. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1590 din 14 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei și anulate notificările din 11 februarie 2012 și Notificarea din 10 februarie 2012. Pentru a motiva această soluție instanța de fond a reținut că prin încheierea de ședință din 4 septembrie 2012 instanța a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G.

nr. 77/2011, iar prin Decizia nr. 1007 din 27 noiembrie 2012 a Curții Constituționale s-a respins ca inadmisibilă excepția. Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin notificarea trimisă pe cale electronică la data de 11 februarie 2012 și, respectiv, prin notificarea din 10 februarie 2012 s-au comunicat reclamantei procentul de contribuție clawback aferent trim. IV al anului 2011 și bugetul de referință pentru medicamente, corespunzător aceleiași perioade de referință (trim. IV al anului 2011). Din susținerile pârâtei, înserate în întâmpinare (fila 49 din dosar) reiese că la calcularea prețului de referință pentru medicamentele cuprinse în sub-listele A, B, secțiunile CI și C3 din sublista C din Anexa nr. 1 la H.G.

nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare, se are în vedere prețul maximal de vânzare cu T.V.A. S-a mai reținut că prin Decizia nr. 39/2013 Curtea Constituțională a statuat că sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 3 1 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/ 2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale, este neconstituțională.

Prin urmare, a apreciat instanța de fond că notificările contestate sunt lovite de nulitate, întrucât contribuția calculată în sarcina reclamantei a fost stabilită pe baza unei formule care include prețurile medicamentelor, inclusiv taxa pe valoarea adăugată. Curtea de apel a reținut, de asemenea, că pârâta invocă în apărare legislația secundară, însă și în acest caz devine aplicabil mutatis mutandis raționamentul exprimat în Decizia nr. 39/2013 a Curții Constituționale. Concluzia se impune prin faptul că art. 3 1 din ordonanță, după modificare, folosește un algoritm de calcul similar celui prevăzut în legislația secundară anterior modificării.

Or, din moment ce o reglementare legală este neconstituțională deoarece contravine principiului general valabil în materie fiscală conform căruia impozitele și taxele se aplică asupra materiei impozabile - venituri sau bunuri, nu și asupra celorlalte impozite, este logic că o reglementare din legislația secundară cu același conținut contravine aceluiași principiu. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.N.A.S. considerând că hotărârea este nelegală și netemeinică și s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivele de recurs s-a arătat că prin raportare la argumentele privind medicamentele precizate în acțiunea introductivă de instanță al căror termen de valabilitate urma să expire în perioada 4 ianuarie 2010 - 6 ianuarie 2011, acestea au fost evidențiate chiar de către reclamantă ca fiind medicamente pentru care datorează contribuția trimestrială, astfel cum rezultă din Declarația din 28 octombrie 2011 depusă conform art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011. Prin raportare la susținerile intimatei cu privire la faptul că în lista comunicată intimatei reclamante se regăsește un produs retras de pe piață încă din anul 2009, respectiv medicamentul Metropolol 100 mg. evidențiat în listă cu o valoare de 1.611 lei, s-a arătat că acesta se regăsește în lista medicamentelor pentru care intimata-reclamantă datorează contribuția trimestrială, depusă de aceasta la C.N.S.A.S.

cu adresa din 28 octombrie 2011 în baza art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 și că același medicament se regăsește și în Catalogul național al prețurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punerea pe piață - octombrie 2011, pag. 129. În ceea ce privește susținerile că sumele indicate în lista transmisă de către C.N.A.S. suportate din fondurile publice sunt mai mari decât sumele obținute de farmacii prin vânzarea acelorași produse în aceeași perioadă de referință, raportate prin studiile de piață efectuate de societatea SC C.R. SA s-a arătat de către recurenta-pârâtă că orice interpretare care excede normelor de interpretare legislativă nu intră în atribuțiile statuate de legislația în domeniu, iar aplicarea unor procedee de comparație cu date estimate, care exced dispozițiilor legale și nu pot fi considerate dovezi certe privind consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Cu privire la reținerile instanței de fond referitoare la introducerea T.V.A. în baza de calcul aferentă trim. IV 2011 s-a făcut referire la dispozițiile art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 și la dispozițiile Ordinului președintelui C.N.A.S. nr. 927/2011, ale Ordinului președintelui C.N.A.S./MS nr. 1518/890/2011 și ale Ordinului MS/președintele C.N.A.S. nr. 864/538/2011. Potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, obligația ce incumbă C.N.A.S.

este aceea de a transmite în format electronic deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanților legali ai acestora, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care se datorează contribuția, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, în condițiile în care consumul de medicamente de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate este calculat în baza prețului de referință suportat din bugetul F.N.U.A.S.S. și Ministerului Sănătății, care include și T.V.A. În consecință, s-a considerat că intimata nu poate invoca propria culpă cu privire la modul în care a calculat cuantumul contribuției clawback aferente trim.

IV 2011, având în vedere obligațiile ce-i incumbă potrivit prevederilor legale mai sus menționate, în condițiile în care consumul total trimestrial de medicamente a fost stabilit în conformitate cu prevederile legale în vigoare și că o eventuală includere a T.V.A. în taxa de clawback poate afecta cel mult declarația depusă de reclamant la A.N.A.F. și nicidecum notificarea emisă de C.N.A.S. în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Intimata-reclamantă a făcut precizări în legătură cu capacitatea și calitatea procesuală a societății reclamante-intimate și s-a arătat că între societățile SC O.L.P. SA, și SC L.P. SA a avut loc o fuziune prin absorbție și se impune ca societatea absorbantă SC L. SA să fie introdusă în cauză, preluând calitatea procesuală a SC O. SA.

3. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a fost investită cu soluționarea acțiunii în anulare formulată de reclamantă a notificărilor prin care i s-a comunicat procentul de contribuție clawback aferent trim. IV al anului 2011. Deși au fost invocate mai multe motive de anulare a notificării, instanța de fond a dispus admiterea cererii și anularea notificărilor ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 39/2013 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost completată prin O.U.G.

nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale, cu referire expresă la sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată de către Curtea Constituțională. În motivele de recurs, recurenta C.N.A.S. a formulat critici atât sub aspectul incidenței Deciziei nr. 39/2013 a Curții Constituționale, dar și în privința altor aspecte invocate de reclamantă dar nereținute ca motiv de anulare a notificărilor de către instanța de fond. În privința criticilor referitoare la introducerea T.V.A. în baza de calcul aferentă trimestrului IV 2011 se constată că acestea sunt nefondate. Instanța de fond a admis acțiunea având în vedere că prin Decizia nr. 39/2013 a Curții Constituționale s-a statuat că sintagma „care include și taxa pe valoarea adăugată” din cuprinsul art. 3 1 alin. (5) din O.U.G.

nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative este neconstituțională și s-a apreciat că notificările sunt nule pentru că acestea au stabilit contribuția reclamantei în baza unei formule care include T.V.A. Recurenta, în motivele de recurs a reluat prevederile legale din O.U.G. nr. 77/2011 și Ordinului președintelui C.N.A.S. nr. 927/2011 și că, în baza art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, stabilirea, calculul și declararea contribuției se efectuează de către persoanele obligate la plata acestora și că reclamanta nu-și poate invoca propria culpă, dar aceste susțineri nu au în vedere motivul pentru care instanța de fond a anulat notificările ce vizau plata contribuției pentru trim.

IV 2011. Este adevărat că reclamanta avea obligația, pe baza informațiilor furnizate de C.N.A.S., să stabilească, să calculeze și să declare contribuția, dar pentru că art. 3 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 prevedea, la momentul depunerii declarațiilor că prețul de referință include și T.V.A. și cum ulterior a fost declarată ca neconstituțională tocmai sintagma „care include și taxa pe valoare adăugată”, notificarea pentru trim. IV 2011, în care este inclus și T.V.A., nu poate fi menținută tocmai sub acest aspect al includerii T.V.A. Dacă s-ar accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna că, deși textul legal în baza căruia a fost emisă notificare a fost declarat parțial ca fiind neconstituțional, notificarea să nu poată fi anulată numai pentru că la momentul emiterii sale legea prevedea și includerea T.V.A.

S-ar nesocoti în același timp dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție care prevăd că „deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of. al României și că de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”, dar și ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, conform cărora deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Pornind de la aceste dispoziții, în mod corect, instanța de fond a dispus anularea notificărilor pentru trim. IV 2011 pentru că acestea conțin și T.V.A.

În raport de caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, deciziile de admitere a excepțiilor de neconstituționalitate sunt obligatorii pentru autoritățile publice și urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării, dar și pentru instanța de judecată, în cauzele aflate pe rolul acestora la momentul publicării deciziei Curții Constituționale, iar acestea sunt obligate să le aplice în cazul în care dispozițiile declarate ca neconstituționale sunt incidente. Aceasta nu echivalează cu o aplicare retroactivă, deoarece raporturile juridice în discuție nu s-au definitivat, fiind contestate de cei interesați, astfel că nu pot fi încadrate în categoria situațiilor juridice trecute la care nu se aplică legea nouă.

Această interpretare a fost consacrată în jurisprudența Curții Constituționale, care a stabilit că deciziile sale de admitere a unei excepții de neconstituționalitate sunt obligatorii pentru autoritățile publice și urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării, iar de instanțele de judecată în cauzele pendinte la momentul publicării în care respectivele dispoziții sunt aplicabile (Decizia nr. 223 din 13 martie 2012 a Curții Constituționale). Referitor la criticile din motivele de recurs formulate prin raportare la argumentele privind medicamentele precizate în acțiunea introductivă de instanță al căror termen de valabilitate urma să expire în perioada 4 ianuarie 2010 - 6 ianuarie 2011 și pentru produsul retras de pe piață încă din anul 2009, acestea nu vor mai fi analizate deoarece nu au făcut obiectul analizei instanței de fond și vizează aspecte de nelegalitate invocate în cadrul acțiunii adresate instanței de fond.

În raport de soluția instanței de fond și motivul pentru care s-a dispus anularea notificării, recurenta va putea emite, în condițiile legii, o nouă notificare, în raport de volumul încasărilor și al vânzărilor, dar care să nu includă T.V.A., așa cum a stabilit instanța de contencios constituțional. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.A.S. împotriva sentinței civile nr. 1590 din 14 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2015.