ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 74/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 74/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

București, reclamanta SC O.L.P. SA, în contradictoriu cu C.N.A.S., a formulat

acțiune în anulare a notificării transmise pe cale electronică în data de 11

ianuarie 2012, prin care i s-a comunicat procentul de contribuție clawback

aferent trim. IV din anul 2011 și bugetul de referință pentru medicamente,

corespunzător aceleiași perioade de referință (trim. IV al anului 2011);

anularea notificării din 10 februarie 2012 la care se face trimitere în

comunicarea electronică din 11 februarie 2012; constatarea admisibilității

excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011 privind

stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății

și, pe cale de consecință, sesizarea în temeiul art. 29 alin. (4) a Legii nr. 47/1992

a Curții Constituționale a României.

de fond

Prin sentința civilă nr.

1590 din 14 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei și anulate

notificările din 11 februarie 2012 și Notificarea din 10 februarie 2012.

Pentru a motiva

această soluție instanța de fond a reținut că prin încheierea de ședință din 4

septembrie 2012 instanța a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția

de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011, iar prin Decizia nr.

1007 din 27 noiembrie 2012 a Curții Constituționale s-a respins ca inadmisibilă

excepția.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că prin notificarea trimisă pe cale electronică la data de 11 februarie

2012 și, respectiv, prin notificarea din 10 februarie 2012 s-au comunicat

reclamantei procentul de contribuție clawback aferent trim. IV al anului 2011 și

bugetul de referință pentru medicamente, corespunzător aceleiași perioade de

referință (trim. IV al anului 2011).

Din susținerile

pârâtei, înserate în întâmpinare (fila 49 din dosar) reiese că la calcularea

prețului de referință pentru medicamentele cuprinse în sub-listele A, B, secțiunile

CI și C3 din sublista C din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 720/2008 pentru aprobarea

Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare

medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală,

pe bază de prescripție medicală în sistemul asigurărilor sociale de sănătate,

cu modificările și completările ulterioare, se are în vedere prețul maximal de

vânzare cu T.V.A.

S-a mai reținut că

prin Decizia nr. 39/2013 Curtea Constituțională a statuat că sintagma "care

include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 3

1

alin.

(5) al O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea

unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost completată prin O.U.G.

nr. 110/ 2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative în

domeniile sănătății și protecției sociale, este neconstituțională.

Prin urmare, a

apreciat instanța de fond că notificările contestate sunt lovite de nulitate,

întrucât contribuția calculată în sarcina reclamantei a fost stabilită pe baza

unei formule care include prețurile medicamentelor, inclusiv taxa pe valoarea

adăugată.

Curtea de apel a reținut,

de asemenea, că pârâta invocă în apărare legislația secundară, însă și în acest

caz devine aplicabil mutatis mutandis raționamentul exprimat în Decizia nr. 39/2013

a Curții Constituționale. Concluzia se impune prin faptul că art. 3

1

din ordonanță, după modificare, folosește un algoritm de calcul similar celui

prevăzut în legislația secundară anterior modificării. Or, din moment ce o

reglementare legală este neconstituțională deoarece contravine principiului

general valabil în materie fiscală conform căruia impozitele și taxele se aplică

asupra materiei impozabile - venituri sau bunuri, nu și asupra celorlalte

impozite, este logic că o reglementare din legislația secundară cu același conținut

contravine aceluiași principiu.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta C.N.A.S. considerând că hotărârea este

nelegală și netemeinică și s-a solicitat admiterea recursului, casarea

sentinței atacate și respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivele de recurs

s-a arătat că prin raportare la argumentele privind medicamentele precizate în

acțiunea introductivă de instanță al căror termen de valabilitate urma să

expire în perioada 4 ianuarie 2010 - 6 ianuarie 2011, acestea au fost

evidențiate chiar de către reclamantă ca fiind medicamente pentru care

datorează contribuția trimestrială, astfel cum rezultă din Declarația din 28

octombrie 2011 depusă conform art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011.

Prin raportare la

susținerile intimatei cu privire la faptul că în lista comunicată intimatei

reclamante se regăsește un produs retras de pe piață încă din anul 2009,

respectiv medicamentul Metropolol 100 mg. evidențiat în listă cu o valoare de 1.611

lei, s-a arătat că acesta se regăsește în lista medicamentelor pentru care

intimata-reclamantă datorează contribuția trimestrială, depusă de aceasta la C.N.S.A.S.

cu adresa din 28 octombrie 2011 în baza art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011

și că același medicament se regăsește și în Catalogul național al prețurilor

medicamentelor de uz uman autorizate de punerea pe piață - octombrie 2011, pag.

129.

În ceea ce privește

susținerile că sumele indicate în lista transmisă de către C.N.A.S. suportate

din fondurile publice sunt mai mari decât sumele obținute de farmacii prin

vânzarea acelorași produse în aceeași perioadă de referință, raportate prin

studiile de piață efectuate de societatea SC C.R. SA s-a arătat de către

recurenta-pârâtă că orice interpretare care excede normelor de interpretare

legislativă nu intră în atribuțiile statuate de legislația în domeniu, iar

aplicarea unor procedee de comparație cu date estimate, care exced

dispozițiilor legale și nu pot fi considerate dovezi certe privind consumul

centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de

asigurări sociale de sănătate.

Cu privire la

reținerile instanței de fond referitoare la introducerea T.V.A. în baza de

calcul aferentă trim. IV 2011 s-a făcut referire la dispozițiile art. 3 alin.

(3) din O.U.G. nr. 77/2011 și la dispozițiile Ordinului președintelui C.N.A.S. nr.

927/2011, ale Ordinului președintelui C.N.A.S./MS nr. 1518/890/2011 și ale

Ordinului MS/președintele C.N.A.S. nr. 864/538/2011.

Potrivit art. 5 alin.

(7) din O.U.G. nr. 77/2011, obligația ce incumbă C.N.A.S. este aceea de a

transmite în format electronic deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață

a medicamentelor sau reprezentanților legali ai acestora, până la finele lunii

următoare expirării trimestrului pentru care se datorează contribuția, consumul

centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de

asigurări sociale de sănătate, în condițiile în care consumul de medicamente de

care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de

prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate este

calculat în baza prețului de referință suportat din bugetul F.N.U.A.S.S. și Ministerului

Sănătății, care include și T.V.A.

În consecință, s-a

considerat că intimata nu poate invoca propria culpă cu privire la modul în

care a calculat cuantumul contribuției clawback aferente trim. IV 2011, având

în vedere obligațiile ce-i incumbă potrivit prevederilor legale mai sus

menționate, în condițiile în care consumul total trimestrial de medicamente a

fost stabilit în conformitate cu prevederile legale în vigoare și că o

eventuală includere a T.V.A. în taxa de clawback poate afecta cel mult declarația

depusă de reclamant la A.N.A.F. și nicidecum notificarea emisă de C.N.A.S. în

conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Intimata-reclamantă a

făcut precizări în legătură cu capacitatea și calitatea procesuală a societății

reclamante-intimate și s-a arătat că între societățile SC O.L.P. SA, și SC L.P.

SA a avut loc o fuziune prin absorbție și se impune ca societatea absorbantă SC

L. SA să fie introdusă în cauză, preluând calitatea procesuală a SC O. SA.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a

fost investită cu soluționarea acțiunii în anulare formulată de reclamantă a

notificărilor prin care i s-a comunicat procentul de contribuție clawback

aferent trim. IV al anului 2011.

Deși au fost invocate

mai multe motive de anulare a notificării, instanța de fond a dispus admiterea

cererii și anularea notificărilor ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 39/2013

referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

31 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru

finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost completată

prin O.U.G. nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative

în domeniile sănătății și protecției sociale, cu referire expresă la sintagma

"care include și taxa pe valoarea adăugată de către Curtea

Constituțională.

În motivele de

recurs, recurenta C.N.A.S. a formulat critici atât sub aspectul incidenței

Deciziei nr. 39/2013 a Curții Constituționale, dar și în privința altor aspecte

invocate de reclamantă dar nereținute ca motiv de anulare a notificărilor de

către instanța de fond.

În privința

criticilor referitoare la introducerea T.V.A. în baza de calcul aferentă

trimestrului IV 2011 se constată că acestea sunt nefondate.

Instanța de fond a

admis acțiunea având în vedere că prin Decizia nr. 39/2013 a Curții

Constituționale s-a statuat că sintagma „care include și taxa pe valoarea

adăugată” din cuprinsul art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011

privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în

domeniul sănătății, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011 pentru

modificarea și completarea unor acte normative este neconstituțională și s-a

apreciat că notificările sunt nule pentru că acestea au stabilit contribuția

reclamantei în baza unei formule care include T.V.A.

Recurenta, în

motivele de recurs a reluat prevederile legale din O.U.G. nr. 77/2011 și

Ordinului președintelui C.N.A.S. nr. 927/2011 și că, în baza art. 5 alin. (3)

din O.U.G. nr. 77/2011, stabilirea, calculul și declararea contribuției se

efectuează de către persoanele obligate la plata acestora și că reclamanta

nu-și poate invoca propria culpă, dar aceste susțineri nu au în vedere motivul

pentru care instanța de fond a anulat notificările ce vizau plata contribuției

pentru trim. IV 2011.

Este adevărat că

reclamanta avea obligația, pe baza informațiilor furnizate de C.N.A.S., să

stabilească, să calculeze și să declare contribuția, dar pentru că art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 prevedea, la momentul depunerii declarațiilor

că prețul de referință include și T.V.A. și cum ulterior a fost declarată ca

neconstituțională tocmai sintagma „care include și taxa pe valoare adăugată”,

notificarea pentru trim. IV 2011, în care este inclus și T.V.A., nu poate fi

menținută tocmai sub acest aspect al includerii T.V.A.

Dacă s-ar accepta

punctul de vedere al recurentei ar însemna că, deși textul legal în baza căruia

a fost emisă notificare a fost declarat parțial ca fiind neconstituțional,

notificarea să nu poată fi anulată numai pentru că la momentul emiterii sale

legea prevedea și includerea T.V.A.

S-ar nesocoti în același

timp dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție care prevăd că „deciziile

Curții Constituționale se publică în M. Of. al României și că de la data

publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”, dar și ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind

organizarea și funcționarea Curții Constituționale, conform cărora deciziile

Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru

viitor.

Pornind de la aceste

dispoziții, în mod corect, instanța de fond a dispus anularea notificărilor

pentru trim. IV 2011 pentru că acestea conțin și T.V.A.

În

raport de caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale,

deciziile de admitere a excepțiilor de neconstituționalitate sunt obligatorii

pentru autoritățile publice și urmează a fi aplicate de acestea de la data

publicării, dar și pentru instanța de judecată, în cauzele aflate pe rolul

acestora la momentul publicării deciziei Curții Constituționale, iar acestea sunt

obligate să le aplice în cazul în care dispozițiile declarate ca

neconstituționale sunt incidente.

Aceasta nu echivalează

cu o aplicare retroactivă, deoarece raporturile juridice în discuție nu s-au

definitivat, fiind contestate de cei interesați, astfel că nu pot fi încadrate

în categoria situațiilor juridice trecute la care nu se aplică legea nouă.

Această interpretare

a fost consacrată în jurisprudența Curții Constituționale, care a stabilit că

deciziile sale de admitere a unei excepții de neconstituționalitate sunt obligatorii

pentru autoritățile publice și urmează a fi aplicate de acestea de la data

publicării, iar de instanțele de judecată în cauzele pendinte la momentul

publicării în care respectivele dispoziții sunt aplicabile (Decizia nr. 223 din

13 martie 2012 a Curții Constituționale).

Referitor la

criticile din motivele de recurs formulate prin raportare la argumentele

privind medicamentele precizate în acțiunea introductivă de instanță al căror

termen de valabilitate urma să expire în perioada 4 ianuarie 2010 - 6 ianuarie 2011

și pentru produsul retras de pe piață încă din anul 2009, acestea nu vor mai fi

analizate deoarece nu au făcut obiectul analizei instanței de fond și vizează

aspecte de nelegalitate invocate în cadrul acțiunii adresate instanței de fond.

În raport de soluția

instanței de fond și motivul pentru care s-a dispus anularea notificării,

recurenta va putea emite, în condițiile legii, o nouă notificare, în raport de

volumul încasărilor și al vânzărilor, dar care să nu includă T.V.A., așa cum a

stabilit instanța de contencios constituțional.

De aceea, în baza art.

312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.A.S. împotriva sentinței civile nr. 1590 din 14 mai 2013 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2015.