ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4112/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat:

- anularea în parte a Deciziei nr. 3110 din 27 ianuarie 2015;

- constatarea calității reclamantei, A., de persoană îndreptățită să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 94/2000 pentru întreg imobilul situat în municipiul Satu Mare, înscris în cartea funciară nr. 5781 a localității Satu Mare, nr. top. x, fostă proprietate comunitară evreiască preluată abuziv de către statul român;

- acordarea de despăgubiri către reclamanta pentru întreg terenul înscris în cartea funciară nr. 5781 a localității Satu Mare, nr. top. x;

- anularea în parte a Deciziei nr. 3110 din 27 ianuarie 2015;

- constatarea dreptului reclamantei de persoană îndreptățită să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 94/2000 pentru întreg imobilul situat în municipiul Satu Mare, înscris în cartea funciară nr. 5781 a localității Satu Mare, nr. top. 913, fostă proprietate comunitară evreiască preluată abuziv de către statul român și obligarea Comisiei speciale de retrocedare să emită dispoziție privind acordarea de despăgubiri pentru întreg Imobilul descris anterior.

Reclamanta, A., a solicitat, de asemenea, prin cererea introductivă de instanță menținerea dispozițiilor din decizia contestată referitoare la constatarea calității de persoană îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii pentru imobilul teren în suprafață de 191 m.p. situat în municipiul Satu Mare, str. B., înscris în cartea funciară nr. 5781, nr. top. 913/1 și plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 136/CA/2015 - PI din 28 septembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de netimbrare a acțiunii, invocată din oficiu și a anulat acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, ca netimbrată.

Împotriva sentinței civile nr. 136/CA/2015 - PI din 28 septembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 din Noul C. proc. civ. și solicitând casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că dispozițiile C. proc. civ. prevede ca procedură prealabilă, premergătoare fazei cercetării și dezbaterii procesului, procedura verificării și regularizării cererii prin care instanța sesizată verifică dacă cerere prin care a fost învestită îndeplinește cerințele de formă și de fond prevăzute de Noul C. proc. civ.

Astfel, la art. 200 din Noul C. proc. civ. se prevede:

"Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 - 197. Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 - 197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii."

Având în vedere aceste aspecte, precum și solicitarea instanței de fond prin care i s-a pus în vedere obligativitatea timbrării, recurenta consideră că sunt incidente dispozițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru potrivit cărora:

"Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru."

Dreptul comun în materia soluționării raporturilor juridice litigioase reprezentat de C. proc. civ. statuează cu valoare de principiu faptul că:

- art. 148 alin. (6) din C. proc. civ.:

"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel";

- art. 91 din C. proc. civ.:

"Dispozițiile cuprinse în legi speciale privind scutirea de taxe, tarife, comisioane sau cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri luate în vederea administrării creanțelor fiscale rămân aplicabile";

- art. 197 din C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Referitor la aplicarea acestor dispoziții recurenta precizează că, actul normativ cu aplicabilitate generală în materia stabilirii taxelor judiciare de timbru, reprezentat de O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, prevede la art. 16 lit. a) faptul că:

"În materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxează după cum urmează:

a) cererile pentru anularea actului sau, după caz, recunoașterea dreptului pretins, precum și pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverințe sau a oricărui altui înscris - 50 RON".

Din motivarea în fapt și în drept a cererii introductive de instanță rezultă că acțiunea are ca temei juridic O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, fiind scutită de la obligația achitării taxei judiciare de timbru prin act normativ special.

Cu privire la acest aspect învederează că deși acțiunea introductivă de instanță are natura unei acțiuni în contencios administrativ, acesteia nu îi este aplicabilă obligativitatea timbrării, fiind scutită de această obligație potrivit unui act normativ special.

Acest lucru a fost reținut cu valoare de autoritate de lucru judecat în procedura regularizării cererii de chemare în judecată prin încheierea de admitere a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru pronunțată în camera de consiliu de către un alt complet competent, potrivit legii, să o soluționeze.

Față de aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a solicitat respingerea recursului reclamantului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin încheierea de ședință din data de 27 aprilie 2017, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 22 iunie 2017, având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, s-a considerat, de către toți membrii completului că, față de obiectul pricinii, anulare act administrativ, neexistând o jurisprudență constantă la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul nu poate fi soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) sau (6) din C. proc. civ. și s-a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citarea părților la data de 15.12.2017.

Analizând sentința atacată, în raport de înscrisurile depuse la dosar și prin prisma criticilor expuse în cererea de recurs, precum și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte va admite recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanșat de recurenta-reclamantă are ca obiect verificarea legalității Deciziei nr. 3110 din 27 ianuarie 2015 emisă de Comisia Specială de Retrocedare prin care: (art. 1) s-a respins cererea de retrocedare depusă de A., referitoare la restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 191 m.p. situat în municipiul Satu Mare, județul Satu Mare, înscris în cartea funciară veche nr. 5781 a localității Satu Mare, nr. top. 913/1, cu motivarea că această retrocedare nu este posibilă întrucât, imobilul, teren, este ocupat de construcții edificate ulterior momentului preluării abuzive, conform art. 1 alim. 4 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare; (art. 3) s-a respins opțiunea solicitantei cu privire la acordarea de măsuri compensatorii pentru clădirea demolată care s-a aflat pe terenul descris, cu motivarea că potrivit art. 1 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu pct. 3 din Normele metodologice corespunzătoare articolului menționat, construcțiile demolate nu fac obiectul O.U.G. nr. 94/2000.

Prima instanță a anulat acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, ca netimbrată.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

6.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 5 din Noul C. proc. civ.: ("când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității").

Înalta Curte constată că, pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate este necesar ca instanța să fi încălcat prin hotărârea dată, regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, eventual necitarea părții pentru termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile, situație care nu se regăsește în cauza de față.

6.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 7 din Noul C. proc. civ.: ("când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat").

Acest motiv de recurs subzistă în cauza de față și va fi admis.

Verificând conținutul sentinței atacate, în raport de actele dosarului de fond, Înalta Curte constată că prin adresa emisă în baza rezoluției din data de 23.04.2015 reclamantei i s-a pus în vedere că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, are obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 50 Ron, sub sancțiunea anulării cererii, precum și posibilitatea de a formula în condițiile legii, cererea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

La data de 28.04.2015, reclamanta A. a formulat cerere prin care a solicitat reexaminarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON.

Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 30 aprilie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de reexaminare formulată de petenta A. în dosar nr. x/2015/a1 și, în consecință, a constatat că acțiunea formulată este scutită de plata taxei de timbru.

Așa fiind, neobservând soluția pronunțată asupra cererii de reexaminare a taxei de timbru și având în vedere dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a încălcat autoritatea de lucru judecat a cererii privind reexaminarea taxei judiciare de timbru, soluționând cauza prin admiterea excepției de netimbrare.

6.3. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material")

Prin invocarea acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În cauza de față instanța de judecată nu a intrat în cercetarea fondului și nu a făcut verificări asupra legalității Deciziei nr. 3110 din 27 ianuarie 2015 emisă de Comisia Specială de Retrocedare prin prisma dispozițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, aspect în raport de care, Înalta Curte constată neîntemeiat acest motiv de recurs.

În concluzie, pentru considerentele arătate și constatând că problema timbrajului a fost rezolvată, iar instanța de judecată nu a intrat în cercetarea fondului, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 136/CA/2015-PI din 28 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2017.