ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3759/2017

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin încheierea de ședință nr. 2940 din 1 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost strămutată judecarea cauzei care formează obiectul dosar nr. x/2015 de la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la Curtea de Apel Tg-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin sentința nr. 273/CA din 14.03.2016 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2015, s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Brașov și, în consecință, s-a dispus anularea parțială a Deciziei de impunere nr. 1400 din 4 septembrie 2015, emisă de pârâta D.G.R.F.P. Brașov, respectiv dispozițiile deciziei, privind obligarea la plată a reclamantului pentru suma de 13.435,60 RON și a dobânzilor și penalităților aferente. 1.

Împotriva acestei hotărâri și a încheierii de ședință publică din data de 01.03.2016, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs pârâta D.G.R.F.P. Brașov, solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a sentinței atacate și, în urma rejudecării cauzei, admiterea cu prioritare a excepției lipsei procedurii prealabile invocate prin întâmpinare în fața instanței de fond, fiind invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Recurenta-pârâtă a învederat faptul că printr-o interpretare și aplicare eronată a legii, instanța fondului a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocate prin întâmpinare și a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de intimatul-reclamant, reținând în mod greșit lipsa calității de funcționar public a acestuia, fără a mai analiza fondul cauzei. De asemenea, instanța de fond a apreciat ca fiind nelegală angajarea răspunderii civile a reclamantului, reținând în mod greșit că instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin reprezentant, față de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, însă prin aceste dispoziții sunt reglementate gradele profesionale ale funcțiilor publice de execuție. Prin întâmpinare, intimatul-pârât A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea în totalitate a dispozițiilor sentinței nr. 273/CA din 14.03.2016 pronunțată de Tribunalul Brașov. În considerente, s-a arătat că prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 constituie o considerabilă excepție de la regula obligativității parcurgerii procedurii prealabile, regulă instituită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Intimatul-reclamant a arătat că prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 reprezintă doar o excepție de la regula stabilită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și nu se poate completa cu aceste prevederi, excepția invocată neavând fundament legal, prima instanță respingând-o în mod corect. 1.

Prin Decizia nr. 54/R din 01.02.2017, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul, a casat hotărârea atacată și, rejudecând cauza, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că, prin decizia de imputare nr. 1400 din 4 septembrie 2015 emisă de D.G.R.F.P. Brașov, s-a dispus obligarea intimatului-reclamant la plata sumei de 13.435,60 RON cu titlu de prejudiciu cauzat, la care se adaugă dobânzi și majorări/penalități de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata și până la data recuperării sumei. Curtea a reținut că nu se poate susține că intenția legiuitorului a fost aceea de a menține timp de 3 ani (în situația în care s-ar considera că se aplică termenul general de prescripție pentru atacarea actului administrativ, și nu cel special, adică situația în care atacarea ordinului/dispoziției de imputare nu ar fi supusă condițiilor și termenelor stabilite de Legea nr. 554/2004), incertitudinea asupra caracterului actului administrativ prin care s-a angajat răspunderea materială a funcționarului public, până la expirarea acestui termen. S-a statuat că, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, îndeplinirea procedurii prealabile este obligatorie în speță, în sensul că înainte de a se adresa instanței competente, persoana care se consideră vătămată prin emiterea unui act administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia. Numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiție de admisibilitate a acțiunii în contenciosul administrativ conform art. 193 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004, petentul, dacă se consideră în continuare nemulțumit sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil a refuzat să răspundă, poate formula acțiune în contencios administrativ, iar în aceste condiții, dreptul la acțiune în sens material se naște după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamația administrativă sau după expirarea termenului legal pentru soluționarea cererii. În speță, Curtea a reținut că intimatul-reclamant înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ cu cererea de anulare parțială a deciziei de impunere nr. x din 4 septembrie 2015 emisă de D.G.R.F.P. Brașov nu a parcurs procedura prealabilă, deși avea această obligație legală, conform dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar soluția de respingere a excepției inadmisibilității de către instanța de fond, prin trimitere la dispozițiile art. 15 din Legea nr. 188/1999, străine de chestiunea litigioasă tranșată prin încheierea de ședință publică din 1.03.2016, este în mod vădit nelegală. 2. Cererea de revizuire. Cererea de sesizare a Curții Constituționale 2.1 Împotriva Deciziei nr. 54 din 01 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosar nr. x/2015 a formulat revizuire A., solicitând admiterea acesteia, cu anularea în tot a deciziei și, pe cale de consecință, respingerea recursului declarat de către D.G.R.F.P. Brașov, cu menținerea sentinței civile nr. 273/CA din 14.03.2016 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr. x/2015, invocându-se ca temei de drept dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 2.2. La data de 21 februarie 2017, revizuentul A. a depus la dosar o cerere prin care invocă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la principiile fundamentale privind accesul liber la justiție statuat prin art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constituția României. În motivarea excepției a arătat că, prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., legiuitorul a prevăzut ca motiv de revizuire contradictorialitatea de hotărâri, iar atingerile aduse autorității de lucru judecat prevăzută la art. 430 C. proc. civ. constituie un motiv suficient și necesar pentru ca orice parte să poată cere reformarea hotărârii judecătorești pe calea extraordinară de atac. Principiul autorității de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară dată într-un alt proces. A mai invocat dispozițiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., susținând că hotărârea judecătorească care soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Drept urmare, se pune problema motivației pentru care cererea de revizuire întemeiată pe contradictorialitate de hotărâri poate fi îndreptată împotriva unei hotărâri numai dacă aceasta evocă fondul, în condițiile în care autoritatea de lucru judecat protejează și acele hotărâri care dezleagă unele excepții procesuale (ex. inadmisibilitatea). În atare situație, revizuentul a considerat că interdicția de drept amintită anterior, reglementată de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aduce atingere dreptului fundamental la liberul acces la justiție, îngrădind nejustificat accesul părților la calea extraordinară de atac a revizuirii, în cazul în care autoritatea de lucru judecat privește o excepție procesuală, invocându-se Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015 a Curții Constituționale. 3. Soluția instanței asupra revizuirii. Soluția instanței asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale. Cauza având ca obiect cererea de revizuire a fost strămutată de la Curtea de Apel Brașov la Curtea de Apel Pitești prin încheierea de ședință nr. 1146 din 22 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin Decizia nr. 564 din 15 mai 2017, Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. A respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. x din 1 februarie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș din Dosar nr. x/2015.

Calea de atac exercitată La data de 16 mai 2017, revizuentul A. a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 564/2017 a Curții de Apel Pitești, criticând atât soluția de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, cât și soluția de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă. În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ. 4.1. Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale, a solicitat casarea soluției de respingere ca inadmisibilă și să se constate că nu este incident niciun motiv care să determine acest caracter al excepției de neconstituționalitate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și (3) ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. A arătat că de soluționarea aceste excepții ținea, de esență, admisibilitatea cererii de revizuire în ansamblul său, fiind o încălcare a dreptului fundamental la apărare faptul ca instanța să-i respingă singura cerere, singura cale care putea demonstra caracterul admisibil al cererii de revizuire. Astfel, a solicitat îndreptarea deciziei Curții de Apel Pitești și a-i permite dovedirea admisibilității cererii de revizuire prin transmiterea spre competentă soluționare a excepției de neconstituționalitate către Curtea Constituțională.

Apărările intimatei-pârâte Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, atât în ceea ce privește soluția de respingere a sesizării Curții Constituționale, cât și pe soluția de respingere a revizuirii, ca inadmisibilă.

Decizia instanței de control judiciar asupra recursului vizând respingerea sesizării Curții Constituționale 6.1. Sesizată cu soluționarea recursului formulat de recurentul-revizuent A. împotriva respingerii, ca inadmisibilă, a sesizării Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pronunțată prin Decizia nr. 564 din 15 mai 2017 a Curții de Apel Pitești, avându-se în vedere celeritatea soluționării acestui recurs, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte a acordat primul termen al condicii de judecată pentru soluționare, neimpunându-se parcurgerea procedurii de filtrare prevăzute de art. 493 C. proc. civ. 6.2. Înalta Curte, verificând decizia recurată, constată că recursul vizând soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 republicată: "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Din interpretarea logico-juridică a prevederilor citate rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiții în mod cumulativ: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Articolul a cărui neconstituționalitate este invocată de recurent are următorul conținut: "Art. 508 - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri; (...)." Recurentul-revizuent critică, în esență, acest articol din perspectiva unei așa-zise încălcări a accesului la justiție, susținând că obiect al revizuirii reglementate de pct. 8 al art. 508 pot fi doar hotărârile definitive potrivnice pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul. Astfel, în opinia recurentului, hotărârile care nu evocă fondul, dar care statuează asupra unei excepții procesuale, sunt excluse de la calea de atac a revizuirii întemeiate pe pct. 8, deși autoritatea de lucru judecat, conform art. 430 alin. (1) C. proc. civ., protejează și acele hotărâri care dezleagă unele excpeții procesuale (ca, de exemplu, inadmisibilitatea). 6.3. Înalta Curte constată că obiectul sesizării Curții Constituționale formulate de recurentul-revizuent, așa-zisa neconstituționalitate a alin. (1) pct. 8 al art. 508 C. proc. civ., este explicitat de art. 508 alin. (2) C. proc. civ., care dispune: "(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul." Deci, textul legal menționează, în mod expres, faptul că pentru motivele prevăzute la alin. (1) pct. 7-10 (a se citi punctele 7, 8, 9 și 10) sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul. Prin urmare, același articol a cărui neconstituționalitate este invocată de recurentul-revizuent, art. 508 C. proc. civ., prevede, la alin. (2), exact ceea ce recurentul urmărește să obțină prin invocarea excepției de neconstituționalitate, respectiv includerea în obiectul revizuirii reglementate de pct. 8 - hotărâri definitive potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat -, și a hotărârilor care nu evocă fondul. Deci, în cauză, nu este îndeplinită condiția legăturii normei vizate de excepția de neconstituționalitate cu cauza, recurentul interpretând trunchiat dispozițiile art. 508 C. proc. civ. 6.4. În ceea ce privește soluționarea recursului revizuentului A. formulat împotriva soluției pronunțate prin Decizia nr. 564/2017 a Curții de Apel Pitești, de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că se impune parcurgerea procedurii de filtrare a recursului, urmând a fi întocmit și comunicat raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 C. proc. civ.