ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2922/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda, sub Dosar nr. x din 6 decembrie 2016, petentul A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Brașov anularea procesului-verbal de contravenție nr. x întocmit la data de 18 noiembrie 2016 de către intimat, prin care petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției de conducere a unui autovehicul pe drumurile din România fără a deține rovinietă valabilă; în subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

2.1. Prin Sentința nr. 639 din 6 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoria Turda s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de intimat și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a considerat că dispozițiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 care stabilesc că "împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta" sunt imperative, fiind vorba despre o competență teritorială exclusivă, cu caracter absolut pe care părțile nu o pot înlătura.

2.2. Prin Sentința nr. 6987 din 29 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Brașov s-a admis excepția necompetentei teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Brașov a reținut că instanța competentă să soluționeze cauza este, conform art. 10 și art. 10<SUP>1</SUP>

din O.G. nr. 15/2002, instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul petentul.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu plângerea contravențională formulată de reclamantul A. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria nr. x din data de 18 noiembrie 2016 emis de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Brașov, prin care acesta a fost sancționat pentru că a condus ansamblul de vehicule format din autoutilitara marca x cu nr. de înmatriculare x și semiremorca cu nr. de înmatriculare x, pe DN 13 km 11, județul Brașov, dinspre Brașov spre Sighișoara, iar, în momentul controlului efectuat s-a constatat, cu terminalul de interogare a bazei de date CNADNR (cu aparatul PDA seria CHOCUA nr. 290779), că autoutilitara marca x cu nr. de înmatriculare x nu deține rovinietă valabilă pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, contravenție prevăzută la art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 și sancționată conform art. 8 alin. (32) din același act normativ.

Înalta Curte reține că, potrivit prevederilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier contravențiilor prevăzute la art. 8, între care este și "fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă . . . . . . . . . ." care formează obiectul procesului-verbal contestat în cauza ce face obiectul prezentului dosar, le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

Conform dispozițiilor art. 10<SUP>1</SUP>

din același act normativ, prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cazul contravenienților cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau își are sediul.

Înalta Curte constată că din actele dosarului rezultă că petentul are domiciliul în municipiul Câmpia Turzii, județ Cluj, localitate care se găsește în raza teritorială a Judecătoriei Turda.

Așadar, potrivit dispozițiilor art. 10 și art. 10<SUP>1</SUP>

din O.G. nr. 15/2002, instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Judecătoriei Turda.

II.Temeiul legal al regulatorului de competență

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Turda.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Brașov în favoarea Judecătoriei Turda.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM