ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5569/2019

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Dată

Tip

Sursă

19/11/2015

Cerere de chemare în judecată

Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei

15/02/2016

Cerere

Reclamant - ARHIEPISCOPIA SUCEVEI ȘI RĂDĂUȚILOR SUCEAVA PRIN ARHIEPISCOP

07/07/2016

Cerere de recurs

Reclamant - ARHIEPISCOPIA SUCEVEI ȘI RĂDĂUȚILOR SUCEAVA PRIN ARHIEPISCOP, Reclamant - FONDUL BISERIC

29/08/2016

Întâmpinare

Intimat - COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE CARE AU APARȚINUT CULTELOR RELIGIOAS

Prin contestația înregistrată sub nr. x/20.04.2017, astfel cum a fost completată prin adresa nr. x/27.04.2017, înregistrată sub nr. x/28.04.2017, A. S.A. a solicitat: suspendarea procedurii de atribuire, anularea adresei de comunicare a rezultatului etapei I de calificare și selecție și a invitației de participare la etapa a II-a de ofertare, adresate candidatului B.; obligarea autorității contractante C.N. Romtehnica S.A. la reelvaluare candidaturii B., prin aplicarea strictă a prevederilor documentației de atribuire și cu respectarea principiului tratamentului egal pe parcursul reevaluării și, în consecință, la emiterea unui nou raport intermediar al procedurii, aferent etapei I, în care să fie înscrise în mod obiectiv modalitățile de îndeplinire a cerințelor de calificare și selecție de către candidatura acestuia, cu consecința constatării neîndeplinirii criteriilor de calificare și selecție, așa cum au fost prevăzute în documentația de atribuire.

Prin sentința civilă nr. 2922 din 23 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

- a respins excepția lipsei de obiect, invocată de intimata C.N. Romtehnica S.A., ca nefondată;

- a respings excepția inadmisibilității pentru necontestarea răspunsului autorității contractante la notificarea prealabilă, invocată de intimata B. în ședința publică din 19.05.2017, ca nefondată;

- a respins plângerea împotriva încheierii C.N.S.C. nr. 222/C1/03.05.2017, formulată de petenta A. S.A., ca nefondată;

- a respins plângerea formulată de către petenta A. S.A. împotriva deciziei C.N.S.C. nr. 1194/C11/1254,1431/19.05.2017, în partea referitoare la respingerea contestației nr. 16613/03.05.2017, în contradictoriu cu intimata C.N. Romtehnica S.A., ca nefondată;

- a respins plângerea formulată de către petenta A. S.A. împotriva deciziei C.N.S.C. nr. 1194/C11/1254,1431/19.05.2017, în partea referitoare la respingerea contestației nr. 14596/20.04.2017, în contradictoriu cu intimata C.N. Romtehnica S.A. și cu intimata B., ca lipsită de interes;

- a lăsat nesoluționate excepțiile invocate de intimata B. la pct. I.2-4 din întâmpinare.

Împotriva sentinței nr. 2922 din 23 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A..

În motivele de recurs critică soluția instanței, în prima fază din prisma motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. potrivit căruia:

"Hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată in condițiile legii".

Pronunțarea unei hotărâri de către o instanță necompetentă constituie un caz de nulitate a hotărârii, întrucât art. 488 pct. 3 distinge cu privire la normele de competență, înseamnă că, prin intermediul acestui motiv, se pot invoca numai motive de ordine publică privind competența.

În acest sens se face vorbire de excepția necompetenței completului C11 din cadrul Consiliului, care a fost respinsă de acesta și susținută de instanța de fond, deși a fost criticată, astfel că în mod greșit a fost repartizata contestația la același complet de judecată care anterior mai soluționase alte contestații, fiind evident că acest complet era necompetent din punct de vedere legal, soluțiile pronunțate fiind nule absolut.

Instanța depășește atribuțiile puterii judecătorești (art. 488 pct. 4 C. proc. civ.) atunci când: săvârșește un act pe care numai un organ al puterii legislative sau executive îl poate face.

Examinarea conceptului de "exces de putere" permite determinarea sferei de aplicare a prevederilor art. 488 pct. 4 C. proc. civ.. Excesul de putere semnifică încălcarea principiului separației puterilor în stat, prin imixtiunea instanțelor judecătorești fie în atribuțiile puterii legislative sau executive, fie în domenii excluse puterii judecătorești. Instanța săvârșește exces de putere atunci când atribuie valoare legală unor interpretări legale, doar pentru că așa s-au pronunțat majoritatea în cauze asemănătoare.

Cel din urmă motiv de recurs prevăzut de disp.art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în cazul încălcării/aplicării greșite a normelor de drept material, nu se aduc atingeri principiului constituțional al separației și echilibrului puterilor sau interesului general, ci sunt vizate vicii grave ale hotărârii atacate în privința normelor de drept material. De aceea, depășirea atribuțiilor puterii judecătorești constituie o formă specifică a încălcării/aplicării greșite a unor norme de drept material, în sensul că privește transgresarea unor norme constituționale referitoare la sfera atribuțiilor puterii judecătorești.

În acest sens, recurenta a învederat aspecte potrivit cărora, instanța chiar dacă le-a avut în vedere le-a analizat superficial și în consecință s-a procedat la aplicarea greșită a legii, ori a apreciat că nu trebuiesc avute în vedere.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În transpunerea Directivei 89/665/CEE, precum și prin asigurarea corespondenței cu regulile procedurale naționale deja existente cu privire la judecarea cererilor adresate instanțelor de judecată, legiuitorul a stabilit două tipuri de proceduri de soluționare a acțiunilor prin care operatorii economici interesați/participanți la procedurile de achiziție publică să își valorifice drepturile, proceduri care să prevadă parcurgea a două grade de jurisdicție și a căror alegere să fie la discreția acestor operatori economici:

- contestație la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (fond) cu posibilitatea de atacare a deciziei organului administrativ-jurisdicțional prin plângere adresată Curții de Apel (București - recurs), sau

- Tribunalul (București - fond) cu posibilitate de atacare a deciziei acestei instanțe la Curtea de Apel (București - recurs).

În speța dedusă judecății, A. S.A. a ales atacarea actelor autorității contractante întâi în fața CNSC și apoi la Curtea de Apel București, fapt pentru care "recursul" promovat de aceasta nu are temei legal în dispozițiile Legii nr. 101/2016, privind Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor.

Potrivit art. 35 alin. (2) din legea specială anterior menționată:

"Hotărârea prin care instanța soluționează plângerea este definitivă".

Totodată, prevederile C. proc. civ. nu reglementează calea de atac a recursului față de decizia unei instanțe care a dobândit caracter definitiv.

Înalta Curte constată că prezenta cale de atac privește o hotărâre "definitivă", făcând inutilă analizarea pe fond a recursului.

De asemenea, se va avea în vedere principiul "unicității căii de atac" statuat de dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia "o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată…". Cum acest drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori, în aceeași cale de atac.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. sunt hotărâri definitive "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs.

Cum în cauză decizia nr. 2922 din 23 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a-VIII a contencios administrativ și fiscal, atacată de parte cu "recurs" este definitivă, Înalta Curte constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată, deoarece aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, dată în recurs fără drept de recurs, fiind astfel incidente dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Pe cale de consecință, în condițiile în care hotărârea împotriva căreia s-a exercitat prezenta cale de atac are caracter definitiv, recursul urmează a fi respins, ca inadmisibil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu și va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței nr. 2922 din 23 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.