ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1083/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. y/3/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. Carol Davila", a solicitat anularea Ordinului de Zi pe Unitate nr. 236 din 7 decembrie 2015, precum și a actelor subsecvente emiterii acestuia.

1.1. Prin Sentința civilă nr. 5649 din 30 septembrie 2016, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocate de către pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTru a pronunța această sentință, Tribunalul București a reținut că reclamantul este cadru militar și raportului său serviciu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, iar nu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, pentru a fi incidente dispozițiile art. 109 din acest ultim act normativ, așa cum eronat a susținut reclamantul.

În condițiile în care Legea nr. 80/1995 nu cuprinde dispoziții speciale referitoare la instanța competentă material și teritorial să soluționeze litigiile având ca obiect raporturile de serviciu ale cadrelor militare, iar demersul judiciar al reclamantului se circumscrie prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sunt aplicabile normele de competență prevăzute de art. 10 din acest ultim act normativ.

Având în vedere că pârâtul este o autoritate publică centrală, iar ambele părți își au domiciliul, respectiv sediul în Municipiul București, conform art. 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare în fond a acțiunii aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Faptul că, în privința cadrelor militare, competența se decelează în funcție de art. 10 din Legea nr. 554/2004 și nu art. 109 din Legea nr. 188/1999 reprezintă o chestiune tranșată inclusiv în jurisprudența ICCJ și a Curții de Apel București. Cu titlu de exemplu, s-au menționat: Dosarul nr. x/2015 în care s-a pronunțat Decizia nr. 3256/2015, Dosarul nr. x/2015 în care s-a pronunțat Decizia nr. 2014/2015, Dosarul nr. x/2013 în care s-a pronunțat Decizia nr. 3492/26 septembrie 2014, precum și regulatoarele de competență pronunțate de Curtea de Apel București în Dosarele nr. x/2012 și nr. z/3/2013.

2.1. După declinare, cauza a fost înregistrată la data de 24 octombrie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub același număr.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 4002 din 13 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTru a pronunța această sentință s-a reținut că, în terminologia Legii nr. 554/2004, sintagma "autorități publice locale și județene", se referă atât la administrația locală propriu-zisă, exercitată prin autoritățile publice alese la nivelul autorităților administrativ-teritoriale și prin structurile aflate în coordonarea sau subordonarea acestora, ca expresie a descentralizării și autonomiei locale, cât și la palierul teritorial al administrației de stat, compus din entitățile publice deconcentrate la nivel local ori județean.

În cauza de față, pârât este Spitalul Universitar de Urgență Militar Central Dr. Carol Davila, o unitate sanitară cu personalitate juridică aflată în subordinea Direcției Sanitare din cadrul Ministerului Apărării Naționale și care nu emite acte administrative valabile pe întreg teritoriul țării, iar din punct de vedere teritorial, competența acestuia este limitată.

În raport de prevederile Legii nr. 80/1995 și art. 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel a apreciat că Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal este instanța competentă material să soluționeze cauza de față.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

PENTru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Universitar de Urgență Militar Central Dr. Carol Davila, a solicitat anularea Ordinului de Zi pe Unitate nr. 236 din 7 decembrie 2015, precum și a actelor subsecvente emiterii acestuia.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că pentru determinarea competenței materiale a instanței de fond sunt instituite două criterii, după cum urmează:

- criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

În speța dedusă judecății, se constată că OZU nr. 236 din 7 decembrie 2015 și actele subsecvente acestuia sunt acte prin care se dispun operațiuni aferente predării și preluării în gestiune a unor bunuri aflate în patrimoniul unei Secții a SUUMC.

Cu alte cuvinte, se constată că OZU nr. 236 din 7 decembrie 2015 nu a fost emis în considerarea calității de cadru militar a reclamantului, ci pentru reglementarea unei activități de predare-primire în gestiune a unor bunuri.

Calificarea unei autorități publice ca fiind centrală sau locală nu este determinată doar de subordonarea ierarhică și de personalitatea juridică, ci și de întinderea teritorială a competenței, autoritățile centrale fiind cele a căror competență se exercită la nivel național, pe întreg teritoriul țării.

Or, în speța dedusă judecății pârât este Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. Carol Davila", o unitate sanitară cu personalitate juridică aflată în subordinea Direcției Sanitare din cadrul Ministerului Apărării Naționale și care nu emite acte administrative valabile pe întreg teritoriul țării, iar din punct de vedere teritorial, competența acestuia este limitată.

Deci, din punct de vedere al poziționării în cadrul sistemului administrației publice, se constată că, pârâtul este o instituție publică locală, iar în raport de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența materială aparține Tribunalului București.

PENTru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Spitalul Universitar de Urgență Militar Central Dr. Carol Davila, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 17 martie 2017.

Procesat de GGC - LM