ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2689/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. 16368/3/2016 reclamantul A., în calitate de medic angajat al secției de implantologie orală din cadrul Spitalului Universitar de Urgență Militar Central "Dr. Carol Davila", (SUUMC) UM xxx, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. Carol Davila", unitatea militară xxx ("SUUMC"), în conformitate cu prevederile Legii nr. 53/2003 privind Codul Muncii, a formulat contestație prin care solicită instanței să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună:

- obligarea SUUMC la comunicarea, în scris, decizia sau, după caz, ordinul prin care s-a decis mutarea reclamantului, precum și unitatea la care a fost decisă detașarea, către domiciliul procesual ales de la Cabinetul de Avocat B., cu sediul în București;

- anularea deciziei/ordinului prin care s-a dispus detașarea nelegală a reclamantului de la SCUUMC xxx către Unitatea militară - Centrul Clinic de Cercetări Științifice Medico-Militare

- reintegrarea reclamantului pe postul ocupat anterior detașării, din cadrul SUUMC Carol Davila.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin Sentința nr. 7814 din 12 septembrie 2016, Tribunalul - București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a a declinate competența de soluționare a cauzei formulată de pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "DR.CAROL DAVILA"- Unitatea Militară xxx (SUUMC) în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

În argumentele prezentate, tribunalul a reținut că raportul juridic dedus judecății nu este unul de dreptul muncii. Arată că pretențiile deduse judecății în prezenta cauză nu derivă dintr-un contract individual de muncă și nici nu se poate susține, în mod temeinic, că reclamantul este parte al unui raport juridic de muncă sui generis, asemănător magistraților, aceasta fiind cadru militar activ respectiv plutonier adjutant principal.

În ceea ce privește ordinul de detașare a cărui anulare se solicit, instanța a reținut că acesta a fost emis de către Comandamentul Logistic întrunit astfel în conformitate cu prevederile Legii nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, cu modificările și completările ulterioare, prin coroborare cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ care prevede că,,litigiile privind actele administrative (...) emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, (...) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. astfel că competența materială de soluționare a prezentei cauze este Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Învestită cu soluționarea cauzei Curtea de Apel București, prin Sentința nr. 1771 din 16 mai 2017, a admis excepția necompetenței materiale și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Universitar de Urgență Militar Central Dr. Carol Davila, C.I.F., în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că în cauza de față primul capăt de cerere este obligarea pârâtului Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. Carol Davila" să comunice reclamantului actul prin care s-a decis detașarea sa.

Or, pârâtul este o unitate sanitară cu personalitate juridică aflată în subordinea Direcției Sanitare din cadrul Ministerului Apărării Naționale care nu poate să emită acte administrative care să fie valabile pe întreg teritoriul țării, competența acestuia din punct de vedere teritorial fiind doar pe plan local, astfel cum a precizat reclamantul.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel a constatat că în raport de prevederile Legii nr. 80/1995 și art. 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența materială și funcțională de soluționare a prezentei cauze aparține Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Prin cererea dedusă judecății, reiese că reclamantul A. (cadru militar) a solicitat obligarea pârâtului Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. Carol Davila" la comunicarea către reclamant a actului prin care s-a decis detașarea sa.

În primul rând, Înalta Curte constată că prezentul litigiu nu este unul de dreptul muncii ci se circumscrie sferei de contencios administrativ.

Contenciosul administrativ evocă totalitatea litigiilor dintre autoritățile publice și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime prin acte administrative nelegale, tipice sau asimilate, litigii care sunt de competența instanțelor de contencios administrativ și sunt soluționate în baza unui regim de putere publică guvernat de legea-cadru în materie.

În condițiile în care reclamantul este cadru militar, raportului său de serviciu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, iar nu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor public.

Mai mult decât atât, așa cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel București, Legea nr. 80/1995 nu cuprinde dispoziții speciale referitoare la instanța competentă material și teritorial să soluționeze litigiile având ca obiect raporturile de serviciu ale cadrelor militare, iar demersul judiciar al reclamantului se circumscrie prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că sunt aplicabile normele de competență prevăzute de art. 10 din acest ultim act normativ.

În al doilea rând, față de cele menționate anterior, reținând că prezentul litigiu este circumscris unui raport juridic de drept administrativ, decelarea competenței materiale urmează a fi efectuată prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004 și nu la art. 109 din Legea 188/1999.

În sprijinul acestei idei și dealtfel fel cum a precizat și reclamantul, este de observat că în cauză, autoritatea pârâtă obligată (Spitalul Universitar de Urgență Militar Centru "Dr. Carol Davila") este o unitate sanitară cu personalitate juridică aflată în subordinea Direcției Sanitare din cadrul Ministerului Apărării Naționale, încadrându-se în palierul local al administrației de stat, autoritate, în accepțiunea Legii nr. 554/2004 care atrage competența în primă instanță a Tribunalului, conform art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea 554/2004.

Pentru aceste considerente, Înalta Curtea în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., raportat la prevederile Legii nr. 80/1995 și art. 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va stabili competența de soluționare a prezentei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Spitalul Universitar de Urgență Militar Central " Dr. Carol Davila" - Unitatea Militară xxx (SUUMC), în favoarea Tribunalului București - SCAF.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM