ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4321/2019

Ședința publică din data de 27 septembrie 2019 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 6827 din 26 octombrie 2018, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Spitalul Universitar de Urgență Militar "dr. Carol Davila", Ministerul Apărării Naționale și B. în favoarea Curții de Apel București.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 106 din 10 aprilie 2019 a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul de competență și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia. Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul solicită suspendarea executării ordinului din data de 15.06.2018 prin care col. dr. B. a fost numit în funcția de șef secție - astfel că vizează în mod evident raporturile de serviciu ale unui cadru militar.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reținutt în considerentele Deciziei nr. 10/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 536 din 28 iunie 2018, următoarele: 91. Doar personalul militar care are și statutul de cadru militar și căruia îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 80/1995 are statutul de funcționar public, astfel încât litigiile privind raporturile de serviciu, deci și cele privitoare la plata unor drepturi de natură salarială aparțin competenței instanțelor de contencios administrativ, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, întrucât, pe baza definiției din art. 2 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 188/1999, potrivit căreia funcționarul public este o persoană numită, în condițiile legii, într-o funcție publică, și a prevederilor art. 1 și art. 4 - 6 din Legea nr. 80/1995, cadrele militare - ofițeri, maiștri militari și subofițeri, indiferent de apartenența instituțională (Ministerul Apărării Naționale, Jandarmeria Română, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și unitățile subordonate) - sunt persoane numite într-o funcție publică, deci o varietate a funcționarilor publici, iar prevederile Legii nr. 188/1999 le sunt aplicabile, cu titlu de reglementare generală, potrivit art. 1 alin. (1) din acest act normativ.

92. Faptul că Statutul cadrelor militare (Legea nr. 80/1995) nu îi denumește ca atare, nu poate constitui un argument suficient pentru ca militarii să nu fie considerați funcționari publici, întrucât nici pentru alte categorii de personal reglementările statutare ale acestora nu utilizează termenul de funcționari publici (cum este cazul personalului de specialitate al instanțelor și parchetelor, funcționarii publici ai Corpului diplomatic și consular guvernați de Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al României, cu modificările ulterioare). … 95. Pentru toate aceste considerente, în privința cadrelor militare la care s-a făcut referire, în lipsa unor prevederi speciale în Legea nr. 80/1995, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 sunt aplicabile cu titlu de drept comun pentru această categorie aparte de funcționari publici care beneficiază de un statut special.

Or, potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici modificat: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe." În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Spitalul Universitar de Urgență Militar "DR.CAROL DAVILA", Ministerul Apărării Naționale și B. în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2019.