ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6251/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.10.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "dr. Carol Davila" - Unitatea Militară 02482, a solicitat:

- declasificarea Ordinului CLSP nr. 80/17.03.2016 al Comandantului Comandamentului logistic întrunit al SUUMC, prin care reclamantul a fost detașat de la SUUMC Carol Davila la Centrul de Cercetări Științifice Medico - Militare al Direcției Medicale în perioada 15.03.2016 - 14.09.2016, actualmente clasificat incorect ca fiind secret de serviciu;

- declasificarea Raportului nr. A/S.563/01.03.2016 emis de comandantul Direcției Medicale din cadrul Ministerului Apărării Naționale - Direcția Medicală în baza căruia a fost emis Ordinul CLSP nr. 80/17.03.2016;

- obligarea SUUMC să comunice în scris reclamantului cele două acte anterior menționate, sub sancțiunea de penalități de întârziere conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "dr. Carol Davila" a formulat întâmpinare la data de 21 noiembrie 2019, prin care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2020 reclamantul a formulat cerere modificatoare și precizatoare a acțiunii prin care a chemat în judecată în calitate de pârât și pe Ministerul Apărării Naționale. Totodată, a precizat că cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu cu pârâții Comandamentul Logistic Întrunit și Direcția Medicală din cadrul Ministerul Apărării Naționale.

2.1. Prin sentința civilă nr. 754 din data de 03.03.2020 Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal invocată din oficiu și a declinat competenta de soluționare a cererii astfel cum a fost modificată si precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale - Comandamentul Logistic Întrunit, Ministerul Apărării Naționale - Direcția medicală și Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "dr. Carol Davila’’, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a avut în vedere că pârâții chemați în judecată sunt autorități publice centrale, actele administrative supuse analizei fiind Ordinul CLSP nr. 80/17.03.2016 emis de Comandantul Comandamentului Logistic Întrunit, instituie unică în cadrul MApN și cu competență națională, precum si Raportul nr. x/S.563/01.03.2016 emis de Direcția Medicală din cadrul Ministerului Apărării Naționale, a cărei competență se exercită la nivel național, astfel că potrivit art. 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a litigiului aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Cu privire la incidența dispozițiilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., s-a arătat că la termenul din data de 13.02.2020 tribunalul a dispus amânarea cauzei în raport de lipsa intimatului, pentru comunicarea întâmpinării, părțile nefiind în măsură să pună concluzii.

2.2. Prin sentința civilă nr. 813 din data de 15.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal s-a amdis excepția necompetentei materiale a Curții de Apel București.

S-a dispus declinarea cauzei spre competenta soluționare Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, s-a dispus sesizarea Î.C.C.J.-S.C.A.F. în vederea soluționării acestuia.

A fost suspendată soluționarea cauzei pe durata soluționării conflictului negativ de competenta.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a apreciat că, în ceea ce privește necompetența de ordine publică, dacă aceasta nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate ori la termenul acordat în mod excepțional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenței, conform art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., aceasta se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

A reținut instanța că aspectul legat de comunicarea întâmpinării nu poate constitui un impediment pentru a pune concluzii în privința excepției necompetenței materiale la termenul din data de 13.02.2020, la care procedura de citare era legal îndeplinită cu părțile.

Înalta Curte urmează a dezlega regulatorul de competență în raport cu soluția adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Din considerentele deciziei mai sus menționate rezultă că instanța care primește dosarul își poate invoca necompetența materială și poate declina competența instanței inițial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului al apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale.

A stabilit Înalta Curte că instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen și va trebui să-i trimită acesteia dosarul.

De asemenea, s-a reținut că neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituie o consolidare a competenței în favoarea instanței sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat.

În cauză, ulterior invocării prin întâmpinare a excepției lipsei calității procesuale pasive de către pârâtul Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "dr. Carol Davila reclamantul a formulat o cerere de modificare a acțiunii prin introducerea în cauză a pârâților Comandamentul Logistic Întrunit prin Ministerul Apărării Naționale și Direcția Medicală din Ministerul Apărării Naționale.

Tribunalul a acordat un prim termen la data de 16.01.2020, când a amânat cauza pentru a comunica cererea modificatoare formulată de reclamant.

La următorul termen din data de 13.02.2020, instanța a dispus amânarea cauzei la data de 27.02.2020 pentru a se comunica reclamantului întâmpinarea depusă de pârâții Comandamentul Logistic Întrunit prin Ministerul Apărării Naționale și Direcția Medicală din Ministerul Apărării Naționale.

Doar la termenul din data de 27.02.2020 instanța a invocat, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a Tribunalului București.

Potrivit dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ.:

(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

(2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.

Modificările aduse prin dispozițiile art. 130 și 131 din C. proc. civ., au urmărit implementarea principiului accelerării judecății, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., prin stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepției de necompetență materială, și anume, până la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune și concluzii.

Deși tribunalului a apreciat la termenul din data de 13.02.2020 că una dintre condițiile prevăzute de textul de lege nu era îndeplinită, respectiv aceea că părțile nu erau în măsură să pună concluzii pe fondul cauzei în raport de necomunicarea întâmpinării, instanța era însă datoare să procedeze potrivit alin. (2) al art. 131 din C. proc. civ., respectiv să pună în discuția părților excepția necompetenței și să o proroge pentru termenul acordat în acest sens, cu atât mai mult cu cât întâmpinarea nu conținea excepții și a fost depusă în ședința de judecată, cu nerespectarea termenului de 10 zile pus în vedere prin citație.

Reținând că la termenul din data de 13.02.2020 la care părțile au fost legal citate în fața Tribunalului București, instanța nu a tranșat deloc aspectul competenței sale generale, materiale sau teritoriale și nici nu a procedat potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., ci doar la termenul din data de 24 februarie 2020, în raport și de considerentele deciziei nr. 31/2019, Înalta Curte va constata că a operat prorogarea de compentență în favoarea tribunalului pentru neinvocarea excepției în termenul legal.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. Carol Davila" - Unitatea militară 02482, Comandamentul Logistic întrunit prin Ministerul Apărării Naționale și Direcția Medicală prin Ministerul Apărării în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2020.