ÎCCJ, Decizia nr. 232/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 mai 2019, recurentul A. a formulat contestație privind tergiversarea procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018

Prin Încheierea din data de 23 mai 2019 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat ca netimbrată contestația la tergiversare formulată de A. împotriva încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei încheieri petentul A. a formulat plângere, conform dispozițiilor art. 524 alin. (5) teza a II-a C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 3581 din 25 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2018.1, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de A. împotriva încheierii din data de 23 mai 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva Deciziei nr. 3581 din 25 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2018.1 și a încheierii din 23 mai 2019, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2018, a declarat recurs A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ.

În cauză, se reține că nu mai este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de ar. 493 C. proc. civ., întrucât, potrivit art. 20 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, procedura menționată nu se aplică în materia contenciosului administrativ, iar hotărârile ce formează obiectul prezentului recurs sunt pronunțate în această materie.

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.

Analizând recursul în condițiile textelor legale menționate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.

Potrivit dispozițiilor art. 524 alin. (5) C. proc. civ., în situația în care s-a pronunțat o încheiere prin care s-a respins contestația privind tergiversarea procesului, aceasta poate fi atacată, în termen de 3 zile de la comunicare, cu plângere. Plângerea este de competența instanței ierarhic superioare, care, potrivit art. 525 alin. (1) din același cod, o va soluționa, fără citarea părților, printr-o hotărâre care nu este supusă nici unei căi de atac.

În speță, contestația privind tergiversarea procesului formulată de A. a fost respinsă prin încheierea din 23 mai 2019 pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Plângerea formulată de contestator împotriva acestei încheieri a fost respinsă prin decizia atacată prin prezentul recurs, hotărâre care potrivit dispozițiilor art. 525 alin. (1) C. proc. civ. nu mai putea fi supusă nici unei căi de atac.

Prin urmare, împotriva încheierii din 23 mai 2019 a fost exercitată deja calea de atac prevăzută de lege, soluționată prin Decizia nr. 3581 din 25 iunie 2019, iar împotriva acestei hotărâri din urmă contestatorul nu mai avea deschisă nicio cale de atac.

În acest context, trebuie menționat că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Față de dispozițiile legale anterior menționate, Încheierea din 23 mai 2019 și Decizia nr. 3581 din 25 iunie 2019 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nu sunt supuse căii de atac a recursului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 3581 din 25 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2018.1 și a încheierii din 23 mai 2019, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM