ÎCCJ, Decizia nr. 178/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 201 din 25 ianuarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, a fost respins recursul declarat de A. prin mandatar B. împotriva Deciziei civile nr. 4811 din 17 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A. prin mandatar B..

Prin Decizia nr. 2478 din 12 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. prin mandatar B. împotriva Deciziei nr. 201 Deciziei nr. 201 din 25 ianuarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) și ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., precum și cu faptul că hotărârea atacată nu este supusă niciunei căi de atac.

Împotriva Deciziei nr. 2478 din 12 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A. prin mandatar B., susținând, în esență, cu referire la fondul litigiului dedus judecății, la dispoziții legale, procedurale și convenționale, că hotărârea atacată, ca și celelalte soluții pronunțate în cauză, sunt nelegale și lovite de nulitate absolută, rezultând dintr-o judecată superficială pricinii, încălcându-i-se un drept legal.

În cauză, însă, se reține că nu mai este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de ar. 493 C. proc. civ., întrucât, potrivit art. 20 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, procedura menționată nu se aplică în materia contenciosului administrativ, iar decizia ce formează obiectul prezentului recurs este pronunțată în această materie.

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.

Analizând recursul în condițiile textelor legale menționate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.

Potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. stabilește că:

"În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

În raport cu prevederile legale anterior menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

În speță, însă, se constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Astfel, Completul de 5 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unei cereri de revizuire formulate de revizuenta A. împotriva unei decizii date în procedura de filtrare a unui recurs, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 7 și pe cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. și întrucât, în speță, recursul vizează o decizie pronunțată de către secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o cerere de revizuire a unei decizii date în procedura de filtrare a unui recurs, hotărâre care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 513 alin. (5), coroborate cu cele ale art. 508 alin. (4) și cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., nu este supusă niciunei căi de atac, nemaiputând fi supusă, astfel, reformării și dat fiind faptul că recurenta a uzat deja de calea de atac a recursului, rezultă că recursul dedus judecății nu este admisibil.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. prin mandatar B. împotriva Deciziei nr. 2478 din 12 iunie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 septembrie 2019.

Procesat de GGC - LM