ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3840/2020

Ședința publică din data de 23 iulie 2020

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Inspectia Judiciară, B., C. și D., a formulat contestație împotriva Rezoluției de clasare nr. 3437/I.J./2069/DIJ/08.09.2015 emisă de pârâtă, menținută prin Rezoluția nr. 6310/IJ/653/D.S.C.R./18.11.2015.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 1346 din 20.04.2016, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Inspectia Judiciară, B., C. și D., ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 1346 din 20.04.2016 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a promovat recurs reclamanta A., pentru motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 7 C. proc. civ.

1.4 Hotărârea instanței de recurs

Prin decizia nr. 4461 din 12 decembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu de instanță.

A respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1346 din 20 aprilie 2016 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

1.5 Contestația în anulare

Împotriva deciziei nr. 4461 din 12 decembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2015, a formulat contestație în anulare contestatoarea A., a solicitat anularea deciziei și soluționarea cauzei pe fond, deoarece instanța de recurs a respins acțiunea ca inadmisibilă fără cercetarea fondului, similar primei instanțe, neanalizând motivele de casare așa cum fusese legal investită în data de 22. V1.2 016 și nici pe cele de admisibilitate privind calea de atac a recursului invocate prin punctul de vedere din 25. Vl. 2018.

Contestatoarea a invocat Decizia Curții Constituționale nr. 397/3. VII.2014 prin care a fost declarată neconstituțională sintagma "rezoluția de clasare este definitivă".

În esență, contestatoarea a susținut că în mod greșit instanța a respins recursul ca inadmisibil, întrucât instanța nu a judecat cauza pe fond, în condițiile în care instanța supremă era obligată să respecte Declarația Universală a Drepturilor Omului, dar și Constituția României care nu creează discriminări între cetățeni pe criterii de apartenență profesională, neacordând super-imunitate magistraților care în exercitarea atribuțiilor de serviciu ignoră dispozițiile legale, creând pe cale judecătorească o legislație paralelă, contrară spiritului literei promulgate de puterea legiuitoare.

Contestatoarea a invocat motivele prev. de art. 503 alin. (2) pct. 3 și pct. 4 C. proc. civ.

1.6 Apărările formulate în cauză

Intimata Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.

Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate și admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată.

Analizând contestația în anulare formulată, Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

Prin contestația în anulare au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 și pct. 4 C. proc. civ., potrivit cărora "(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză".

Având în vedere considerentele pentru care a fost pronunțată decizia contestată, niciunul din aceste motive de contestație în anulare, cale de atac extraordinară, de retractare și nedevolutivă, admisibilă numai pentru motivele prevăzute expres de dispozițiile art. 503 din C. proc. civ., nu este incident în cauză.

Instanța de recurs a respins recursul recurentei A. ca inadmisibil, reținând faptul că recurenta-reclamantă nu avea deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, întrucât aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definite, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, calea de atac formulată nefiind prevăzută de art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în forma în vigoare incidentă în cauză.

Instanța de recurs nu a omis, ci s-a pronunțat asupra recursului formulat, respingându-l ca inadmisibil, și nu a omis a cerceta niciunul din motivele de casare, ci a constatat că este inadmisibilă calea de atac. Pe cale de consecință, fiind constatată inadmisibilitatea căii de atac, instanța de recurs nu a procedat la analiza motivelor de casare.

Pentru aceste motive, nu sunt incidente motivele de contestație în anulare invocate de contestatoare, considerente pentru care, în baza art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 4461 din 12 decembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2015. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iulie 2020.