ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2835/2018

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 07.03.2016, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâtul Municipiul București, prin Primar General, solicitând ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța să se constate că sunt proprietarii suprafeței de 157 m.p. teren și a celor două construcții situate pe acesta, în suprafață de 47,24 m.p. și de 25,05 mp, situate în București, în virtutea uzucapiunii de lungă durată și a joncțiunii posesiilor. Prin sentința civilă nr. 14625/12.09.2016 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, a fost admisă excepția necompetenței materiale a judecătoriei, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, unde acțiunea a fost înregistrată la data de 17.10.2016 sub nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 613/05.05.2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis acțiunea formulată de reclamanții A. și B., a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra trenului în suprafață de 154 mp identificat de punctele x din schița anexă nr. 1 la raportul de expertiză, teren situat în București, prin uzucapiunea de 30 de ani, a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor C1 în suprafață de 40 mp și C2 în suprafață de 15 mp, situate pe terenul anterior menționat, identificate în anexa nr. 1 la raportul de expertiză topo efectuat în cauză de către expertul C., prin accesiune imobiliară. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul București prin Primar general.

Prin decizia civilă nr. 127/A din 12 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de pârâtul Municipiul București prin Primar general, a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul București. A respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate pasivă. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții B. și A. Recursul este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, în considerarea argumentelor ce succed: Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2015, precum și prin art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menționat a fost declarat neconstituțional prin decizia Curții Constituționale nr. 369/30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20 iulie 2017, în ceea ce privește sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv". Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, la care s-au conexat dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc.

civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, s-a stabilit că efectele deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017). Or, în speță, valoarea obiectului dedus judecății este de 211.594,17 RON . Totodată, se reține că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanțelor judecătorești la 07 martie 2016, anterior publicării deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial.

Ca atare, având în vedere că decizia Curții de Apel București, atacată, este pronunțată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus, aceasta nu este incidentă cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speță stabilindu-se potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituțional și anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs. Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

Cu privire la cererea recurenților privind restituirea taxei judiciare de timbru, aceasta urmează a fi respinsă având în vedere dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013. Art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că taxa judiciară de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: a) când taxa plătită nu era datorată; b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal; c) când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale; d) când acțiunea corect timbrată a fost anulată în condițiile art. 200 alin. (3) din C. proc. civ.

sau când reclamantul a renunțat la judecata până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât; e) când, în procesul de divorț, părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat; f) când contestația la executare a fost admisa, iar hotărârea a rămas definitivă; g) în cazul în care instanța de judecată se declară necompetentă, trimițând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicțională, precum și în cazul respingerii cererii, ca nefiind de competenta instanțelor române; h) când probele au fost administrate de către avocați sau consilieri juridici; i) în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abține sau daca cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă; j) în alte cauze expres prevăzute de lege.

Se reține faptul că, în cauză, nu se regăsește niciuna din situațiile prevăzute în textul de lege menționat, situație în care cererea recurenților privind restituirea taxei judiciare de timbru apare ca fiind neîntemeiată, motiv pentru care se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 127 A din data de 12 februarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Respinge cererea recurenților privind restituirea taxei judiciare de timbru. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.09.2018.