ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2652/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal sub nr. xx/3/2016 din 28 ianuarie 2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și Federația Națională de Mediu Ecologistul, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Dâmbovița, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la calculul și plata despăgubirilor bănești stabilite ca diferență între salariul de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanții prin raportare la principiile de bază regăsite în Legea nr. 284/2010, art. 2 din Legea nr. 285/2010, precum și ca urmare a eliminării posibilității de a avansa în interiorul treptelor și drepturile efectiv plătite de pârât începând cu 1 ianuarie 2011 și în continuare, pe toată perioada în care reclamanții sunt funcționari publici ai unității pârâte; obligarea pârâtei la actualizarea sumelor prevăzute la capătul 1 al prezentei acțiuni, cu indicele de inflație aferent perioadei de la care trebuiau acordate drepturile solicitate și până la data plății lor efective; anularea deciziilor de încadrare emise în anul 2011; emiterea unor noi decizii, care să conțină noile salarii de încadrare.

Prin Sentința nr. 7389/3/2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Tribunalul București, secția a II-a- contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă.

Prin Sentința nr. 964 din 9 mai 2017 Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia fiind suspendată judecata cauzei până la soluționarea conflictului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Din actele dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă cererea prin care reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și Federația Națională de Mediu Ecologistul, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Dâmbovița, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la calculul și plata despăgubirilor bănești stabilite ca diferență între salariul de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanții prin raportare la principiile de bază regăsite în Legea nr. 284/2010, art. 2 din Legea nr. 285/2010, precum și ca urmare a eliminării posibilității de a avansa în interiorul treptelor și drepturile efectiv plătite de pârât începând cu 1 ianuarie 2011 și în continuare, pe toată perioada în care reclamanții sunt funcționari publici ai unității pârâte; obligarea pârâtei la actualizarea sumelor prevăzute la capătul 1 al prezentei acțiuni, cu indicele de inflație aferent perioadei de la care trebuiau acordate drepturile solicitate și până la data plății lor efective; anularea deciziilor de încadrare emise în anul 2011; emiterea unor noi decizii, care să conțină noile salarii de încadrare.

Înalta Curte constată că în cauză, cererea de chemare în judecată a fost formulată de Federația Națională de Mediu Ecologistul, cu sediul în București, în numele membrilor de sindicat menționați în cerere.

Înalta Curte constată că în cauză este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. 2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Astfel fiind, întrucât Federația Națională de Mediu Ecologistul " are calitate procesuală activă, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat din pentru instanța de la sediul său din București aflat în circumscripția Tribunalului București.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și Federația Națională de Mediu Ecologistul, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Dâmbovița, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM