ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 302/2021

Ședința publică din data de 11 februarie 2021

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21.12.2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, recurenții A. și B. au formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 2492 din 19 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2010, solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii atacate și admiterea excepției lipsei calității procesuale active și a excepției nulității contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că decizia atacată este potrivnică sentințelor definitive nr. 3083/1 04 2005 și 3084/1 04 2005 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1, numai în ceea ce privește dispoziția de respingere ca nefondate a excepțiilor lipsei calității procesuale active și nulității contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007.

Prin sentința civilă nr. 3083/01.04.2005 instanța a dispus:

"Ia act de renunțarea la drept a reclamanților. Respinge cererea formulată de reclamanții C. și D., (...) în contradictoriu cu pârâții A., B. (...). Definitivă.

Totodată, prin sentința civilă nr. 3084/01.04.2005, instanța a dispus:

"Ia act de renunțarea la drept a reclamanților. Respinge cererea formulată de reclamanții C. și D., (...) în contradictoriu cu pârâții A., B. (...). Definitivă.

Prin urmare, s-a stabilit definitiv că s-a stins dreptul reclamantelor de a invoca nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/28.02.2002 și nr. y/07.03.2002.

Cu toate acestea, prin decizia nr. 2492 din 19 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale active și nulității contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007, invocate în recurs, recunoscând din nou dreptul reclamantelor de a invoca nulitatea acestor contracte.

Revizuienții consideră că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate privind incidența acestui motiv de revizuire, întrucât:

- a fost evocat fondul de către instanța de recurs, excepțiile menționate nefiind respinse ca tardive, inadmisibile sau din alte motive care nu presupun analiza fondului excepției;

- există hotărâri potrivnice întrucât, respingând excepțiile lipsei calității procesuale active și nulității contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007, instanța de recurs a pronunțat o hotărâre potrivnică de vreme ce a recunoscut întoarcerea dreptului litigios la reclamantele C. și D., deși dreptul se stinsese la data rămânerii definitive a sentințelor civile nr. 3083/1 04 2005 și 3084/1 04 2005 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1. Faptul că, ulterior rămânerii definitive a acestor hotărâri, s-a dispus rezoluțiunea contractului de cesiune a drepturilor litigioase încheiat între reclamantele C. și D. și cesionarii E., pentru neplata prețului, nu poate avea ca efect și restituirea unui drept care nu mai exista la momentul rezoluțiunii;

- în cauzele potrivnice calitatea de reclamante au avut-o C. și D., iar contestatorii A., B. au avut calitatea de pârâți, obiectul cauzelor fiind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/28 02 2002 și 592/7 03 2002 și revendicare.

La data de 08 ianuarie 2021 aceeași contestatori au depus o altă cerere de revizuire împotriva aceleași decizii, decizia nr. 2492/19 11 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., în care au invocat contrarietatea cu decizia nr. 786/7 06 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în același dosar, dar și cu sentințele definitive nr. 3083/1 04 2005 și nr. 3084/1 04 2005 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1.

Intimatele C. și D. au formulat întâmpinare, atât prin mandatar, cât și prin avocat, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse de art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ.. Astfel, hotărârile pretins potrivnice nu sunt ambele soluționate fie pe fond, fie pe excepție, nu sunt pronunțate în aceeași pricină, reclamanții fiind diferiți, iar în al doilea proces s-a antamat autoritatea de lucru judecat. Pe fond, intimatele au considerat că cererea de revizuire este nefondată.

Intimata S.C. F. S.A., prin lichidator judiciar G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire în principal, ca inadmisibilă și intrată sub autoritate de lucru judecat, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În motivarea excepției inadmisibilității s-a adus mai multe argumente:

- neîndeplinirea cerințelor art. 322 alin. (1) din vechiul C. proc. civ. deoarece decizia nr. 2492/19.11.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei revizuire se cere, nu evocă fondul, dat fiind că prin aceasta s-a dispus respingerea recursurilor tuturor părților din proces și respingerea unor excepții care mai fuseseră ridicate în dosar și respinse pentru motive care nu țin de evocarea fondului;

- neîndeplinirea cerințelor pct. 7 al art. 322 din vechiul C. proc. civ., deoarece nu există hotărâri potrivnice, fiind ncesar ca ambele hotărâri să fie pronunțate ori pe considerente procedurale ori pe fond, condiție care nu este îndeplinită în speță, de vreme ce sentințele sunt pronunțate ca urmare a renunțării la judecată și la drept, în timp ce în prezentul dosar decizia instanței de recurs menține decizia instanței de apel care a fost dată pe fondul pricinii;

- deoarece revizuenții au solicitat anularea hotărârii atacate, nu anularea parțială a deciziei numai în ceea ce privește admiterea excepțiilor;

- nu există "hotărâri definitive potrivnice" date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, de vreme ce în partea din dispozitiv supusă revizuirii, instanța de recurs s-a pronunțat doar asupra excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantelor Porn și a nulității contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, pe când în sentințele definitive din anul 2005, instanța nu s-a pronunțat asupra acestor excepții, ci a luat act de cererile de renunțare.

A fost invocată și excepția inadmisibilității procedurale având în vedere că soții Stan au invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantelor Porn și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase și ca motiv de revizuire, în mod vădit inadmisibil și cu înfrângerea autorității de lucru judecat a sentinței primei instanțe. Din acest considerent se invocă excepția autorității de lucru judecat a sentinței Tribunalului Covasna nr. 231/9.03.2017 și a deciziei pronunțate în recurs.

În ceea ce privește cea de-a doua cerere de revizuire formulată de soții Stan, s-a invocat excepția tardivității în temeiul art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cu motivarea că termenul de 1 lună, menționat în acest text legal, calculat de la data de 19 11 2020, când a fost pronunțată decizia nr. 2492, s-a împlinit la data de 21 12 2020 (prin prorogare în prima zi lucrătoare), iar cererea de revizuire a fost depusă la poștă la data de 8 01 2021.

Pe fondul cererii de revizuire, s-a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Analizând cererea de revizuire depusă la data de 21 decembrie 2020, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., iar hotărârile contradictorii invocate sunt:

- decizia nr. 2492 din 19 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2010, însă numai cu privire la dispoziția instanței de recurs de respingere ca nefondate a excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantelor Porn și nulității contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007;

- sentințele nr. 3083/1 04 2005 și 3084/1 04 2005 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1, devenite definitive prin neapelare.

Potrivit art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Condiția premisă pentru admisibilitatea cererii de revizuire este aceea ca hotărârile potrivnice să evoce fondul însă, în ipoteza art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., această condiție trebuie interpretată ținându-se cont de particularitățile acestui caz de revizuire, o parte a doctrinei acceptând chiar nerespectarea în acest caz a acestei condiții premisă.

În speță, sunt invocate din cuprinsul celei de-a doua hotărâri numai acele statuări ale instanței de recurs asupra excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantelor Porn și nulității contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007, susținându-se că acestea ar fi potrivnice modului în care s-a apreciat asupra acelorași aspecte prin sentințele nr. 3083/1 04 2005 și 3084/1 04 2005 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1.

Cu alte cuvinte, sunt aduse în dezbatere exclusiv aspecte referitoare la încălcarea puterii de lucru judecat al celor statuate asupra calității procesuale active a reclamantelor Porn în primul proces, motiv pentru care Înalta Curte consideră că este îndeplinită condiția premisă.

Totodată, pentru admiterea cererii de revizuire întemeiată pe acest motiv, se cere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii;

- să fie vorba despre hotărâri definitive pronunțate în aceeași pricină, adică să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză;

- hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același dosar, ci în dosare diferite.

Analizând îndeplinirea condiției de a fi vorba despre hotărâri definitive contradictorii, Înalta Curte observă că aceasta nu este îndeplinită, având în vedere următoarele argumente:

În procesele finalizate prin sentințele nr. 3083/1 04 2005 și 3084/1 04 2005 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1, devenite definitive prin neapelare, al căror obiect era constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/7 03 2002 și nr. x/28 02 2002 și revendicare, instanțele au luat act de renuntarea reclamantelor C. și D. la judecată și la dreptul pretins, dând prevalență principiului disponibilității.

În procesul finalizat prin decizia nr. 2492 din 19 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, care a avut un obiect identic cu cel din primul proces, soluția dată excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantelor C. și D. și nulității contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007, la care se limitează verificarea contrarietății, a fost următoarea: de recunoaștere a calității procesuale active a reclamantelor C. și D., respectiv de respingere ca lipsită de interes a cererii de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007.

În motivarea respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor C. și D., instanța de recurs a arătat că, prin încheierea din 21 mai 2015, Tribunalul Covasna a constatat că reclamantele C. și D. au calitate procesuală activă după ce, în prealabil, și avocatul pârâților Stan arătase că reclamantele au calitate procesuală activă în cauză, iar această soluție a intrat în puterea lucrului judecat, nefiind apelată, motiv pentru care aceeași chestiune nu mai poate fi reiterată în recurs, chiar dacă îmbracă forma unei excepții procesuale absolute.

În argumentarea respingerii excepției nulității contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007, instanța de recurs a arătat că, prin sentința civilă nr. 231/9 03 2017, Tribunalul Covasna a respins această cerere ca fiind lipsită de interes, iar această soluție a intrat și ea sub puterea lucrului judecat, nefiind apelată, motiv pentru care chestiunea relativă la nulitatea acestui contract nu mai poate fi repusă în discuție, nici ca urmare a invocării altor temeiuri de nulitate.

Sub ambele aspecte, Înalta Curte observă că instanța de recurs nu a realizat o verificare a calității procesuale active și nici a nulității contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007, rezumându-se să constate că aceste chestiuni, fiind invocate într-o fază procesuală anterioară și necontestate în căile de atac, au intrat sub puterea lucrului judecat.

O privire comparativă relevă faptul că în niciunul dintre procese nu a fost pusă în discuție și analizată calitatea procesuală activă a reclamantelor C. și D. pentru stabilirea existenței în patrimoniul acestora a dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu.

Astfel, în procesele finalizate în anul 2005, s-a dat prevalență principiului disponibilității, luându-se act de renunțarea la judecată și la dreptul dedus judecății, iar în procesul finalizat în anul 2020 s-a plecat de la premisa recunoașterii acestei calități de către partea adversă, și, implicit, de către instanță, iar această recunoaștere a intrat în puterea lucrului judecat, motiv pentru care calitatea procesuală activă nu a mai putut fi verificată în faza recursului, ca motiv de ordine publică.

Nici asupra cererii de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007 nu există o analiză pe fond întrucât în primul proces o atare verificare nu era posibilă de vreme ce la acel moment contractul nu fusese încheiat, iar în cel de-al doilea proces verificarea de legalitate s-a rezumat la una dintre condițiile de exercițiu a acțiunii civile, respectiv acea a interesului.

În lipsa unor dezlegări de legalitate prin care instanța să fi tranșat, în urma unor dezbateri contradictorii, asupra existenței calității procesuale active a reclamantelor C. și D., cu referire la existența dreptului de proprietate în patrimoniul acestora la momentul formulării cererilor de chemare în judecată sau asupra îndeplinirii condițiilor de validitate la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007, nu se poate aprecia că există contrarietate între considerentele hotărârilor care fac obiectul revizuirii.

Contrarietatea invocată de contestatori, aceea că instanța de recurs a recunoscut întoarcerea dreptului litigios la reclamantele C. și D., deși dreptul se stinsese la data rămânerii definitive a sentințelor civile nr. 3083/1 04 2005 și nr. 3084/1 04 2005 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1, nu poate fi reținută în soluționarea acestei cereri de revizuire în contextul în care a intervenit rezoluțiunea contractului de cesiune a drepturilor litigioase încheiat între reclamantele C. și D. și cesionarii E., pentru neplata prețului, iar efectul acestei rezoluțiuni nu poate fi stabilit în acest cadru procesual, deoarece s-ar depăși limitele învestirii.

Nefiind îndeplinită condiția existenței unor hotărâri contradictorii, cum condițiile de admisibilite reglementate în art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ. trebuie îndeplinite cumulativ, iar una dintre acestea nu este îndeplinită, Înalta Curte apreciază că devine inutilă verificarea celorlalte condiții de admisibilitate, dar și a argumentelor suplimentare aduse în susținerea excepției inadmisibilității de către intimatele C. și D., dar și de către intimata S.C. F. S.A.

Față de precizarea făcută de apărătorul acestei intimate din concluziile orale, în sensul că solicită ca instanța să aibă în vedere argumentele invocate în susținerea excepției autorității de lucru judecat ca apărări pe fondul cererii de revizuire, Înalta Curte nu va mai trece la analizarea acestei excepții.

Considerentele expuse dovedesc faptul că excepția inadmisibilității cererii de revizuire din data de 21 decembrie 2020, invocată de intimatele C., D. și S.C. F. S.A., este fondată, astfel încât cererea de revizuire din data de 21 decembrie 2020 va fi respinsă ca inadmisibilă.

Analizând cererea de revizuire depusă la data de 8 ianuarie 2021, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea are un conținut diferit comparativ cu prima cerere, în cuprinsul său fiind indicată o nouă deciziei contradictorie și fiind aduse argumente noi cu privire la prima cerere de revizuire.

Prin întâmpinarea formulată, intimata S.C. F. S.A. a invocat excepția tardivității acestei noi cereri de revizuire care, datorită caracterului său peremptoriu, va fi analizată cu prioritate.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1), de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Cum ultima hotărâre este decizia civilă 2492 din 19 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, termenul de 1 lună se calculează de la data de 19 11 2020 și s-a împlinit la data de 19 12 2020, zi care, fiind o zi de sâmbătă, a determinat prorogarea împlinirii termenului în prima zi lucrătoare următoare, respectiv în 21 12 2020.

Aceasta este ultima zi în care cererea de revizuire se putea declara, iar cererea de revizuire a fost depusă la poștă la data de 8 01 2021, peste termenul legal, ceea ce atrage sancțiunea decăderii, prevăzută în art. 103 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.

Împrejurarea că o parte din noua cerere de revizuire cuprinde noi argumente aduse, cu depășirea termenului legal, în susținerea primei cereri de revizuire, nu dă posibilitatea analizării lor, ca o completare a cererii inițiale, deoarece motivarea revizuirii se face prin însăși cererea de revizuire sau înlăuntrul termenului de revizuire, neexistând nici o derogare de la acest principiu.

Revizuienții solicită ca art. 324 alin. (1) pct. 1 din vechiul C. proc. civ. să fie înlăturat, în temeiul art. 6 al CEDO și art. 21 și 24 din Constituția României cu motivarea că, în cazul revizuirii împotriva unor hotărâri potrivnice date de instanțe de recurs, de autoritate de lucru judecat se bucură nu doar dispozitivul, ci și considerentele, iar, pentru ca dreptul la formularea revizuirii să fie concret și efectiv, este nevoie să fie cunoscute și considerentele, ceea ce presupune comunicarea deciziei din recurs, care se realizează după momentul pronunțării deciziei de la care se calculează termenul de revizuire.

Înalta Curte consideră că nu se impune înlăturarea art. 324 alin. (1) pct. 1 din vechiul C. proc. civ., întrucât textul legal nu este neconstituțional din perspectiva criticilor ce i-au fost aduse, astfel cum a statuat Curtea Constituțională prin decizia nr. 655/2014.

Textul nu este nici neconvențional, întrucât rațiunea adoptării art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ. este aceea a evitării pronunțării de hotărâri contradictorii pentru protejarea autorității de lucru judecat. Cum încălcarea autorității de lucru judecat poate fi identificată încă de la momentul pronunțării hotărârii potrivnice, declararea și motivarea unei cereri de revizuire de acest tip nu depind în mod direct de cunoașterea considerentelor care au stat la baza pronunțării hotărârii atacate, motiv pentru care nu este necesar să fie comunicată hotărârea atacată pentru a putea motiva cererea de revizuire.

În consecință, urmează a fi admisă excepția tardivității cererii de revizuire din data de 8 ianuarie 2021, invocată de intimata S.C. F. S.A., prin lichidator judiciar G., și, pe cale de consecință, această cererea va fi respinsă pentru acest considerent.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire din data de 21 decembrie 2020, invocată de intimatele C., D. și S.C. F. S.A., prin lichidator judiciar G..

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire din data de 21 decembrie 2020, formulată împotriva deciziei nr. 2492 din 19 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2010 de către recurenții A. și B..

Admite excepția tardivității cererii de revizuire din data de 08 ianuarie 2021, invocată de intimata S.C. F. S.A., prin lichidator judiciar G..

Respinge, ca tardiv declarată, cererea de revizuire din data de 08 ianuarie 2021, formulată împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2021.