ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 625/2021

Ședința publică din data de 25 martie 2021

Asupra cererii de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de revizuire înregistrată în termenul legal, revizuenții A. și B. au solicitat anularea deciziei nr. 1815/2020 a Tribunalului Cluj, pentru că încalcă efectul pozitiv al deciziei nr. 4243/R/2012 al Curții de Apel Cluj.

În motivarea cererii, se arată că în hotărârile enunțate părțile și obiectul, respectiv cauza sunt identice că, scopul final urmărit de reclamanți este același în ambele dosare, anume desființarea acte contractului de vânzare cumpărare din data de 09.12.2007, respectiv a actului 30.04.2008 si repunerea parților în situația anterioară.

Cât privește cel de-al treilea element - cauza - revizuenții au solicitat să se aibă în vedere dreptul valorificat prin cerere, care nu se confundă nici cu dreptul subiectiv și nici cu mijloacele de dovadă ale temeiului juridic.

În acest sens au arătat că în ambele dosare, reclamanții au invocat incidența rezoluțiunii,respectiv neîndeplinirea obligațiilor asumate de către pârâți, dispozițiile art. 969, 1020, 1021, 1073, 1081 C. civ. raportându-se la data încheierii actului.

Revizuenții au susținut că prin decizia nr. 4243/R/2012, Curtea de Apel Cluj a dispus respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată având ca obiect rezoluțiune judiciară, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile legale, precizând că este posibilă încheierea contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică.

Cu toate acestea, prin decizia civilă supusă revizuirii, Tribunalul Cluj a dispus admiterea cererii având ca obiect rezoluțiune judiciară, apreciind cererea ca fondată, câtă vreme nu există identitate între CF-urile depuse la dosar și terenul promis spre vânzare.

Revizuenții au invocat art. 509 pct. 8 C. proc. civ., care face referire la revizuirea pentru existența de hotărâri potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, arătând că pentru stabilirea domeniului de aplicare a textului, acesta trebuie coroborat cu prevederile art. 430-431 C. proc. civ., care determină conținutul și efectele autorității de lucru judecat.

Au susținut că intră sub protecția autorității de lucru judecat nu doar dispozitivul hotărârii și, considerentele pe care se sprijină acesta, ci și acele considerente "decizorii", adică acelea care conțin soluții de sine stătătoare, că efectul autorității de lucru judecat este deopotrivă, unul negativ, care împiedică reluarea aceleiași judecăți pe temeiul aceleiași acțiuni (identitate de părti, obiect, cauza), și unul pozitiv, care presupune că ceea ce a statuat o instanță, inclusiv pe cale incidentală, să fie folosit într-un litigiu ulterior, care are legătură cu prima judecată, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, sancționându-se nu doar contrazicerile dintre dispozitivele hotărârilor judecătorești, ci și între considerentele acestora.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând decizia atacată în raport de dispozițiile art. 509 pct. 8 și art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Pentru a fi aplicabil motivul de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 508 C. proc. civ., se prevede condiția ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de al doilea proces sau, dacă o atare excepție a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra ei, soluția contrară fiind de natură să nesocotească autoritatea de lucru judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre.

Raportând cele expuse la litigiul pendinte Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la de 26.02.2018,sub dosar civil nr. x/2018, reclamanții C. și D., în contradictoriu cu pârâții A. și B., au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să dispună rezoluțiunea Antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanți și pârâți la data de 09.12.2007, astfel cum a fost modificat și completat prin înscrisul din 30.04.2008 și repunerea părților în situația anterioară încheierii Antecontractului de vânzare-cumpărare, astfel cum acesta a fost modificat, și, pe cale de consecință, să dispună obligarea în solidar a pârâților la restituirea sumei de 32.680 Euro în echivalentul RON de la data restituirii.

Înalta Curte reține că în dosarul nr. x/2018, al Judecătoriei Cluj Napoca pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat, raportat la art. 430 C. proc. civ., față de Decizia nr. 4243/R/2012 pronunțată de Curtea de apel Cluj în dosar nr. x/2010, excepție soluționată la termenul de judecată din 20.11.2018, în sensul respingerii acesteia. În dosarul enunțat prin sentința civilă nr. 5341/2019, Judecătoria Cluj-Napoca a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. și D. în contradictoriu cu pârâții A. și B. fiind obligați reclamanții să plătească pârâților suma de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții C. și D., iar prin decizia nr. 1815 din 23 decembrie 2020, Tribunalul Cluj a admis apelul formulat de către reclamanți împotriva sentinței civile nr. 5341/2019 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, sentință pe care a schimbat-o în tot în sensul admiterii acțiunii în contradictoriu cu pârâții A. și B. dispunând rezoluțiunea Antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între reclamanți și pârâți la data de 09.12.2007, astfel cum a fost acesta modificat și completat prin înscrisul din 30.04.2008, cu repunerea părților în situația anterioară, fiind obligați, în solidar, pârâții, la restituirea sumei de 32.680 euro, în echivalent RON de la data restituirii.

Împotriva deciziei nr. 1815/23 dec. 2020 pronunțate de tribunal, pârâții A. și B. au formulat cerere de revizuire, prin care în temeiul art. 509 alin. (8) C. proc. civ., au solicitat anularea deciziei care încalcă efectul pozitiv al deciziei nr. 4243/R/2012pronunțată de Curțea de Apel Cluj.

Cum admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de al doilea proces și, cum această excepție în raport de decizia nr. 4243/R/2012 al Curții de Apel Cluj a fost invocată în cel de al doilea proces - dosar nr. . x/2018 al Judecătoriei Cluj-Napoca, fiind soluționată la termenul de judecată din 20.11.2018, în sensul respingerii ei, având în vedere și dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1815A din 23 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalul Cluj, secția civilă.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi obligați revizuenții A. și B. la plata sumei de 5236 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații C. și D..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1815A din 23 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalul Cluj, secția civilă.

Obligă pe revizuenții A. și B. la plata sumei de 5236 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații C. și D..

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2021.