ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2568/2020

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra cererii deduse judecății, reține următoarele:

Prin decizia penală nr. 168/A, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, au fost admise apelurile declarate de inculpații A., B., C., A., D., E., F., G., H., I. și J. împotriva sentinței penale nr. 101/F din 15 septembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie; a fost desființată, în parte, sentința penală atacată și, în rejudecare, au fost modificate pedepsele principale și au fost stabilite pedepse accesorii inculpaților apelanți; a fost înlăturată mențiunea din dispozitivul sentinței privind menținerea măsurilor asigurătorii și confiscarea specială în ceea ce îi privește pe inculpații E. și F.; a fost ridicată măsura asigurătorie a sechestrului cu privire la inculpații E. și F.; a fost înlăturată obligarea inculpaților E. și F. la plata cheltuielilor judiciare către stat; s-a stabilit că, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în ceea ce îi privește pe inculpații E. și F. rămân în sarcina statului; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței; a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești împotriva aceleiași sentințe.

La 12 august 2020 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții J., A., I., C., A. și G. împotriva deciziei penale nr. 168 din 28 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017, întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen., prin care au solicitat anularea hotărârii a cărei revizuire se solicită și rejudecarea cauzei, precum și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, în temeiul art. 256 C. proc. pen. și ridicarea sechestrului asigurător, în baza art. 957 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii arată că instanța de apel nu s-a pronunțat pe latura civilă, desi în motivarea apelului a fost invocată inexistența prejudiciului stabilit în mod arbitrar de procurorul DNA Pitești, în baza unei expertize ce nu conținea nicio probă a existenței vreunei fapte ilicite, dar mai ales nu exista nicio cerere de înscriere ca parte civilă din partea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor sau a unui martor.

Învederează că prin încheierea din 31 mai 2017, Curtea de Apel Pitești, instanță penală care a soluționat cauza în rejudecare, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Arată că au criticat hotărârea pronunțată în rejudecare întrucât instanța de apel a respins argumentele invocate și nu s-a pronunțat pe existența sau inexistența prejudiciului pretins de procuror, ori pe măsurile asiguratorii invocate prin cererea de apel. Susțin că unul dintre aspectele învederate a fost cel legat de schimbarea încadrării juridice a faptelor imputate, ca urmare a apariției noilor legi penale, respectiv micșorarea cunatumului pedepselor pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, precum și abrogarea prevederilor art. 17 și art. 18 din Legea nr. 78/2000.

Mai susțin că decizia Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 518 din 25 iunie 2018, constată că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului de prescripție a răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, din cuprinsul art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituțională. Întrucât legiuitorul nu a modificat norma declarată neconstituțională, se apreciază că a operat o abrogare tacită a dispozițiilor incriminate, ce nu a fost avută în vedere de instanța de apel, aceasta procedând la condamnarea revizuenților fără a reține incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. f) C pr.penală și a dispune o soluție de încetare a procesului penal. Susțin că, începând cu 25 iunie 2018, s-a născut obligația instanței de judecată de a analiza prescripția faptelor numai din perspectiva art. 154 C. pen., coroborat cu art. 5 alin1 și 2 din același act normativ, având în vedere și art. 147 alin. (1) din Constituția României.

Învederează că cererea de revizuire este admisibilă întrucât instanța de apel nu a invocat, din oficiu, prescripția, ca instituție juridică de ordine publică ce opera și asupra laturii civile, în condițiile inexistenței probatoriului cu privire la prejudiciu, invocat doar de procuror și nepretins de vreo persoană fizică sau juridică.

În continuarea motivării cererii, arată că, la momentul soluționării apelului, își producea efectele și decizia nr. 751/2016 vizând neconstituționalitatea art. 249 și art. 250 C. proc. pen. privind măsurile asigurătorii în absența unui prejudiciu real, cert și exigibil.

După expunerea practicii judiciare ulterioare pronunțării deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale și a considerațiilor teoretice privind prescripția răspunderii penale, arată că decizia menționată nu este una interpretativă și deciziile Curții Constituționale prin care este declarată neconstituționalitatea unor dispoziții legale echivalează cu legile de abrogare.

Cu privire la inexistența prejudiciului, stabilit în baza unei pretinse expertize efectuate de un expert DNA, arată că nu există nicio dovadă a însușirii unei sume de un membru al Asociației, nu a fost evidențiată o pagubă constatată în patrimoniul unei persoane fizice sau juridice, iar Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor nu s-a constituit parte civilă în cauză. Cu toate acestea, arată că prin sentința penală au fost obligați să plătească un prejudiciu, în cuantum de 997.393 RON fiecare, fiind înființate popriri pe pensiile acestora, iar conturile lor bancare au fost blocate.

Solicită să se constate inexistența prejudiciului și restituirea bunurilor sechestrate, încetarea măsurilor de indisponibilizare a sumelor deținute de revizuenți în conturile bancare și încetarea popririi asupra veniturilor acestora.

Potrivit art. 453 alin. (2) C. proc. pen. Revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit C. proc. civ.

Revizuenții au pretins că acesta este și cazul cererii lor de revizuire, exclusiv cu privire la latura civilă a procesului penal și au justificat actualul lor demers procedural arătând că nu există dovezi care să justifice măsurile dispuse în cadrul procesului penal cu privire la sechestrarea bunurilor, blocarea conturilor bancare și confiscarea unor sume de bani.

Se reține că, prin sentința penală nr. 101/F din 15 septembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 249 și următoarele din același act normativ, raportat la art. 20 din legea nr. 78/2000, combinate cu art. 24

1

din Legea nr. 656/2002 au fost menținute măsurile asiguratorii dispuse de procuror privind sechestrul penal instituit asupra bunurilor imobile și mobile aparținând inculpaților A., G., J., I., H., C., A., E., F., D. și poprirea asupra sumelor de bani în RON și valuta, prezente și viitoare din conturile acestor inculpați, până la concurența sumei de 9.453.390 RON. Prin aceeași hotărâre, în baza art. 118 alin. (1) lit. e) și art. 118 alin. (4) C. pen. de la 1969, raportat la art. 25 din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., s-a dispus confiscarea specială asupra sumei de 9.453.390 RON, dobândită de inculpații A., G., J., I., H., C., A., E., F., D. prin săvârșirea infracțiunilor sau confiscarea bunurilor aparținând acestora, până la concurența acestei valori, respectiv câte 945.339 RON de la fiecare.

Se constată că măsurile dispune de instanța penală, invocate de revizuenți, sunt măsuri asiguratorii, prevăzute de art. 249 alin. (2) C. proc. pen. și măsuri de siguranță, prevăzute de art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. de la 1969.

Or, acțiunea civilă, ca instituție de procedură penală, reglementată de art. 19 alin. (1) C. proc. pen., are ca obiect repararea prejudiciului material sau moral produs prin săvârșirea infracțiunii. Latura civilă în procesul penal vizează acoperirea daunelor suferite de persoana vătămată ca urmare a săvârșirii acestei infracțiuni.

Având în vedere că revizuenții sunt nemulțumiți de menținerea măsurilor asigurătorii și a măsurii de siguranță a confiscării speciale, se reține că, în speță, nu se regăsește situația premiză prevăzută de art. 453 alin. (2) C. proc. civ. penală, respectiv cererea de revizuire nu privește latura civilă a procesului penal.

În considerarea argumentelor mai sus prezentate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, apreciind că nu se impune luarea în analiză a cerințelor de fond ale instituției revizuirii, prevăzute de art. 322 C. proc. civ. de la 1865.

În raport de soluția pronunțată cu privire la excepția inadmisibilității, Înalta Curte nu se va mai pronunța asupra excepției tardivității cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții J., A., I., C., A. și G. împotriva deciziei penale nr. 168 din 28 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.