ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 510/2020

Asupra cererii de revizuire constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D., E. și părțile civile F. prin F. Amsterdam - Sucursala București, S.C. G. S.A.

Au fost obligați apelanții inculpați D. și E. la plata sumei de câte 330 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 130 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, inculpații A., B. și C. au rămas în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși pentru inculpații A., B. și C., în cuantum de câte 130 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva Deciziei nr. 433/A din 25.11.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2013, a formulat cerere de revizuire revizuentul D., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

Revizuentul a arătat că formulează cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 433/A din 25.11.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani și 4 luni, exclusiv cu privire la latura civilă, în sensul că a fost judecat de către un complet de judecată nelegal constituit.

Revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire îndreptată împotriva deciziei penale definitive menționate exclusiv cu privire la latura civilă, invocând Decizia nr. 417 a Curții Constituționale a României din data de 03.07.2019 privind formarea completurilor de trei judecători, decizie prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României, pe de altă parte, constând, în esență, în refuzul explicit al Înaltei Curți de Casație și Justiție de a aplica o lege adoptată de Parlament. Curtea Constituțională a României a stabilit, în mod definitiv și obligatoriu, cu privire la completurile de trei judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție care judecau cauze care cădeau sub incidența Legii nr. 78/2000, că trebuiau să fie specializate în judecarea infracțiunilor de corupție, legea specială impunând o superspecializare a completurilor de judecată.

În concluzie, revizuentul a solicitat să se constate faptul că a fost judecat în apel de un complet care nu a fost constituit în mod legal, în sensul că nu a fost constituit un complet specializat în judecarea infracțiunilor de corupție.

Prin rezoluția din 09 ianuarie 2020 s-a fixat termen de judecată la 20 februarie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând cererea de revizuire numai din perspectiva admisibilității sub aspectul invocat din oficiu, care primează celui susținut prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, iar exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., invocate de revizuent, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.

În raport de aceste prevederi, revizuirea exercitată în alte condiții decât cele expres reglementate nu poate fi primită, această concluzie fiind susținută și de principiul legalității căilor de atac, reglementat prin dispozițiile art. 457 C. proc. civ.

În cauză, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire îndreptată împotriva deciziei penale definitive menționate exclusiv cu privire la latura civilă, invocând Decizia Curții Constituționale a României nr. 417 din 3 iulie 2019 asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre Parlamentul României, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte.

Prin Decizia nr. 417 din 3 iulie 2019 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 825 din 10 octombrie 2019, s-a statuat:

"1. Admite sesizarea formulată de președintele Camerei Deputaților și constată că a existat un conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de neconstituirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanță a infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, contrar celor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003.

În cauza de față, deși s-a invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., față de modalitatea de reglementare a acestui motiv de revizuire, se constată că există aspecte care atrag inadmisibilitatea demersului procedural.

În literatura de specialitate s-a arătat că invocarea acestui motiv de revizuire este condiționată de îndeplinirea următoarelor condiții: 1) în timpul judecății (indiferent de etapa procesuală) să fi fost invocată, de partea care exercită revizuirea sau de instanță din oficiu, excepția de neconstituționalitate cu privire la o prevedere conținută de o lege sau ordonanță; 2) instanța în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate să fi apreciat că prevederile criticate pentru neconstituționalitate au legătură cu judecata în fond a cauzei și să fi decis sesizarea Curții Constituționale (art. 29 din Legea nr. 47/1992); 3) decizia Curții Constituționale de admitere a excepției de neconstituționalitate să fi fost pronunțată după rămânerea definitivă a hotărârii a cărei revizuire se cere.

Așadar, după cum spune și textul de lege, una dintre condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., este aceea că excepția de neconstituționalitate trebuie invocată în acea cauză.

În plus, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, pot forma obiect al revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. numai hotărârile judecătorești definitive care au fost pronunțate în cauze în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate admisă sau în cele în care aceasta a fost ridicată până la publicarea deciziei Curții Constituționale de admitere și a fost, în consecință, respinsă ca devenită inadmisibilă.

În cauza de față nu se regăsește ipoteza textului de lege a art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., aceea a invocării în cadrul procesului a unei excepții de neconstituționalitate asupra căreia Curtea Constituțională să se fi pronunțat ulterior rămânerii definitive a hotărârii, în sensul admiterii acesteia.

Astfel, decizia instanței de contencios constituțional, invocată de revizuent, a fost dată asupra unei cereri de soluționare a unui conflict juridic de natură constituțională dintre Parlamentul României, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, și nu în legătură cu vreo excepție de neconstituționalitate invocată în cadrul unui litigiu.

Susținerea revizuentului, potrivit căreia calea de atac promovată ar fi singurul remediul procedural la îndemâna sa pentru a obține o rejudecare a cauzei deoarece a fost judecat de către un complet de judecată nelegal constituit, nu poate fi primită întrucât nu pot fi deschise și recunoscute părților căi de atac în afara dispozițiilor legale.

Astfel, conform art. 129 din Constituție "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta".

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că deși, în mod formal, revizuentul a invocat dispozițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. pentru promovarea cererii de revizuire, în fapt, motivele acestuia nu se încadrează în textul de lege invocat și nu îndeplinește condițiile de admisibilitate cerute de cazul de revizuire menționat.

Acceptarea admisibilității căii de atac de retractare din cauza de față, în afara cadrului legal expres prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., respectiv reluarea judecății și stabilirea unei alte situații de fapt sau de drept, este inadmisibilă întrucât prin aceasta s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice și autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești definitive.

Acest principiu trebuie respectat chiar în ipoteza în care partea nemulțumită ar susține că s-au săvârșit erori de judecată și s-ar pune în discuție legalitatea unei hotărâri.

Față de considerentele expuse, având în vedere că motivele formulate de revizuent nu se încadrează în dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., Înalta Curte constată că susținerile acestuia nu se circumscriu cerințelor legale ce se cer a fi îndeplinite pentru admisibilitatea cererii de revizuire, aceasta urmând a fi respinsă, în consecință, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul D. împotriva Deciziei nr. 433/A din 25.11.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2020.

GGC - ED