ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 19/2020

Ședința publică din data de 9 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 20.01.2017, sub numărul x/2017, reclamantul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 3111 din 11 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, în contradictoriu cu pârâtul A., a constatat calitatea pârâtului A., de colaborator al Securității.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, pârâtul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În motivarea căii de atac exercitate recurenta a susținut următoarele: instanța de fond, în mod eronat a respins cererea de amânare formulată în cauză, luând în pronunțare dosarul fără ca recurentul-pârât sau un reprezentant al său să fie prezent la dezbateri, fiindu-i încălcat pârâtului-recurent dreptul la apărare.

În ceea ce privește fondul cauzei, susține recurentul că afirmațiile sale ca și diferitele probe administrate în cauză sunt scoase din context, nu sunt analizate din perspectiva istorică prin raportare la vremurile de atunci, a situației personale și a profesiei pe care a exercitat-o, a faptului că în cadrul obligațiilor de serviciu avea contact cu mai multe persoane. Notele informative aflate la dosarul cauzei nu se încadrează în prevederile legale, întrucât instanța de fond nu a ținut seama de aspectul privind vârsta reclamantului-recurent, care nu avea la acel moment experiență de viață și care se afla sub temerea că va fi dat afară de la locul de muncă.

În continuare recurentul susține că în ceea ce privește prima condiție, aceasta este îndeplinită, însă nu este suficientă pentru atribuirea calității de lucrător al Securității. Pentru a stabili calitatea de lucrător, instanța avea obligația legală de constata această calitate a persoanei verificate, pe baza materialului probator depus la CNSAS.

În concluzie, instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală în raport de probatoriul administrat în cauză, din care rezultă că recurentul nu a desfășurat activități care să fi condus la suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, apreciind că recurentul nu a făcut referire și nu a indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

Referitor la excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul-reclamant, Înalta Curte urmează a o respinge, apreciind că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât, din punct de vedere formal, motivele invocate de recurentul-pârât se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv de casare invocat prin cererea de recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Referitor la susținerile recurentului în sensul că în mod eronat instanța de fond a respins cererea de apărare formulată, se reține că aceasta în mod corect a respins ca neîntemeiată cererea de amânare, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile de încuviințare a acesteia, recurentul având suficient timp să efectueze demersurile necesare pentru angajarea unui apărător de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în cauză fiind stabilite două termene în cunoștința părților.

Pe fondul recursului, instanța de control judiciar reține că soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că în speță sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securității:

1) să furnizeze informații, precum note și rapoarte scrise, către lucrătorii Securității;

2) prin acele informații să se denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

3) furnizarea informațiilor să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din actele și lucrările dosarului rezultă întrunirea primei cerințe legale, respectiv furnizarea de către recurentul-pârât organelor de securitate a unor informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Susținerile recurentului, potrivit cărora " instanța de fond nu a ținut seama de aspectul privind vârsta sa, care nu avea la acel moment experiență de viață și care se afla sub temerea că va fi dat afară de la locul de muncă" nu pot fi primite deoarece cauzele de exonerare ce pot fi invocate sunt cele strict prevăzute de art. 2 lit. b) teza II și III din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, printre acestea nenumărându-se situațiile evocate de către recurent.

Recurentul apreciază a fi îndeplinită prima condiție, considerând însă că datele prezentate în urma documentației arhivistice efectuate nu pot reprezenta o gravă imixtiune în viața privată a persoanei. Mai mult decât atât, consideră că "simplul fapt al redării unor informații din discuțiile purtate nu atrage calitatea de colaborator al Securitățiî". Or, în mod corect prima instanță a reținut că informațiile furnizate de recurent au îngrădit dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional Privind Drepturile Civile și Politice.

Înalta Curtea constată că și cea de-a doua condiție legală, prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este îndeplinită în cauză.

Informațiile furnizate de către recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, având în vedere că furnizarea informațiilor indicate anterior era de natură să determine urmărirea și intimidarea persoanelor la care se refereau, inclusiv stocarea de date personale ale acestora pe o perioadă lungă de timp, date care privesc domeniile cele mai intime ale activității, orientării ori convingerii acestor persoane, domenii în care orice imixtiune a publicului sau autorităților constituie, în orice societate civilizată, o depășire ilicită a barierelor naturale ale sinelui, iar prin acestea, îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și a dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Pe de altă parte, instanța de control judiciar apreciază că, pentru corecta soluționare a cauzei, este relevant faptul că informațiile furnizate de recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliției politice, nu este necesar ca activitatea acesteia să fie adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți și să fi fost de natură, aptă să le aducă atingere, cerință îndeplinită în cauză, după cum s-a demonstrat anterior.

Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, în concordanță cu jurisprudența CCR prin care s-a statuat asupra prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, precum și cu scopul urmărit de acest act normativ, instanța de fond aducând prin hotărârea de fond și câteva aprecieri cu caracter general, de natură să pună în lumină rațiunea adoptării legislației privind accesul la propriu dosar și deconspirarea Securității, precum și consecințele hotărârilor judecătorești pronunțate în urma parcurgerii procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Lg. nr. 293/2008.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de A. împotriva Deciziei nr. 3111 din 11 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 3111 din 11 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 ianuarie 2020.