ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3708/2020

Ședința publică din data de 22 iulie 2020

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20 iunie 2017, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul A., să constate calitatea acestuia din urmă de colaborator al Securității.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul este membru al Consiliului Local al comunei Vultureni, județul Bacău. Conform prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, persoanele alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3.

A mai arătat, că așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/l/569 din 17.03.2016 și din înscrisurile atașate, pârâtul a furnizat organelor de securitate informații utile acestora, fiind astfel întrunite cerințele legale impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informațiile furnizate de acesta referindu-se la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, vizând îngrădirea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

1.2. Hotărârea pronunțată în cauză

Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4511 din 22 noiembrie 2017, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și, pe cale de consecință, a constatat calitatea pârâtului A., de colaborator al Securității.

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâtul A., în condițiile art. 493 C. proc. civ.

Se constată că recurentul-pârât a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1)pct. 4, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., care reglementează posibilitatea casării hotărârii când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În expunerea motivelor de recurs, în esență, reluând apărările formulate în fața instanței de fond, recurentul a arătat că legea a fost încălcată, că și-a probat susținerile din cererea de chemare în judecată, însă, nu a detaliat în ce mod instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești ori hotărârea încalcă dispozițiile legale incidente în cauză, este nemotivată sau motivată contradictoriu.

În legătură cu încălcarea acestor norme de drept material, recurentul mai arată că a făcut dovada încălcării lor prin mai multe mijloace de probă, însă instanța fondului, printr-o expunere schematică și o abordare arbitrală, lipsită de fundament juridic, a constatat în mod greșit întrunuirea condițiilor prevăzute de ordonanța pentru constatarea calității de colaborator, făcând imposibiliă o critică de legalitatea punctuală.

Sub acest aspect, recurentul subliniază că din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, expresia pentru motivele pe care se întemeiază nu înseamnă un raționament trunchiat fără temei juridic, ci un raționament care să acopere toate aspectele esențiale avansate și disputate de părți și care prin consistența lui juridiciă, să facă posibil controlul de legalitate.

În fine, raportat la dispozițiile anterior invocate, recurentul a subliniat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea geșită a dreptului material fiind incident art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citată, intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reiterând principalele susțineri din acțiunea introductivă și însușindu-și argumentele sentinței recurate.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 20 noiembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 18 martie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) – (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Ulterior, având în vedere dispozițiile art. 415 pct. 4 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 42 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României/art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, în baza art. 66 alin. (1) pct. 1 lit. a) și art. 147 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și a art. 111 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, a fost fixat termen pentru redeschiderea judecății la data de 22 iulie 2020.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Considerentele Curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Înalta Curte remarcă mai întâi că recursul de față nu combate punctual argumentele Curții de apel, ci reiterează practic susținerile formulate în fața instanței de fond, afirmând, cu titlu general, că instanța de fond în mod eronat a constatat că activitățile pârâtului se încadrează în sfera de aplicare a O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

De asemenea, cele reclamate de către recurent sunt elemente care țin de temeinicia admiterii acțiunii de către instanța de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond.

Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Din perspectiva acestui motiv de recurs recurentul susține că instanța de fond definit, în mod arbritar, caracteul potrivnic regimului totalitar.

Curtea reține că acest motiv de recurs se întemeiază pe conceptul de "exces de putere" ce derivă din principiul constituțional al separației puterilor în stat și vizează imixtiunea instanțelor judecătorești în domeniul atribuțiilor puterii legislative sau executive.

Prin exces de putere se încalcă ordinea constituțională și interesul public, instanța judecătorească exercitând funcțiile puterii judecătorești peste limitele statornicite prin Constituție.

Instanța săvârșește un exces de putere atunci când îndeplinește un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face, consfințește cu valoare legală, texte abrogate, contestă puterea legală a unor texte, aplică o lege adoptată înainte de intrarea ei în vigoare, se pronunță pe cale de dispoziții generale.

Or, pornind de la aceste considerente, se constată că, O.U.G. nr. 24/2008 urmărește să permită accesul opiniei publice la informațiile referitoare la colaborarea cu fosta Securitate a persoanelor enumerate de către art. 2, instituind o procedură prin care se poate stabili dacă acestea au desfășurat activități ce au contribuit la instaurarea și menținerea puterii totalitare comuniste, precum și la suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Este firesc ca finalitatea acestui act normativ să nu fie pedepsirea persoanelor cu privire la care există elemente pentru a se considera că ar fi colaborat cu regimul comunist, ci protejarea uneia dintre formele pe care le îmbracă democrația câștigată după Revoluția din anul 1989.

În acest sens este preambulul O.U.G. nr. 24/2008, din care rezultă scopul social în adoptarea acestui act normativ: "Cunoașterea istoriei recente constituie o prioritate pentru societatea românească și de aceea administrarea și valorificarea istorică a arhivelor fostei Securități, care cuprind documente relevante cu privire la acțiunile întreprinse împotriva regimului totalitar comunist, precum și cu privire la reprimarea acestor acțiuni, sunt necesare într-o Românie europeană", rezultând că numai acele materiale informative "relevante" au fost avute în vedere de legiuitor.

Pe calea recursului de față, recurentul s-a prevalat în mod explicit de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei) și 8 C. proc. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

Cu precădere, Curtea subliniază că exced controlului de nelegalitate în recurs referirile reclamantei la situația de fapt ce se impune a fi stabilită pe bază de probe, acestea prezentând relevanță numai în ipoteza în care criticile de nelegalitate sunt apte să determine casarea deciziei civile cu rejudecarea fondului.

Procedând în continuare la analiza criticilor formulate, Curtea constată însă că acestea nu sunt apte a determina reformarea deciziei recurate, pentru considerentele ce succed.

În ce privește critica formulată de recurentă vizând nemotivarea hotărârii instanței de apel, Curtea reamintește părților că exigența motivării hotărârii judecătorești este o garanție a caracterului echitabil al procedurii, venind împotriva arbitrariului instanței, fiind reglementată de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Potrivit acestui text, cu titlu de principiu, hotărârea judecătorească va cuprinde considerentele în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Structura standard a hotărârii judecătorești cunoaște particularități în cazul soluționării cauzei în temeiul unei excepții procesuale sau a unui fine de neprimire, cum este cazul în speță.

Motivarea hotărârii judecătorești nu reprezintă o chestiune de cantitate și nici nu obligă instanța de a răspunde tuturor argumentelor de fapt și de drept ale părților, instanța putând să grupeze unele dintre acestea și să le răspundă în cadrul unui singur considerent; totodată, este necesară analiza acelor motive și apărări care sunt esențiale pentru dezlegarea pricinii, care au aptitudinea de a demonstra analiza efectivă a cauzei, potrivit exigențelor Curții Europene a Drepturilor Omului.

Raportând cele arătate mai sus la situația din prezenta cauză, Curtea constată că instanța de fond a analizat argumentele prezentate de părți și chiar dacă motivarea soluției nu satisface așteptările recurentului-pârât, Curtea nu va putea constata că nu au fost respectate exigențele pe care le presupune motivarea unei hotărâri judecătorești, inclusiv din perspectiva art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea constată că, în mod legal, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt, respectiv prin raportare la activitatea desfășurată de recurent ca și colaborator al Securității

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect constatarea calității recurentului-pârât, în baza art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant, din oficiu, având in vedere că recurentul este membru al consiliului local la Comunei Vultureni, județul Bacău.

În urma analizării înscrisurilor depuse în probațiune la dosar, prima instanță a ajuns la concluzia că ambele condiții impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securității, sunt îndeplinite în speță.

Această concluzie este corectă și este împărtășită și de instanța de control judiciar.

Potrivit prevederilor art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității - text potrivit căruia "Pentru a asigura dreptul de acces la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor care ocupă următoarele demnități sau funcții: g) primarii, viceprimarii, consilierii județeni, consilierii în Consiliul General al Municipiului București, consilierii locali;

Din analiza textului art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că pentru a se constata calitatea de colaborator trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții:

- persoana să fi furnizat informații;

- informațiile să vizeze denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului comunist;

- informațiile să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiție, Înalta Curte constată că aceasta este îndeplinită în cauză. De altfel, nici recurentul nu o contestă având în vedere că a semnat un angajament cu Securitatea, sub numele conspirativ B. și a întocmit note și rapoarte către organele securității .

Astfel, în dosarul de rețea R x, avându-l ca titular pe pârâtul A., gestionar la magazinul mixt din cadrul cooperativei C., recrutat în calitate de informator în vederea supravegherii informative "a celor 47 de elemente foști legionari, cât și pentru realizarea cunoașterii informative la nivelul tuturor locurilor și mediilor ce sunt în atenția noastră." Angajament, olograf, nedatat (28.06.1983, Raport, f. x), semnat cu numele real: "Subsemnatul A., .../Informațiile scrise personal pe care le voi furniza organelor Ministerului de Interne le voi semna cu numele conspirativ B.."

Instanța de control judiciar apreciază că și condiția ca informațiile să vizeze denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist este îndeplinită.

În dosarul de urmărire informativă x, avându-l ca titular pe numitul M.A., menținut în supraveghere ca suspect de activitate legionară, deoarece "în anul 1940-1941 a activat în organizația legionară a com. Godinești ca simplu membru în cuibul condus de preotul A.C.":

Notă informativă, 24.08.1983, olografă, semnată cu numele conspirativ "B.", nr. activ x, primită de sg. maj. D., Postul de Miliție Vultureni, în care se consemnează următoarele:

"Sursa vă informează în urma sarcinilor trasate că, cunoaște pe numitul M.A. din satul Ghilăvești. Cel în cauză nu este vizitat de persoane străine de localitate, nu părăsește în mod frecvent localitatea, și în prezent este în dușmănie cu numitul N.D. din același sat, motivul stării conflictuale constă într-o cărare ce trece prin lotul lui N.D. Alte aspecte care să intereseze munca de securitate nu am mai stabilit cu privire la cele două persoane." Nota ofițerului, sg. maj. D., Postul de Miliție com. Vultureni din 30.09.1983: "Va urmări în continuare activitatea celor două elemente, urmărind dacă nu fac comentarii negative a adresa politicii partidului." Măsuri: "M.A. a fost sancționat la P.193/70."

Astfel cum rezultă din probele dosarului, ca urmare a celor relatate de recurentul-pârât s-a dispus verificarea persoanelor semnalate, influențarea și chiar avertizarea acestora.

Recurentul invocă faptul că nu s-au prezentat dovezi, înscrisuri, care să dovedească faptul că vreo persoană a fost sancționată și, deci, care să arate că activitatea desfășurată a avut repercusiuni asupra cuiva, dar aceste susțineri sunt nefondate.

Textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 precizează ca informațiile să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale și, prin urmare, nu trebuie dovedit faptul că vreo persoană din cele despre care au fost furnizate informații ar fi fost sancționată ca urmare a celor prezentate de recurent.

Din actele și lucrările dosarului rezultă cu certitudine că a întocmit note informative care denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar aceste note au fost de natură a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În acest sens, Nota informativă din 01.08.1988, olografă, semnată cu numele conspirativ "B.", nr. activ x, primită de sg. maj. E., Postul de Miliție Vultureni, relevă următoarele: "Sursa vă informează că în urma sarcinilor trasate, că am discutat cu numitul N.D. din satul Ghilăvești, și acesta a afirmat că ascultă postul de radio F. și a comentat anumite fapte și lucruri care au fost difuzate de acest post." Sarcini: "Sursa a fost instruită să urmărească în continuare dacă acesta ascultă și colportează știrile transmise la posturile de radio străine și să urmărească dacă și alte persoane mai sunt predispuse la aceste fapte."

Scopul O.U.G. nr. 24/2008 îl reprezintă deconspirarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate.

Înalta Curte constată că, în cauză, verificarea recurentului a fost declanșată în baza prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Este adevărat că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 672/26.06.2012, s-a statuat că persoana verificată în privința căreia există la dosarul cauzei doar documente reprezentând "relatări verbale consemnate de lucrătorii securității", nu are beneficiul unei proceduri contradictorii în cazul în care se află în imposibilitatea obiectivă de a propune alte probe în apărarea sa.

De asemenea, Curtea Constituțională a constatat că pentru a da eficiență dreptului la un proces echitabil și implicit dreptului la apărare, "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității" nu pot fi administrate și apreciate individual, ca probe unice, nu pot servi ca temei al admiterii acțiunii în constatare, decât dacă pe calea unei atente și competente analize sunt coroborate cu datele sau informațiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.

Însă, așa cum am mai arătat, la dosarul cauzei există o serie de note informative ce au fost valorificate de judecătorul fondului, care a făcut o analiză aprofundată și efectivă a probei cu înscrisuri.

Pe de altă parte se impune a fi subliniat faptul că, pârâtul nu a contestat realitatea celor consemnate în respectivele rapoarte și note informative.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte remarcă că, la dosarul cauzei, sunt depuse numeroase înscrisuri care dovedesc implicarea personală a recurentului în activitățile de urmărire și supraveghere informativă a anumitor persoane, susținerile acestuia privind insuficiența probatorie sau nedovedirea încălcării unor drepturi fundamentale ale persoanelor fiind nefondate.

Respectarea dreptului omului și a libertăților fundamentale constituie esența unei societăți democratice. O societate democratică trebuie să asigure recunoașterea și respectarea acestor valori recunoscute universal.

Înalta Curte, apreciază că activitatea desfășurată de recurentul-pârât de expunere a persoanelor denunțate, identificarea acestor persoane și aducerea lor în atenția organelor de securitate competente, în vederea luării de măsuri, încalcă dreptul la viață privată, prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 4511 din 22 noiembrie 2017 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iulie 2020.