ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 162/2023

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 30.10.2018, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Statului a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

A arătat reclamantul că potrivit prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile ori în funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h) .

În urma verificărilor efectuate, după cum rezultă din Nota de Constatare nr. x/27.01.2017 și a documentelor ce însoțesc dosarul administrativ, informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și a dreptului la libertatea conștiinței și a religiei, prevăzut de art. 18 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, coroborat cu art. 30 din Constituția Românie din 1965.

Prin sentința nr. 1292 din data de 3 aprilie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că în mod greșit Curtea de Apel București a admis cererea de chemare în judecată, hotărârea fiind dată cu interpretarea greșită a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Deși, în mod corect, prima instanță nu a avut în vedere cele două rapoarte informative întocmite de plt. maj. B. care redau așa zisele discuții verbale purtate cu recurentul, ținând cont de Decizia Curții Constituționale nr. 672/2012, a apreciat totuși, în mod greșit, că 4 din cele 10 note informative ar cuprinde denunțarea de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor si libertăților fundamentale ale omului.

Instanța de fond a apreciat că aceste note informative cuprind comentarii cu privire la situația grea în care se afla țara din punct de vedere al aprovizionării cu alimente care erau extrem de sensibile pentru autoritățile vremii, după cum și apartenența la un cult religios sau legăturile cu străinătatea, fiind de notorietate faptul că orice persoană care face observații legate de lipsa alimentelor reprezintă atitudine potrivnică regimului totalitar comunist și era ulterior persecutată.

În mod greșit a reținut prima instanță că aceste note informative cuprind comentarii/afirmații legate de lipsa alimentelor, când de fapt, acestea cuprind "îngrijorări" ale persoanelor în cauză legate de lipsa alimentelor și de situația familială (a copiilor), îngrijorări care nici măcar nu s-au manifestat în vreun fel sau în vreo modalitate împotriva autorităților sau regimului comunist.

Este absurd a se considera ori califica că îngrijorările privind propria familie legate de lipsa alimentelor ar constitui atitudini potrivnice regimului comunist de natură a atrage repercusiuni asupra sa, mai ales în condițiile în care aceste îngrijorări erau de notorietate în acea vreme.

Dincolo de aceste aspecte, apare ca fiind puțin forțată extragerea unor elemente/informații din cele 4 note informative care să justifice admiterea prezentei acțiuni și reținerea calității de colaborator al securității, făcându-se abstracție de celelalte 6 note informative care nu cuprind vreo informație relevantă, precum și celelalte rapoarte întocmite în mod corespunzător de către agenții de miliție (inclusiv în numele reclamantului).

Or, toate aceste împrejurări coroborate nu numai că, în cauză, confirmă lipsa vreunei intenții de a colabora cu organele de securitate, întocmind astfel doar note informative lipsite de orice valoare informativă pentru securitate, dar reliefează și modalitatea de lucru a agenților de miliție care doreau cu orice preț întocmirea de dosare de urmărire a persoanelor și strângerea de informații pentru a-și justifica propria activitate, întocmind în acest sens inclusiv note informative în numele său, precum și rapoarte privind așa zise relatări verbale ale sursei necorespunzătoare adevărului.

Intimatul – reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Instanța de fond a fost sesizată cu acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin care s-a solicitat să se constate calitatea pârâtului A. de "colaborator" al Securității.

Prin sentința recurată, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, apreciind că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, reținând că orice comentariu cu privire la situația grea în care se afla țara din punct de vedere al aprovizionării cu alimente era extrem de sensibil pentru autoritățile vremii care au recurs la raționalizarea alimentelor făcând imposibil traiul de zi cu zi, după cum și apartenența la un cult religios sau legăturile cu străinătatea.

Contrar opiniei exprimate de instanța de fond, Înalta Curte apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securității.

Astfel, O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noțiunea de colaborator al Securității.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, "colaborator" al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În raport de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cele trei condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securității sunt următoarele:

- persoana să fi furnizat organelor de Securitate "informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității";

- prin informațiile respective să se denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- informațiile respective să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Așadar, este de necontestat că pentru constatarea calității de colaborator al securității în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 se impune constatarea cu certitudine a faptului că respectiva persoană a furnizat informații, indiferent sub ce formă, prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ceea ce nu se poate reține în persoana recurentului, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, pe care își întemeiază acțiunea reclamantul și la care s-a făcut referire în acțiune și apoi în cuprinsul întâmpinării formulate în recurs.

Așadar, reținerea calității de colaborator este legată de furnizarea unor informații de natura celor impuse de legiuitor, și nu a unor informații cu caracter general.

Mai mult, interpretarea prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, duce la concluzia că legiuitorul a urmărit să atribuie calitatea de colaborator al securității persoanelor care, prin denunțurile lor, nu au menajat interesele celor denunțați deși puteau, și, mai mult, desconsiderarea acestor interese nu este compatibilă cu principiile moralei publice. În consecință, ne-am afla în fața denunțării unei conduite potrivnice regimului comunist dacă denunțarea unei conduite ar fi nocivă pentru cel denunțat și, în plus, un astfel de denunț nu și-ar mai avea rostul într-o ordine democratică.

Numai îndeplinirea cumulativă a tuturor acestor condiții poate să atragă stabilirea calității de colaborator al Securității.

Pe aspectul îndeplinirii celor trei condiții, instanța de control judiciar reține faptul că, într-adevăr, recurentul a fost recrutat în calitate de colaborator al organelor Securității în anul 1982 și anii 1988-1989.

Curtea de apel a reținut în hotărârea recurată că, în urma angajamentului, pârâtul A. a furnizat organelor de securitate o serie de note informative și că pentru cauza de față prezintă relevanță patru note informative furnizate de pârât.

În cauză, reevaluând probatoriul administrat și răspunzând în același timp criticilor formulate de recurent, Înalta Curte constată că instanța de fond a ajuns în mod greșit la concluzia că informațiile furnizate de recurent se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

În acest context, Înalta Curte, în acord cu jurisprudența sa constantă, reamintește faptul că, din perspectiva analizei îndeplinirii condiției ca informația să denunțe o activitate sau o atitudine potrivnică regimului, prin prisma dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prezintă relevanță conținutul însuși al informației furnizate, iar nu simpla existență a unor note de informare, scrise în baza unui angajament semnat cu fosta Securitate.

Astfel, în cazul recurentului se rețin patru note informative, redactate de acesta și datate 05.03.1989, 14.10.1988, 17.05.1989, și respectiv 22.10.1989, care ar avea aptitudinea să atragă incidența prevederii legale anterior citate, dar Înalta Curte constată că informațiile furnizate de recurent prin aceste note olografe, depuse la dosar de către intimat, nu pot fi încadrate în categoria unor acțiuni potrivnice regimului comunist, cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

Înalta Curte constată, astfel, că, din analiza conținutului Notelor de constatare prezentate de către intimat, în raport de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, nu se probează îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, respectiv a denunțării unor activități și atitudini potrivnice regimului comunist.

Prin Notele de constatare depuse se pot observa simple referiri ale pârâtului la faptul că persoanele în cauză își manifestau îngrijorarea legată de lipsa alimentelor și de situația familială (a copiilor), informații ce nu sunt de natură a fi produs repercusiuni asupra acestora.

Din cuprinsul notelor recurentului nu rezultă faptul că respectivele comentarii ar fi fost împotriva regimului politic de atunci. Din contră, se poate observa cu ușurință că în toate notele de constatare depuse se regăsesc doar comentarii privind îngrijorările privind propria familie legată de lipsa alimentelor, nicidecum informații care vizau o conduită potrivnică regimului comunist. Totodată, aceste note nu fac nicio referire la convingerile politice ale unor persoane, care ar fi putut atrage în privința acestora vreo consecință negativă.

În atare condiții, nu se poate susține cu temei faptul că informațiile furnizate s-au referit la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și că ar fi vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, neputându-se prezuma că respectivele comentarii erau în contra regimului.

De asemenea, în ceea ce privește "legăturile cu străinătatea", niciuna din note nu cuprinde vreo informație privind primirea efectivă a pachetelor din străinătate.

Înalta Curte apreciază că nu este suficientă informarea securității, pur generică, cu privire la exprimarea îngrijorării persoanelor legată de lipsa alimentelor și situația familială pentru a se constata calitatea de colaborator al securității, fiind necesar ca din înscrisuri să rezulte dacă informarea făcută de pârât s-a referit la o atitudine potrivnică regimului comunist.

Or, din conținutul notelor informative menționate, rezultă, fără echivoc, că acele trimiteri la faptul că anumite persoane își manifestau îngrijorarea nu poate reprezenta denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar și nici faptul că respectivele informații au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, așa cum prevede textul de lege.

Astfel, a califica informațiile din cele două note vizate drept informații care denunță atitudini potrivnice unui regim totalitar, așa cum apreciază instanța de fond, ar conduce la denaturarea sensului definiției date de legiuitor noțiunii de colaborator al Securității, ceea ce nu poate fi permis.

Așadar, în speță, calitatea recurentului de colaborator al Securității a fost reținută în mod greșit, prin prisma informațiilor furnizate prin notele informative olografe sus menționate, în condițiile în care instanța de control judiciar constată, în dezacord cu instanța de fond, că informațiile furnizate de recurent nu se referă la "atitudini potrivnice regimului totalitar".

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că recurentul-pârât a furnizat informații Securității, însă nu se desprinde în mod suficient de caracterizat cerința privind denunțarea de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Aceste note și rapoarte nu pot, prin modul lor de redactare, să conducă la concluzia îndeplinirii condiției vizării îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale, cu atât mai mult cu cât acestea, prin conținutul lor, nu erau de natură să producă vreo consecință negativă în privința persoanelor la care făceau referire.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt întemeiate, din conținutul înscrisurilor anterior precizate nerezultând că sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei Securități, iar, în aceste condiții, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., republicat, coroborate cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, va admite recursul declarat de pârâtul A., va casa hotărârea atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței nr. 1292 din data de 3 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 ianuarie 2023.